Anul trecut nu prea am citit așa cum mi-aș fi dorit și mă cam măcina asta, pentru că întotdeauna mi-a făcut plăcere să citesc. Citesc multe articole și analize pe internet, dar întotdeauna simt că dacă nu citesc o carte, mi se netezesc circumvoluțiunile. Și o admir pe Alice, pentru că întotdeauna își găsește timp pentru citit. La Alice este constant, însă la mine funcția de citire este sinusoidală.
Acum am o carte pe care am început-o de mult, îmi place foarte mult, dar efectiv am stat timp de un an cu ea pe noptieră.
Zilele trecute m-am apucat din nou să citesc.
Fără să-mi setez asta ca “new year resolution” sau alte prostii de genul acesta. Pur și simplu am pus mâna pe carte și am început s-o citesc.
Și cel mai important este că mi-am dat seama ce s-a schimbat. O schimbare minoră care m-a făcut să citesc din nou cu poftă.
Ce am făcut?
Am mutat locul cărții.
Am luat-o de pe noptiera din dormitor și am adus-o în sufragerie. Atât.
Apoi am realizat că în fiecare seară înainte de culcare eram prea obosit. 2023 a fost un an în care am tras din greu și de fiecare dată când mă duceam la culcare, cădeam lat. Fie asta, fie mai aveam o idee de notat pe telefon, un mail de verificat, de revizuit rapid programul pe ziua următoare. Sau făceam doomscrolling pe telefon, apoi vedeam că se face târziu și îmi impuneam să mă culc.
Acum am pus de fapt cartea în sufragerie pentru că prefer să mă vadă copilul citind o carte decât stând cu ochii în telefon. Tot ideea lui Alice a fost.
Iar în sufragerie sunt practic mai multe oportunități de a citi și este și lumină naturală. Așa că dacă-l văd pe cel mic că desenează, face un Lego sau se uită pe o carte, am și eu cartea mea în câmpul vizual și mă apuc imediat s-o citesc.
Am realizat însă abia alaltă-ieri care este “trigger-ul” pentru citit (sau mai bine zis care era impedimentul pentru a nu citi), când am mutat din nou cartea în dormitor. Am citit-o cu poftă 3-4 zile la rând și în una din seri am luat-o în dormitor, în speranța că o să mai am timp să citesc. Nu doar că nu am citit-o în acea seară, dar n-am citit-o nici a doua zi, pentru că a rămas în dormitor și nu am avut-o în câmpul vizual. Efectiv sunt prea obosit când ajung în pat.
Iar prin mutarea cărții în sufragerie am înlocuit micro-pauzele de verificat aiurea telefonul cu citit și am creat oportunitatea de a citit.
Și cred că cel mai încântat sunt de faptul că am realizat ce mă împiedica să citesc.
P.S: Aceasta este cartea. O recomand în engleză, pentru că eu am început s-o citesc în română și era tradusă foarte prost, așa că am cumpărat varianta în engleză.