Am făcut egal cu Elveția! Oh nu! Rușine mare! Păi voi știți cât de slab cotați sunt jucătorii elvețieni? Doar Shaqiri și cu Xhaka ce mai știu fotbal. În rest, niște amatori…
Ne-a bătut Islanda! Tragedie! Ăștia nici măcar nu sunt jucători profesioniști, joacă fotbal de hobby! Unul e tâmplar, unul e dulgher, altul avocat…
Cataclism! Am pierdut cu Armenia! Ne-au umilit! Un jucător de-al lor ne-a dat un gol după ce s-a întors din armată. Altul merge să împartă mâncare după ce le-a dat 3-2 românilor. Jale!
Mi-ar plăcea să încetăm cu știrile de genul ăsta din două motive. În primul rând nici echipa României nu mai este ce a fost pe vremuri. Suntem în reconstrucție (de vreo 20 de ani).
În al doilea rând, pentru că chiar nu contează. În niciunul din meciurile astea nu am pierdut din cauză că ceilalți au fost mai valoroși. Am pierdut din cauză că ceilalți au fost mai determinați. Un tâmplar care joacă fotbal o face din plăcere, n-are nimic de pierdut. Un tip care tocmai s-a întors din război și a stat față în față cu AK-ul inamicului nu o să se sperie de Hagi, Pușcaș sau Drăgușin.
Din punctul meu de vedere, marea problemă a echipelor românești este că pornesc la drum cu mentalitatea “hai să vedem ce-o ieși, poate nu ne-o luăm”, nu cu “bring it on! vă rup pe genunchi, nemților!”.
În rest, felicitări armenilor! Pentru că sunt neînfricați au ajuns pe primul loc în grupă, în fața nemților. Faptul că au bătut România nu mi se pare nicidecum o umilința pentru noi, așa cum dramatizează Digi. Mă așteptam la o surpriză din partea lor.
În încheiere să ascultăm o melodie mișto de la Daron Malakian, ex System Of A Down:
Întrebare la RadioErevan: După meciul cu Armenia, se mai poate vorbi de calificarea echipei României la Campionatul Mondial?
Răspuns: De vorbit, se mai poate vorbi….