Am găsit pe internet jerkey tradițional românesc, așa cum făcea bunica odată. Drept urmare am comandat de aici două pungi, cu livrare la easybox.
În mod tradițional jerky-ul este de vită, însă în comentariile reclamei de pe Facebook de unde am aflat de acest produs mai mulți clienți declarau că cel de pui este mai bun. Așa că am cumpărat și de vită și de pui. Am dat 17 lei pe punga de 50 de grame de pui și 24 de lei pe cel de vită. Așa arată:
Pe spate, povestea acestui preparat este cel puțin… impresionantă. Citez din descrierea lungă: “Carpathian Jerky nu e doar un produs, e o călătorie a sufletului, o chemare să te reconectezi cu rădăcinile și să descoperi luptătorul din tine. Fiecare mușcătură e un ecou al munților, o degustare a libertății și a spiritului neînfricat.”
La capitolul ingrediente mă declar însă mulțumit:
Am desfăcut punga de vită și primul lucru care te lovește este mirosul care… ca să fiu sincer… nu e un miros prea plăcut. De fapt este chiar nasol. Aproape că îmi venea să nu mai încerc să gust.
Dar hei, spiritul meu neînfricat a zis că trebuie să îl încerc și eram convins că voi simți ecoul munților odată cu prima mușcătură.
Am scos câteva bucățele pe un taler ca să le analizez mai bine:
Am mai mâncat jerky. Cel pe care l-am mâncat anterior era oarecum gumos ca textură, acesta este mai degrabă sfărâmicios și crocant.
Luptătorul din mine a decis să ia o gură și după ce am mestecat un pic am putut să confirm că nu am simțit ecoul munților, nici libertate și că nu prea mi-a plăcut. Cam deloc. Mă simțeam ca și cum aș ronțăi la scoarță de copac ușor sărată.
Așa că am trecut la cel de pui, de unde aveam speranțe mai mari. Așa arăta cel de pui în pungă:
Și așa arăta scos pe taler:
Observați că la cel de pui se văd atât dungile de la grătarul pe care a fost uscat, cât și sarea și piperul. Cel de pui nu era așa sfărâmicios și deși tare, se apropia ca textură de cel gumos pe care-l știam eu.
Am gustat și din cel de pui și pot să dintre cele două sortimente acesta mi s-a părut mai… comestibil. Parcă a fost un pic mai sărat și piperat, ceea ce l-a făcut să meargă ca snack alături de o bere. Am mâncat cam jumătate de pungă, dar nu aș spune că aș mai cumpăra o dată.
Între timp a venit și Alice în bucătărie, l-a încercat pe cel de vită, a declarat că “Ew!”, apoi a gustat și o bucățică de pui și a mai scos un “Ew!”. Așadar, cu două Ew-uri, jerky-ul a fost descalificat clar din concurs și nu s-a mai atins de el.
Înainte de această experiență, noi am mai mâncat de două ori jerky, de ambele dăți cumpărate de la Trader Joe’s din State. Prima dată, cel organic la pungă verde mi s-a părut oribil. A doua oară, cel afumat, la pungă roșie, a fost incredibil de bun.
În concluzie din păcate sigur nu l-aș recomanda pe cel românesc celor care nu au mai mâncat jerky până acum, iar celor care știu despre ce e vorba… proceed with caution pe propria răspundere.
Îmi pare rău că nu îl pot recomanda, pare că cei care îl produc au depus ceva efort în a scoate acest produs pe piață. Eu l-am comandat sperând să îl pot recomanda și altora. Cred însă că ar mai trebui rafinată rețeta.
Ew!
Sunt destul de convins ca bunica nu facea jerkey ci pastrama uscata.. 😀
La bunicii din Buzău așa se făcea. Jerky în tihnă tot anul și brisket de Crăciun 😛
Eu am mancat ceva similar in state si chiar a fost bahaos, dar da.. la cel de vita mirosul era nasol tare 🙂
Am comandat deja ieri, 5 pungi, trist 🙁
Eu nu am auzit de așa ceva până acum. Și sunt de la țară, din Moldova. Se pare că străbunilor noștri le-a scăpat asta. Ntz… Ntz…
Incercat să anulez, bineînțeles că au ignorat. Ce-am primit nu seamănă nici măcar cu pozele tale, trebuie consumat cu lingurița, ăsta nu e jerky ci o mare țeapă made in RO.
Damn, nasol, și eu era să cumpăr 5 pungi, dar am zis să mă liniștesc și să le încerc mai întâi. Dacă au ajuns fărâmițate, înseamnă că la transport le-au cam brutalizat un pic. Sper că ai mulți câini cărora le este foame 🙂