Astăzi am văzut pe stradă această mașină electrică, aparținând Poștei Române:
Înțeleg că discuția cu mașinile electrice pentru Poșta Română nu este de acum, ci de acum 2 ani și sunt cel puțin 15 astfel de mașini care circulă prin București. Mașinile sunt albe, branduite cu logo-ul “Poșta Română Verde”
Efectiv nu știu ce părere să am. Nu vreau să fiu cel care zice condescendent “de asta avea Poșta Română nevoie…” la modul “lasă că știu eu mai bine”. Pe de-o parte mă bucur să văd mașini electrice la orice firmă de curierat, brand sau instituție de stat. De undeva trebuie să începi.
Pe de altă parte știu că în cazul Poștei Române achiziția este strict pentru imagine, pentru că este cea mai retrogradă instituție din câte există. În loc de mașini electrice aș fi preferat imprimante noi, PC-uri din era noastră, POS-uri, și de ce nu, condiții mult mai bune pentru angajați.
Am făcut aceste poze în 2019 la Oficiul Poștal de pe Valea Cascadelor:
Tavan afectat de igrasie de la inundație. Aparate de aer condiționat montate “cum se face”, cu scurgerea în bidon, pereți murdari și scorojiți, tot tacâmul. Și să nu credeți că acei pereți erau așa de trei zile. Nu, erau așa de cel puțin un an, sunt curios dacă nu cumva și acum arată tot așa.
Pe de altă parte, aș fi răutăcios să nu recunosc că în ultimul timp se mai întâmplă și minuni pe la Poșta Română. Și la oficiul de la Perla și la cel din Aviației se poate plăti cu cardul, iar când mi-au dat chitanțe, au fost printate rapid, nu de imprimante matriceale.
La un moment dat am făcut această poză și m-am închinat:
Ba chiar la un moment dat am primit și un SMS că a sosit un colet pentru mine. Nu sosește însă SMS pentru fiecare colet. Pentru majoritatea se pierde trasabilitatea de când sosesc în țară și până ajunge avizul în cutiuța poștală.
În fine, Poșta Română pare că acum este o instituție a extremelor. Pe de-o parte ai mașini electrice, pe altă parte ai avize completate de mână și un om care bate drumul pe jos ca să ți le pună în cutia poștală.