M-am uitat la John Wick 1, 2 și 3. Pe primul îl mai văzusem, dar nu mi s-a părut ceva remarcabil la momentul respectiv. Acum cu tot hype-ul din jurul lui John Wick 4, am zis să iau toată seria la rând.
Și am realizat de ce este John Wick așa de apreciat. Și cred că succesul seriei vine din două componente.
În primul rând nu s-au mai făcut filme “normale” de acțiune. În ultimul timp s-a saturat industria numai cu filme cu super-eroi. Cu puteri supranaturale, cu arme fanteziste, cu CGI, cu bătăi “augmentate” de puterile supranaturale și cu scenarii care scoteau din pălărie o scăpare neplauzibilă dintr-o situație limită. Până și “The Expendables”, care ar fi trebuit să fie filme de acțiune, erau cumva duse la extrem într-un mod amuzant și nerealist.
Apoi, îl al doilea rând, omul chiar muncește la scenele cu arme și bătăi. Zicea un instructor de la poligon că John Wick e singurul film la care scenele cu arme sunt cât de cât plauzibile.
Pistoalele nu au gloanțe nelimitate, ca în majoritatea filmelor de la Hollywood. Wick trage cu ele până când se descarcă și fac “click-click”. Când rămâne fără gloanțe, fie scoate încărcătorul și îl aruncă într-un adversar, fie aruncă cu toată arma dacă nu o mai folosește, fie păstrează pistolul și caută un încărcător la adversari pe măsură ce-i doboară. Plus că în film se vede și când încarcă armele. Când ridică o armă de jos o verifică mai întâi dacă e încărcată, chestii de genul, care în final contribuie la o scenă mai plauzibilă.
La fel și cu bătăile. Sunt și mișcări de Hollywood, dar sunt și mișcări foarte realiste, cum ar fi tehnicile clasice de evitare preluate de la diverse arte marțiale. E o scenă în care cineva îl atacă cu un cuțit și în loc să pună mâinile în X cum se face de obicei la Hollywood pentru că arată bine, el face o mișcare de judo. Se pune în lateralul atacatorului și se folosește de forța acestuia pentru a-i conduce mâna și a-l deposeda de cuțit. Sigur, apoi sare pe el cu cuțitul într-un mod total nerealist, dar măcar e 50% judo 50% Hollywood magic. Plus că își mai ia și bătaie prin diverse scene.
Keanu își face singur cascadoriile în proporție de 80-90%, are clauză în contract să nu-i fie editate scenele cu CGI fără acordul lui iar regizorul de la John Wick a fost chiar dublura lui în The Matrix, deci toate astea trebuie să conteze pe undeva.
Deci practic tot ce face omul este să muncească și să-și dea silința să iasă filmele bune, fără să apeleze la CGI prea mult. Exact ceea ce nu se mai face acum.
De un singur lucru nu reușesc să-mi dau seama. Puținele lui replici, oare le zice intenționat atât de prost?! Sau o face special ca să pară un fel de “erou” atipic, anticarismatic (tocmai am preluat acest termen din engleză).
Altfel, până acum John Wick 2 mi-a plăcut cel mai mult. Al treilea l-aș plasa puțin în fața primului sau poate la egalitate cu primul.
Scena de actiune prin casa filmata de sus a fost wow. Si imi place mult cand o secventa de actiune e continua, fara o mie de schimbari de camere.
Sper sa nu mai faca altele, ca sa ramana apreciat si sa nu devina ridicol ca … fast and furious
E simplu de ce este apreciata seria John Wick, nu conține mizerile pe care le au majoritatea filmelor din ziua de astăzi:woke moment,pride,political corect etc
De cand a devenit “WOKE” atat de folosit? Nu mai poti sa tragi o basina fara sa zica cineva “WOKE”…
Eu te citesc cu plăcere. Și ce urmează să scriu, nu vreau să deranjeze sau să te ,, perturbeze ,,
cu ceva. Doar m-a amuzat cum ai ,, disecat,, scenariul.
Seria John Wick e ceva mini science-fiction.
Vezi filmul, e foarte antrenant, bagi un bol de popcorn și mergi la somn.
Să începi să explici cât e de real cum schimbă încărcătorul la pistol după doi pumni in gură e cam pueril. Uităm de ,, posedare de cuțit ,, și arma care face ,, click- click,,. (
Că arma să facă poc- poc, trebuie să mai faci o chestie).
Ori nu ai luat niciodată un pumn în gură că să vezi ce greu e să îți regăsești ulterior busola, ori 100% nu ai pus mâna în viața ta pe o armă.
PS. Sunt super fan John Wick.
Mersi că citești blogul! Nu mă perturb(erz), doamne ferește! 🙂
John Wick este mega science fiction, asta e clar. Dar eu n-am zis că ar fi ceva adevărat de acolo. Dacă n-ar fi fost SF, John Wick ar fi trebuit să fie mort cam după primele 10 minute din prima parte. Am zis doar că scenele cu bătăi și împușcături sunt făcute cu atenție.
Legat de bătăi, știu că am fizic mai de electronist, dar am copilărit în Militari și na, era grea viața pe acolo când ești ambițios și te mănâncă să dai mereu replică oricui. M-am bătut de mai multe ori până la sânge. Și cu pumni în ficat și tăiat respirația, și cu ochi vineți și cu nas spart. Nu mi-a dat nimeni să cad lat, ce-i drept. Dar îmi aduc aminte și acum că atunci când mi-am luat pumnul ăla de mi-a spart nasul și mi-a dat sângele pe toată fața am continuat să mă mai bat cu tovarășu’ vreo 15-20 de minute până am fost despărțiți. Din cauza adrenalinei n-am simțit durerea și efectiv nu știam că am nasul spart și că mi s-a întins sângele pe față.
Legat de arme, iată o filmare de la începutul lunii cu mine și cu prietenul meu Benelli M2: https://photos.app.goo.gl/p4c4eZXwSh3h4EyL8 Sper să reușesc să scriu un articol pe tema asta 🙂