Stând la bloc, am plecat de la ideea că vrem să dăm ambele mașini de acum (electrică mică + termică mare și poluantă) și să cumpăram o hibridă, așa ca soluție de mijloc. Un SUV de clasă B sub 30.000 euro. Nu vrem mai mare, că nu avem nevoie, ba chiar din contră, ne încurcă având în vedere locul unde o vom parca și faptul că în 80% din timp vom merge și parca prin oraș. Eu sunt înclinat să păstrez electrica, pentru că-i super bună prin oraș, dar mai vedem. Realitatea este că facem prea puțini km pe an pentru a avea două mașini (undeva pe la 10.000 km în total pe an, cu ambele mașini). Am avut o perioadă nevoie de două mașini în paralel, însă acum se pare că acea perioadă s-a încheiat.
Hyundai Kona Hybrid
Până anul trecut Hyundai Kona nu intra pe radarul nostru pentru că era prea mică pentru nevoile noastre. Însă odată cu noul model, mașina a crescut atât în dimensiuni, cât și la motor, dar a avut parte și de niște upgrade-uri la interior. Din punctul meu de vedere Kona 2024 este în altă ligă față de generația anterioară. Pur și simplu Kona a evoluat.
Exterior
Spuneam că mașina a crescut în dimensiuni. Înainte era mai mică, însă acum este exact cât Dusterul. Are 4.350 m lungime și 1.82 m lățime.
La exterior aspectul nu pot să zic că mă dă pe spate. E o chestie de gusturi, dar mie mașina mi se pare “overdesigned”. Modelul anterior mi se părea și mai “overdesigned”, însă la cel nou parcă au mai tăiat din cantitatea de linii și unghiuri pe centimetrul pătrat. Sau poate linia continuă a LED-urilor îmi dă această impresie.
Nu-s un fan al mașinilor cu benzi continue de LED-uri, apropo. Mai ales pe mașinile nemțești, mi se pare că arată total nepotrivit. La Kona nu am reușit să-mi dau seama de ce, dar parcă nu mă deranjează așa de mult nici banda din față nici cea din spate.
Un alt lucru care nu-mi place este carenajul acela de plastic care pornește din jurul aripilor față și se continuă până în partea din față a mașinii, înglobând proiectoarele. La fel și în spate, cu stopurile și lămpile de marșarier. Parcă țipă “prea mult plastic”, așa că soluția mea a fost s-o alegem într-o culoare cât mai aproape de acel plastic, astfel încât să nu se vadă un contrast urât. Părerea mea este că pe o culoare deschisă acele plastice ies și mai mult în evidență. Ați ghicit. Am luat-o gri.
Interior
La interior cred că este cel mai mare upgrade față de vechea generație. Din punct de vederea al plasticelor, prima generație arăta ca un fel de Duster coreean un pic mai cizelat. Acum pare că se duce într-o zonă mai premium. Volanul, deși în stilul acesta asimetric, este subțiat în zonele de unde îl apuci cel mai des și oferă un feeling foarte ergonomic.
Poziția la volan este bună. Mi-am găsit rapid poziția și nu mi s-a părut că m-ar stingheri nimic în a conduce comod. Scaunele sunt ok, nu m-a durut spatele după o oră de condus (eu având probleme cu spatele).
Mașina are și padele, așa cum îi stă bine unui supercar de 129 CP.
Selectorul de direcție este acum în spatele volanului. Mi se pare o schimbare doar de dragul schimbării. Nu văd nici dezavantaje nici avantaje.
Mi-a plăcut foarte mult că planșa de bord nu conține plastic glossy! Nu, acum este dintr-un aluminiu satinat în zona butoanelor pentru controlul climatizării:
De asemenea, mai observați o altă minune a tehnicii. Butoane fizice!!! Nu touch-screen, nu buton capacitiv sub plastic glossy, butoane fizice pentru funcțiile esențiale! În sfârșit producătorii auto au avansat până în acest punct.
Sistemul audio este foarte bun, apropo. Am ascultat atât varianta “standard” care este pe echiparea Premium, cât și varianta Bose de pe Luxury, și am decis că nu este nevoie de Bose.
Ah, de fapt ar putea fi un avantaj al selectorului de direcție în spatele volanului. Mai mult spațiu pe consola centrală. Mi-a plăcut această șmecherie cu spațiul de depozitare care se transformă în cup-holder prin apăsarea unui buton.
Avem și o cotieră supra-etajată. Este destul spațiu de dosit diverse obiecte cât să nu mai fie la vedere.
Fețele de uși mi se par mai jos din punctul de vedere al finisajelor. Nu mă încântă acel plastic cu efect de amprentă din zona unde sprijini cotul:
Un alt plus în această categorie de preț sunt gurile de ventilație în spate. Plus două USB-C. Să fie.
Bancheta este fracționabilă 40-20-40. Portbagajul are 407 litri, cu doar 1 litru mai puțin decât Duster 2010. Suficient, având în vedere că nu mai avem de cărat nici cărucior, nici pătuț. Poate doar o mini-bicicletă. Are o buză acolo, dar asta este, vom ridica mai cu grijă obiectele. Nu-mi place nici faptul că acel panou separator nu este ceva textil pe șină, ci se ridică cu totul.
Nu în ultimul rând, mașina are 4 stele de siguranță la Euro NCAP și destul de multe sisteme active de siguranță.
Am ales echipare Premium pentru că…
Echiparea Luxury costă cu vreo 2000€ în plus și are în plus încărcare wireless pentru telefon (da, la asta s-au zgârcit pe Premium), scaune față cu reglare electrică, tapițerie scaune parțial piele/stofă, trapă și sistem audio Bose cu amplificator extern.
Încărcarea wireless nu mă interesează, se rezolvă cu un charger dacă chiar îmi doresc, scaunele reglabile electric sunt bune dar pot trăi și fără, tapițerie de piele chiar nu-mi doresc, nici trapă. Singurul lucru pentru care aș fi plătit în plus ar fi fost sistemul Bose. Dar pentru că le-am putut compara, mi s-a părut că diferența este destul de subtilă între cel standard și Bose.
Motorizare & condus
Varianta Hybrid are un 1.6 aspirat, plus motorașul electric.
Mbuun. Acestea fiind zise, am testat Kona Hybrid. Și mașina este ok ca direcție, fără ruliu, fără tangaj prea mare, frânele sunt un pic dubioase, în sensul că trebuie să apeși ca ciobanul pe pedală ca să ai sentimentul de siguranță că oprește (specific Hyundai aș zice, la fel sunt și la Tucson). Tot legat de frâne, într-o pantă cu frână bruscă de la 80 km/h la 50km/h mi-a dat impresia că îmi fuge mașina de sub mine și a trebuit să compensez din volan ca să corectez traiectoria. Să zicem că ne obișnuim cu asta.
Problema mașinii este însă accelerația. Ajunge de la 0 la 100 km/h în 12 secunde! Nu doar că e mai lentă decât majoritatea mașinilor, este mai lentă decât Duster 3 (care are 10.1 secunde). La Kona Hybrid nu există pornire de pe loc sportivă. Nu te bagă în scaun. Te rogi de ea. Pornește de pe loc ca și cum ar fi adormită, iar câteva secunde și în general după 20-30 km/h poți spune că devine sprintenă. Altfel, ea accelerează binișor între 30 și 80 km/h și de la 80 km/h la 110-130 km/h.
Am mai observat o chestie care nu mi-a plăcut. Când intram într-un giratoriu cu motorul decelerând, i-am dat un șoc scurt pedalei de accelerație și mi s-a părut că sistemul a reacționat prea lent. Adică am ridicat piciorul, am avut o fracțiune de secundă de nedumerire, iar apoi motorul a accelerat, dar cumva parcă a dozat accelerația pe un timp mai lung decât fracțiunea de secundă în care am apăsat eu pedala. Mi s-a părut artificial și mi-a dat impresia de turbo lag ca la 1.9 TDI dieselgate.
Altă chestie care nu-mi place este viteza maximă. Fiind un sistem hybrid, viteza maximă este limitată la 165 km/h. Acum… eu nu o să merg cu o viteză prea mare… doar că de exemplu în Bulgaria, pe autostradă, un 149 km/h constant pe autostradă mi se pare un scenariu posibil (ei au limita de 140 km/h).
Cel puțin pe hârtie, Kona Hybrid este foarte lentă. Pentru mine este o chestie psihologică. Am impresia că înlocuiesc o mașină veche de 15 ani cu una de generație nouă, dar mai lentă. Trec de la 0-100 km/h în 11.8 la 0-100 km/h în 12s și de la o viteză maximă de 170 km/h la una de 165 km/h. Ori pretenția mea este ca având în vedere avansul tehnologic, cea nouă să aibă măcar aceleași cifre.
Un lucru bun pe care aș putea să-l menționez la acest capitol este faptul că deși pe hârtie Kona este mai lentă cu mult decât Tucson, în realitate mi s-a părut mai agilă decât Tucson-ul Hybrid pe care l-am condus eu (cel de dinainte de facelift). Mașina este mai mică, are mai puțin ruliu, mai puțin tangaj, poate de aici.
Culmea este că mașina era o idee mai rapidă. Varianta de până anul acesta avea un motor de 141 CP care respecta norma Euro 6d. Începând de anul acesta au făcut astfel încât motorul să fie Euro 6e, dar s-au pierdut astfel 12 CP pe drum (și parcă o idee de zvâc la pornire de pe loc). Un detaliu interesant este că majoritatea dealerilor au varianta cu Euro 6d la test drive. Dacă vreți s-o cumpărați, căutați un dealer care are varianta 6e, ca să cumpărați mașina pe care o testați și nu alta.
Că tot am vorbit de echipare, aș fi dat cu drag 2000-3000 de euro în plus pe o variantă superioară de motorizare. De exemplu poate chiar acest 1.6, dar în variantă turbo, ca cel de pe varianta termică.
Concluzie
Am cumpărat Kona Hybrid pentru cele 4 stele Euro NCAP, pentru sistemele active de siguranță, pentru confort, pentru dotări, pentru calitatea interiorului. Nu sunt entuziasmat în privința motorizării, dar măcar mă încălzesc cu ideea că motorul fiind aspirat, nu va fi la fel de stricăcios precum unul turbo. În acest buget, Kona oferea pachetul cel mai echilibrat între dotări-calitate-motorizare.
Urmărește Revoblog.ro și pe Google News
Share pe Facebook
