Nu îmi place Whitley Neill.
Și nu prea îi înțeleg nici pe cei care îi entuziasmează acest gin.
Adevărul este prima dată am intrat în contact cu el când am băut la o petrecere două cocktail-uri preparate de niște barmani care păreau că știu ce fac. A fost o petrecere reușită, așa că nu mai țin minte decât că oamenii aveau la bar toate sortimentele și culorile posibile de Whitley Neill și că pentru fiecare sortiment preparau alt cocktail. Nu mai țin minte toate sortimentele pe care le-am băut (nu le-am încercat chiar pe toate), dar sigur am băut din cel mov, care-i cu rubarbă și ghimbir. Și mi-a plăcut.
Așa că apoi am cumpărat și eu acasă:
De fiecare dată l-am făcut clasic, cu Schweppes și lămâie, rareori am pus și niște hibiscus, mai mult pentru culoare decât pentru aromă.
Quince (cu măr si gutui) era atât de uleios încât parcă turnam sirop în apă și nu se amesteca bine cu apa tonică. Raspberry este atât de dulce și parfumat încât aduce a dropsuri cu aromă de zmeură. Ia ultimul… Blood Orange… este doar ciudat. Are un gust mai amar dar care cu siguranță nu aduce a portocală.
Ori nu am nimerit eu sortimentele bune, ori ginul acesta nu este ce trebuie. Prefer oricând un Tanquerai fără nicio aromă. Iar din cele cu arome, mi s-a părut mai cinstit Bickens.
vad ca are foarte multe recenzii si stele pe emag, multumesc de sfat il scot de pe lista
Nu-i oribil, doar că nu-mi place mei. Poți să-l încerci, gusturile sunt diferite până la urmă.
Quince este cel mai ok :)) Blood Orange nu-mi place nici mie.
Am băut recent o sticlă de WN cu mango și lime. Cu apă tonică a fost bună, un gin de vară.
Încearcă June de pere sau de fructe roșii, mi se pare că pe vară merg perfect într-un pahar din acela mare cu gheață și niște fructe puse în el.