Eu comand frecvent pentru business diverse produse și unelte de la furnizori din afara Uniunii Europene. Cine este anti UE, înseamnă că nu a făcut niciodată un import al unui produs din afara Uniunii Europene.
Pe scurt, când comanzi din UE plătești produsul și taxa de livrare, iar acesta ajunge la ușă. Atât.
Când comanzi din afara UE (să zicem din Marea Britanie, din SUA sau din Elveția), intră pe fir comisionarii vamali.
Ce fac comisionarii vamali? Îți interceptează produsul și în teorie îți calculează niște taxe pe care trebuie să le plătești. Fiecare produs se înscrie într-o categorie, iar pentru fiecare categorie există o anumită taxă. În practică, tu faci toată munca iar ei doar încasează taxele.
Să vă dau un exemplu. Vine o comandă cu mai multe produse, scule, unelte. Deși acel produs vine însoțit de o factură, ei îți mai cer o dată factura și dovada plății (adică OP-ul dacă ai plătit prin bancă) + câteva acte ale firmei (CIF, nr EORI, certificat TVA etc). Bun, după ce le-ai trimis asta, în mod evident, factura nu este în limba română, ci adesea este în engleză. Așa că ei îți trimit șablonul unei declarații în care tu trebuie să traduci numele fiecărui produs în parte, să scrii materialul component, țara în care a fost produs și durata importului (import temporar sau import permanent).
După ce ai făcut asta, tot ce fac ei este să găsească produsul (sau să-l încadreze așa la ochi) într-un mare catastif internațional cu diverse coduri de taxare pentru fiecare produs în parte. TARIC este, în esență, o bază de date care cuprinde toate măsurile referitoare la legislația tarifară, comercială și agricolă a Uniunii Europene. Deci cam acesta este tot input-ul lor. Bănuiesc că e inutil de menționat faptul că această operațiune s-ar putea face total automatizat, nu? Nici măcar nu e nevoie de AI pentru asta. Ar trebui doar un algoritm care să facă o corespondență între o denumire și un cod.
Eh… presupunând că ai ghinionul ca unul dintre produse să ridice suspiciuni unui comisionar vamal (sau poate sistemului, dacă fac asta cât de cât automatizat), te vor pune să dai declarații suplimentare.
De exemplu recent am cumpărat un borcănel de 2 ml de adeziv cu valoare mai mică de 10 euro, pentru care am dat în total vreo 9 declarații. Printre aceste declarații se numără declarația că nu este dispozitiv medical, că nu este deșeu periculos, că nu conține aerosoli, că nu este supliment alimentar pentru animale și alte asemenea. Ei nu știu concret ce este acest produs, deci doar te pun pe tine să dai cu subsemnatul că juri pe roșu că nu este unul din acestea.
În concluzie, tu îți traduci factura, tu scrii din ce material sunt compuse produsele, tu scrii țara de proveniență a produselor, tu completezi declarațiile, tu faci tot, iar apoi le plătești lor taxă pentru servicii.
Și știți care-i culmea? Am interacționat cu mai mulți comisionari vamali. Am comandat și prin UPS și prin Poșta Română ca să zic așa. Toți sunt parcă din aceeași mamă. Nu sunt în stare să specifice concret și complet ce își doresc, le trimit un document conform cerințelor lor, îmi răspund pasiv agresiv că “nu e bine” sau “vă rog să trimiteți varianta în care să scrieți x y z” și apoi se supără când le atrag atenția că le-am trimis ceva conform cerințelor lor precare. Toți îmi dau impresia că parcă îmi fac o favoare că îmi iau banii.
În concluzie dacă e o meserie care sper să dispară, aceasta este.
scrie acest articol pe https://fara-hartie.gov.ro/
Ce ai spus tu mi se pare ca este exact dovada ca sunt niste oameni angajati doar pentru a toca bani degeaba si este o bataie de joc la adresa celorlalti
Iți poti face singur declarația vamală. Apelezi la comisionar doar atunci cand nu ști ce este de făcut.
Am fost comisionar vamal intre 1999-2009 🙂
Nu comisionarii cer declaratiile alea, vama le cere prin ei. Nu mai stiu cum e acum, dar pe vremea aia un comisionar intocmea declaratia vamala dupa discutia cu beneficiarul si studierea actelor, apoi plimba declaratia cu actele atasate pe la 6 vamesi, pentru:
– inregistrare
– control documentar
– control fizic
– validare
– plata
– liber de vama
Orice document lipsa insemna (in cazul fericit) contactarea beneficiarului pentru a fi livrat, cu intarzierile aferente, sau (in cazul nefericit) amenda pentru comisionar/beneficiar si retinerea bunurilor pana la lamurirea problemei.
Cand m-am angajat mi s-a prezis, de catre cei mai vechi, ca o sa ma apuc de fumat de nervi. M-am tinut tare, nu m-am apucat. Dar am facut nopti albe ca sa plece camioane la timp din vama si sa se respecte termene de livrare de-ale clientilor, am dormit nopti la birou, pe birou, si nevasta-mea imi livra mancare la sediu pentru ca nu aveam timp sa ajung acasa, ca sa pot incheia cateva sute de regimuri vamale temporare ale unor clienti inainte sa le exipre niste termene si sa plateasca niste sute de milioane TVA plus penalitati si majorari catre onor statul roman.
Deci daca comisionarii sunt ai dracu’ si acri si iti cer chestii care tie ti se par ciudate, sunt asa pentru ca incearca sa isi usureze viata (si pe a ta) si incearca sa miste treaba cat mai repede.
Am ras cu sunet. Vin facturi fara nici o denumire, doar niste coduri de produs. Sau “piese din otel”. Piese pentru ce, domnule client? De bicicleta, de tanc, de ceas? Pentru una ai taxe vamale mai mari, pentru una deloc, iar pentru aia de tanc ai regim special la import.
În acest caz, mă bucur că te-ai lăsat! 🙂 Îți înțeleg punctul de vedere.
Din postarea ta trag concluzia că vameșii sunt ăia nasoli. Spune-mi te rog dacă știi, așa sunt în toate țările, sau este ceva specific României?
Legat de amendă, eu mereu răspund în termenul respectiv în care îmi cer ei actele/detaliile, de multe ori chiar în aceeași zi. Mi se pare însă normal să apară penalități pentru cei care nu răspund la timp.
Cred că ar trebui totuși nuanțate importurile, între cele de sute de mii de euro de care ziceai, și cele de câteva mii de lei (uneori chiar sub 1000 lei, cum a fost acesta), la care mă încadrez eu mereu.
Din nou, în cazul meu tot timpul este scris defalcat și clar. Factura este în engleză, este trecută și originea produselor etc. Știu că se mai practică cu “gift”, dar nu e cazul aici. Știu că mai sunt și “piese din metal”, sunt curios însă în ce pondere. Mai mult de 20-30%? Estimarea mea din burtă este că genul acela de facturi nu sunt norma, ci excepția. Ori în cazul ăsta poți automatiza 70% din procese, iar în cele 20-30% de procente tragi într-adevăr pe dreapta coletul și ceri lămuriri clientului. După 3-4 interacțiuni cu lămuriri suplimentare, clientul o să vorbească cu furnizorul să nu-i mai scrie “ace, brice și carice” pe factură sau va schimba furnizorul.
M-am lasat ca am intrat in UE si a picat volumul de activitate. Faza cu dormit la birou a fost spre final, cand au dat termen firmelor care faceau lohn sa isi inchida intr-un fel sau altul declaratiile vamale de import temporar (fie prin import definitiv, fie export de produse finite sau reexport), fara sa puna la dispozitie softul pentru asta (softul de intocmit declaratii vamale nu stia regimul asta vamal, era o fosila facuta in Foxpro sau ceva asemanator), asa ca toate declaratiile au trebuit facute manual – batute la masina pe formulare cu zeci de casute, cu calcule facute in Excel.
N-am avut de-a face cu vamesi din alte tari. O buna parte din vamesii cu care luam contact erau de treaba, sistemul era insa facut sa puna bete in roate prin faptul ca te plimba cu declaratia in protap de la un birou la celalalt, si unii isi vedeau doar de firmele de la care isi luau “dreptul” sau de la comisionarii la care aveau interese/actiuni.
Tocmai ca nuantam importurile de sute de mii vs. cele mici: cei cu sute de mii stiu rutina, vin cu acte pregatite, au experienta. Tie, ca vii din an in pasti cu adeziv de 10 euro ti se pare excesiv “pentru ca sunt doar 10 euro”. Aceleasi formalitati se cer si la un tir de 20 tone de adeziv, e vorba de tipul de produs, nu de cantitate sau valoare.
In continuare imi trec prin mana facturi de import, produsele nu sunt trecute in clar, selectez acum random niste chestii:
– FCP4426R FERODO RACING DS3000 – parca stim ca Ferodo fac frane. Dar ce o fi aici? Placute, discuri? Poate lichid de frana? Poate garnituri? Ca fac si din alea. Sta comisionarul sa caute “FCP4426R”? Glumesti.
– STRWHL 325 SUEDE BLACK – oare “strwhl” vine de la “steering wheel”? Da, dar trebuie sa imi confirme cineva.
– T-SHIRT LINCOLN BM S – evident tricou. Dar din ce material? Pentru copii, pentru adulti? Nou, second-hand? Sunt reglementari diferite pentru hainele SH.
Poate schimbi furnizorul pentru maruntisuri, cand faci asta ocazional, dar sunt businessuri care doar asta fac – import si distributie. Aia daca dau papucii furnizorului mor de foame.