Cum reciclez eu

By | septembrie 20, 2012

Mi se pare absolut normal sa mai dai inapoi si cate ceva din ceea ce consumi. In acelasi timp, mi se pare o prostie sa-ti faci un crez de viata din asta. La nivel de individ, reciclarea este praf in ochi. Argumentul “fiecare gest conteaza” este o copilarie. De referinta este articolul asta (posibil sa-l mai fi dat). Va conta reciclarea pe care o fac eu atunci cand schimbarea incepe din varf. De la marile corporatii. Atunci cand nu nu o sa se mai mandreasca cu becurile eco din cladirea de birouri in timp ce folosesc vapoare care omoara o balena la 100 de mile.

Sunt o fire comoda, dar nu evit sa fac o fapta buna daca-mi sta in cale. Aici trebuie intervenit daca se vrea reciclare. Astfel:

ce se intampla in alte scoli cand printezi pe o singura parte

Hartia o reciclez in dublu sens. Prin clasa a 12-a de liceu am aflat ca o foaie printata are 2 pagini. De atunci scriu si pe spatele foilor printate. Chiar si spatele facturilor sunt bune pentru o pagina de calcule. Asta ar fi primul sens. Dupa ce le mazgalesc si pe partea cealalta, le pun la un loc cu ofertele de Cora si alte balarii si le duc la tara unde le pun pe foc. Asta e al 2-lea sens. Chiar azi ne gandeam ce s-o fi intamplat cu traditia din clasele primare de a duce maculatura la scoala. Mi-ar placea sa existe un program gen recicleta dar pentru gospodarii mai mici.

Bateriile evident ca le duc la Ikea. Unde primesc un blister de 10 baterii perfect functionale la 20 de baterii aduse. Imi place atat de mult ideea asta incat am vazut 2 baterii pe jos la Bâlea Lac si imi pare rau ca nu le-am luat. Una la mana ca scapam zona aia frumoasa de niste deseuri si a 2-a ca m-as fi simtit eu mai bine.

Becurile le duc tot la Ikea. Inainte iti dadeau un bec economic gratis la 5 reciclate. Acum nu mai este asa sau era tipa de acolo noua si n-a stiut. Eu sunt fericit ca am ajutat, mai strang becuri in continuare si o sa le reciclez chiar daca nu primesc nimic.

Plasticul este dusmanul meu. Nu-l mai suport de la o vreme. Din pacate nu prea am unde sa-l reciclez. Incerc sa evit folosirea in exces. Tipa de la magazinul din colt ma stie drept “ciudatul care nu vrea punga la paine”. Imi iau pungi de acasa cand ma duc la cumparaturi. Nu mai tin painea in pungi de plastic. Incerc sa nu mai tin bauturile de productie proprie in plastic, dar aici e mai greu.

Metal. Si aici este mai greu. Am un centru de fiare vechi chiar langa mine si ma gandeam acum sa fac o cutiuta unde sa pun tot metalul pe care-l arunc. Daca nu primesc aluminiu (cutii de bere), la cadenta mea, cred ca o s-o umplu intr-un an. Posibil sa se uite ciudat aia la mine daca vin cu 1kg de fier pe langa altii care vin cu un papuc plin cu asa ceva.

Cu sticla chiar nu am unde sa ma duc. Inainte aveam 3 tomberoane prost montate prin apropiere. Acum le-au reciclat si p-alea.

motivul pentru care urbanul n-are masini care selecteaza gunoiul la ridicare

Share pe Facebook

2 comentarii la “Cum reciclez eu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *