Digi24 a scos un reportaj de 2 minute despre românii care dau șpagă. Îl găsiți aici.
M-am întristat când am citit știrea, pentru că arată clar diferența dintre aparențe și realitate. Cu toții ne dorim o țară ca afară, dar… majoritatea românilor care dau mită sunt tineri, cu studii medii și cu vârste între 20 și 40 de ani. Cu alte cuvinte, nu foarte diferiți de noi.
Explicația sociologului consultat în știre este dureroasă:
“Ne văităm foarte mult de corupție, însă corupția este foarte convenabilă atunci când ne ajută să rezolvăm foarte simplu o problemă personală.”
Și e nasol când vezi că oameni care strigă “jos corupția” o lasă un pic pe avarii și în caz de probleme, “haide șefu’ că doar suntem oameni, ne înțelegem noi…“
De fapt, chestia asta mă enervează cel mai mult. Când constat că oamenii care cer schimbarea nu sunt dispuși să facă un efort minim pentru ea.
Romania are nevoie de un reset total – Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara asta a încercat să facă.
Corupția în Occident are aceleași cauze ca și la noi – accesul mai rapid la soluții, sau crearea accesului acolo unde nu există. Diferența?
În Occident corupția este rezultatul hazardului. În România corupția este deliberată – adică are la bază vechiul sistem comunist proiectat în mod intenționat pentru a face viața grea. Corupția era obligatorie – ba chiar mod de supraviețuire.
Acest sistem s-a perpetuat aproape imperceptibil sub o pojghiță subțire de aparent capitalism. Încercarea Justiției de a se elibera de sub tutela politicului a dat reacția politicienilor de astăzi împotriva Justiției – ducând la protestele împotriva OUG13, a celor din 10 august și a celor actuale.
Am dat “spaga” de 2 ori in ultimii 10 ani. Prima data in 2017 cand am calcat linia continua in Serbia si politistii m-au oprit si mi-au explicat frumos ca daca nu le dau ceva sa uite de eveniment imi iau placutele, certificatul si permisul. In plus mai trebuia sa stau vreo 2 nopti acolo pana luni ca sa ajung la tribunal sa mi se fixeze amenda (varia intre 120 si 300 de euro) si abia dupa ce achitam primeam actele si placutele inapoi. Mi-au cerut 100 euro, am dat cu mare ezitare. A doua oara am dat cand tatal meu a fost internat in spital in stare foaret grava si nimeni nu se uita la el desi eram disperati sa aflam ce si cum. Am dat de la infirmiere pana la medic, zilnic. Nu m-a refuzat nimeni din cele 6-7 femei, ba chiar dupa fiecare intalnire deveneau foarte interesate de evolutia pacientului. Ceea ce vreau sa spun e ca sunt momente in viata cand nu prea gasesti alta solutie deoarece sistemul de prinde intr-o menghina din care nu poti sa scapi indiferent cat de corect ai vrea sa fi. Asta e adevarul.
În Serbia se știe că poliția lor funcționează pe bază de șpagă față de turiști, aia e. În ceea ce privește cea de-a doua situație, a fost o situație de viață și de moarte, în care nu te poate condamna nimeni.
Însă dacă te uiți la reportaj, majoritatea șpăgilor se dau către polițiștii de rutieră. Eu îmi asum orice fac atunci când sunt la volan. Dacă sunt nevoit să merg peste limita de viteză, sunt pregătit să-mi asum consecințele fără nimic de comentat. Nu am vrut să dau șpagă nici când mi-au suspendat permisul, deși a fost o situație dubioasă acolo: https://www.revoblog.ro/cum-am-ramas-fara-permis/