După cum spuneam, sunt o persoană ciudată când vine vorba de bacșiș. Fac parte din categoria celor care cred că bacșișul ar trebui inclus din start în costul serviciilor și aș prefera ca angajații să nu mai stea pe salariul minim și la mila bacșișului.
Ca idee, când am ales locația pentru nuntă, a contat foarte mult când am discutat acest aspect cu reprezentantul localului. Majoritatea spuneau: “atât te costă meniul” și apoi ziceau că “vă înțelegeți cu ospătarii pentru tips”. Mie nu-mi plac chestiile astea. Îmi place să fie totul cât mai bine calculat și stabilit de dinainte, fără “stați să vedem…”. Și prefer să plătesc în plus pentru asta.
Unde am organizat am întrebat: “Și, ia ziceți? Cum e cu servirea? Le dau și eu ceva la final sau cum?”. Am primit un “nu” ferm și mi s-a explicat că absolut toate costurile sunt incluse în acel contract. Iar ospătarii s-au comportat exemplar (sau cel puțin așa mi-au spus invitații).
Angajații cu salariul minim și speranță la bacșiș mi se pare că se păcălesc în primul rând pe ei și se “uzează” singuri. Sunt vulnerabili în fața angajatorului, nu au acces la multe beneficii, nu pot lua un credit mai mare, pentru că banca nu le ia în calcul și veniturile din bacșiș. Per total e mult mai greu să își depășească condiția.
That being said, nu folosesc această retorică pentru a nu da bacșiș. Sunt conștient că așa funcționează societatea și asta este, n-ai ce să-i faci. Îmi place să îi recompensez pe cei care fac o treabă bună. Mi se pare însă că niciodată nu găsesc un mod elegant de a face asta. Și că sunt foarte “inocent” în privința asta. Adică uneori nu mă prind de faptul că în anumite situații persoana x așteaptă un bacșiș sau că o situație ar putea fi “augmentată” prin acest truc magic.
Uneori chiar aleg să evit un serviciu pentru că nu știu “cum se face”. Pe vremuri evitam să dau comandă pe diverse servicii de delivery dacă că nu avem cash pentru bacșiș. Sau mă duceam la Mega să cumpăr o bere de 5 lei ca să primesc rest și să pot da bacșiș.
De fapt asta e marea problemă. Nu prea mai am cash. Și mi-a părut de multe ori rău când cineva (un ospătar, un băiat de la o cafenea etc) a făcut un efort pentru a ne oferi o servire pe placul nostru iar noi ne scotocim prin buzunare și nu găsim nimic.
Mă bucur deci că se implementează plata cu cardul. Nu-mi convine că acel bacșiș va fi “inventariat” de statul român, mai ales când urmează să vină PSD la ciolan.
Probabil că cel mai bun bacșiș rămâne tot “cashu'” pentru ospătari. Dar cumva cred că decât să nu primească nimic, mai bine să primească ceva pe card. Sper doar să nu-și oprească patronul toată suma pentru el.
Sunt curios ce se va întâmpla în timp. Că dacă vă aduceți aminte, a mai fost un inteligent care a avut ideea genială de a înregistra bacșișul. Prin 2015 așa. Vă las pe voi să vă aduceți aminte cine era și ce s-a întâmplat cu ideea lui.
Nu sunt de loc de acord cu legea care s-a dat pentru că nu vreau să fiu obligat să dau bacșiș. Și nici nu sunt de acord ca bacșiș să fie trecut pe bon și impozitat.
Poate că este un lucru bun ca bacișul să fie trecut pe bon sau că poate fi plătit cu cardul. Dar sunt curios dacă patronul îi dă la sfârșitul zilei bașișul sau măcar la salariu. Că o dată intrat în buzunarul patronului, este cam greu să mai scoată bani de acolo.