Recent a fost o serie de seri magice pentru fotbalul românesc. FCSB a pierdut mai întâi acasă cu 2-3 de la FK Auda (Letonia) și apoi au luat 4-1 în deplasare, deci a fost eliminată din Conference League. Universitatea Craiova a fost eliminată din Champions League de Levski Sofia, iar U Cluj a fost eliminată din Conference League de Brann (Norvegia) după un egal și un 3-1 categoric ulterior. A mai rămas CFR Cluj, care după un egal în deplasare, a reușit să o învingă pe Alashkert (Armenia) acasă cu 3-0.
Sunt 13 ani de cânt echipele românești nu s-au mai calificat în faza principală din Champions League. UEFA spune că SuperLiga este cotată este undeva pe locul 21, după campionate precum cele din Grecia, Cipru, Ungaria, Scoția sau Austria. Alte publicații spun că SuperLiga se apropie mai mult de Liga III din Anglia. Avem doar vreo doi jucători în campionate tari din Europa.
Cum ne-au depășit alte campionate care înainte erau mai slabe? Și-au văzut de treabă. Eu așa văd lucrurile. Oamenii au jucat fotbal așa cum au putut și s-au străduit să facă în fiecare zi mai bine decât ziua trecută. La noi… se fac combinații. Focusul e pe discuțiile din jurul meciului, nu pe meci. Ce a zis antrenorul X, ce a declarat jucătorul Y, cu ce mașină a venit Z la antrenament, cum a venit îmbrăcat Ț în cantonament.
România nu a mai jucat la Mondiale de 28 de ani. La Europene am avut un noroc acum 2 ani, cu echipa antrenată de Edi Iordănescu, dar cumva și acesta a fost fie eliminat de la Națională fie nu a fost motivat să rămână. Cred că ar fi trebuit ținut cu orice preț pe poziție. Cine știe, poate a luat-o el razna cu pretențiile, nu se știe.
Știu și de ce n-am mai fost la Mondiale de 28 de ani. M-am uitat la un rezumat cu un meci de-al lui FCS (cu Argeș parcă). După ce m-am uitat timp de o lună la CM 2026, când am văzut acel rezumat parcă mă uitam la altceva decât fotbalul care se juca la CM. Spații largi între jucători. Ambele echipe condensate în una din jumătăți mai tot timpul. Preluări neglijente. Pase la modul “hai să vedem ce iese”. Sprinturi letargice. Parcă se juca cu frâna de mână trasă. Poate compar mere cu pere, dar cam așa se simte și când văd un meci din UCL și apoi mă uit la vreo echipă românească.
Eu simt că fotbalul românesc este acum în cel mai jos punct. Și pare că nu se îndreaptă decât în jos de vreo 10-15 ani. Sunt curios însă de câte indicii mai au nevoie suporterii ca să abandoneze vizionarea unui meci.
Eu de asta cred că are nevoie fotbalul românesc. De lipsă de atenție. De faliment. De un colaps total. Poate când nu va mai fi profitabil, vor pleca combinatorii din el și vor rămâne doar jucători și antrenori.