Ok, stick-urile USB nu mai sunt așa folosite în anul cloud-ului, dar tot ne mai lovim din când în când de ele prin casă.
Și știți cum e. Vrei să pui 5 poze pentru printat, pui mâna pe 3 stick-uri: unul de 16 GB, unul de 8 și unul de 32. La polul opus vrei să faci un stick cu Windows pentru care-ți trebuie vreo 8 GB. Le găsești mai întâi pe cele de 2 și de 4 GB. Am vreo 30 de stick-uri pe acasă, nu le știu tuturor capacitatea de stocare pe de rost.
Cât de simplu ar fi fost să pună din fabrică o etichetă cu dimensiunea stick-ului pe el? Cât dura în plus? Cât costa în plus? 0.00001 cenți?
Ok, am și vreo 2-3 astfel de stick-uri, pe care este scrisă capacitatea, dar sunt mai degrabă excepții. Am început să le pun etichetă sau să scriu eu cu markerul.
Așadar, cât de simplu era și de ce nu se face asta în mod curent?
Mai de mult am testat un storcător de fructe de la Panasonic. Mi-a plăcut foarte mult atunci ideea de a-mi face singur suc acasă. L-am folosit un pic, l-am returnat și am rămas cu ideea că ar fi bine să cumpărăm și noi unul.
Mi-am dat seama atunci că șmecheria este să fie unul cu presare la rece și cu melc din inox, ca să facă treabă bună și să fie fiabil.
M-am uitat acum la review. S-a întâmplat în 2017 și de atunci până acum nu am făcut ceva în privința asta. Bine, atunci nu aveam mașină de spălat vase și știu că mi s-a părut complicat de curățat.
Doar că acum mi-a revenit ideea. Parcă avem și mai multe fructe prin frigider, parcă-i bun și sucul natural, mai ales că acum îl avem și pe cel mic căruia nu-i dăm carbogazoase. Cumva sunt înconjurat de mai multe fructe pe care nu aș vrea să le las să se strice.
Doar că mă tem să nu cumpărăm un storcător de fructe și să fie încă un gadget de bucătărie pe care ori se va pune praful undeva pe blat, ori îl vom ține în cutie și de fiecare dată când voi vrea să-l folosesc voi amâna din cauză că trebuie să-l scot din cutie.
Acum înțeleg, că-i sezonul fructelor, dar iarna, când nu voi mai găsi decât mere și portocale, oare îl voi folosi atât de des?
Pornesc articolul de la video cu același nume al tovarășului Kinezarie:
Abonează-te la canalul meu –>
Btw, nu știu cine-i Kinezarie, dar îmi plac clipurile produse de el cu diverse glumițe subtile (mi-a plăcut cea cu sacrificatul Viitorului). Nici nu pot să-mi imaginez cât de mult timp durează să găsească b-roll-ul pentru un astfel de clip de 8 minute.
Revenind, eu zic că are rost. Sunt de acord cu clipul, contribuția noastră prin reciclare este o contribuție infimă la o problemă macro.
Dar mie mi se pare că măsurile acestea care să te forțeze să reciclezi au și o altă miză. Conștientizarea.
De când se face colectare selectivă și am trei coșuri de gunoi în casă am conștientizat cât de multe deșeuri produce o gospodărie. Înainte aruncai totul la gunoi și acel gunoi dispărea ca prin magie, nu mai trebuia să-ți bați capul.
Acum această colectare selectivă introduce o bătaie de cap, bătaie pe care o poți evita în două moduri. Fie ești meltean și nu-ți bați capul, fie încerci chiar și involuntar să îți schimbi obiceiurile de consum.
La fel și cu garanția de 50 de bani pe PET. Mai mulți consumatori vor realiza faptul că ambalajul acela nu dispare odată ce-l arunci la coș, ci costă (bani) și în egală măsură poate fi valorificat. Iar acei 50 de bani forțează și meltenii să nu mai arunce PET-urile pe unde le vine.
Pe lângă asta, chiar dacă nu vom opri încălzirea globală, măcar local nu vom mai vedea nenorocitele acelea de PET-uri aruncate peste tot. Pe munte, pe plajă, în râuri și în lacuri. Sigur, nu vor dispărea acum, ci în 5-10 ani. Măcar atât dacă se întâmplă și tot este benefic.
Altfel, referitor la poluarea agresivă și la încălzirea globală, n-ai ce să-i faci. Poți să fii tu cel mai eco-friendly, dar când ai de ales între un tricou de 10€ produs în Bangladesh și același tricou la 70€ produs sustenabil în Norvegia, parcă nu-ți vine să-l iei pe cel de 70€.
În concluzie, da, merită să reciclezi. Reciclarea are efecte, însă din păcate nu așa mari pe cum ne-am dori.
În ultimul timp am mai comandat una alta de pe Aliexpress și Temu. Nu-s fanul acestor servicii, dar am găsit aici genul de lucruri pe care efectiv nu le-am găsit prin altă parte. Drept urmare le-am comandat de la ei.
Eu dădeam adresa de acasă, ca să-mi pună bilețel din acela în cutia poștală și apoi să mă duc la poșta din cartier, care-i foarte aproape de mine.
Ultimele 3-4 colete însă nu au mai ajuns la Poștă, ci au fost livrate în principiu de Fan Courier. Mă suna băiatul de la Fan Courier, mă întreba dacă sunt acasă și dacă nu eram le punea direct la FanBox. Simplu și convenabil.
Ba chiar ultimul colet a venit prin SameDay. Ce-i drept… SameDay a decis să mi-l pună de la sine putere într-un easybox din centrul Bucureștiului, în condițiile în care eu am sute de easybox-uri la mine în cartier, cel mai apropiat fiind la 400 m distanță. Nu știu cum au gândit-o p-asta.
Nici nu mai zic de faptul că timpii de livrare au scăzut de la 1-2 luni ca pe vremuri, la 2-3 săptămâni.
În fine, am constatat cu amuzament că nici măcar coletele din China nu mai vin la Poștă. Sunt curios ce s-a întâmplat. Au scăzut curierii prețurile atât de mult? Sau pur și simplu nici măcar chinezii nu sunt mulțumiți de serviciile Poștei Române? 🙂
Mie mi-a plăcut seria originală Beverly Hills Cop, așa că l-am văzut și pe cel din 2024, care tocmai s-a lansat pe Netflix.
Bineînțeles, nu a fost o capodoperă, dar este un film lejer foarte plăcut de văzut într-o seară, ascuns la răcoarea aerului condiționat, cu un castron de popcorn și cu o bere în mână.
Eddie Murphy are în continuare umor și joacă binișor. Chiar am râs pe bune la vreo două faze. A râs chiar și Alice, care nu-i tocmai în target, pentru că nici nu s-a uitat la seria originală și nici nu este fană “cop movies”.
Dacă ar fi doar după fizicul lui Eddie Murphy, nu îți dai seama cât de mult a trecut de la primele filme. Abia când îi vezi pe Taggart și Rosewood îți dai seama ce distanță este între filme.
Mi se pare că cine a scris scenariul a îmbinat foarte plăcut “the old” cu “the new”. Pe parcursul filmului Eddie Murphy admite că este învechit, dar nu într-un mod cringe cu trimiteri la “pe vremea mea…” din 2 în 2 minute.
Din acest punct de vedere aș spune că Axel F 2024 este mai reușit decât Bad Boys For Life din 2020, care parcă a fost un cringe-fest de care nici nu m-am mai obosit să scriu.
În altă ordine de idei, ați observat că aproape a murit genul de “cop movies” produse de Hollywood? Mă întreb de ce nu mai este apetit pentru acest gen printre americani.
