Când am renovat ambele băi am mers pe funcționalitate. Faianță, gresie, schimbăm cadă, schimbăm chiuvetă, schimbăm oglindă, punem un raft, un portprosop, schimbăm baterii cadă și chiuvetă, calorifer nou, vas de toaletă și cam asta este.
Abia apoi am realizat că nu aveam coș de rufe. Drept urmare, am cumpărat și un coș nou de rufe. Țin minte că eram pe finalul renovării, pe finalul bugetului și mă uitam atunci la ce prețuri obscene au coșurile de bambus sau ratan. Mi s-a părut nejustificat prețul pentru ceva în care depozitezi niște rufe câteva zile înainte de a fi spălate. Plus că băile noastre erau cu contrast alb-negru iar toate coșurile acelea erau maro. Drept urmare am cumpărat primul coș de plastic care nu mi s-a părut un kitsch.
În sfârșit era totul gata. Bineînțeles că arăta bine că era totul nou și curat. Parcă îi lipsea ceva, dar nu am reușit să mă prind imediat ce îi lipsește.
Apoi, vizitând diverse hoteluri decorate cu mai mult simț estetic, mi-am dat seama ce nu am luat deloc în calcul la băile noastre: mobilierul de baie.
Pur și simplu mi-am dat seama că ne-am concentrat strict pe funcționalitate, nu și pe estetică. Am pornit de la ideea că baia nu e o cameră în care să petreci mult timp. Doar că până la urmă este și ea o parte integrantă din apartament.
Mi-am dat seama că un pic de mobilier de baie n-ar fi stricat. Am mai adăugat ulterior un dulap în baia mică și ar mai trebui unul și în baia mare. Posibil și o poliță în plus pe care să punem diverse: telefon, ceas, cărți de colorat… Dar cred că era altceva dacă aș fi gândit totul de la început.
În concluzie, data viitoare când vom renova (sper că niciodată) vom lua în calcul și mobilierul. Dacă treceți printr-un proces de renovare și citiți articolul, măcar să-l luați voi.