Dacă nu ați avut timp s-o citiți, vă fac eu un rezumat. Tipa a terminat liceul cu media generală 10, a luat și la bac 10 și deși era șefă de promoție, a vorbit altcineva în locul ei în fața elevilor. Probabil fiul unui baron local.
În primul rând felicitări și tot respectul pentru ea și pentru munca depusă. Un zece înseamnă acum mult mai multă muncă și valorează mult mai mult decât valora pe vremea când dădeam eu bacul, cu toții știm de ce.
Mie îmi pare însă rău pentru astfel de copii, pentru că acea ambiție a lor este o armă cu două tăișuri. Pe de-o parte le permite să ajungă la aceste niveluri, pe cealaltă le oferă constant decepții pentru că unele lucruri chiar nu se pot schimba. Şi nu numai la noi, peste tot este așa. Mi se par naivi și infantili cei ca ei care cred că la școală, la muncă sau în viață în general suntem răsplătiți fiecare în funcție de merit. Întotdeauna vor exista și alți factori. Şi cu cât înțelegi asta mai repede, cu atât devii mai puternic. Așa că ăsta ar fi sfatul meu pentru elevii și studenții de 10.
Celălalt sfat ar fi să spună lucrurilor pe nume la momentul potrivit sau măcar în ceasul al doisprezecelea. Pentru că o scrisoare în care faci niște acuzații dar nu dai un nume nu înseamnă să înoți contra curentului ci … mă scuzați … să te … contra vântului. Dacă ar fi apărut și un nume acolo, furia populației ar fi avut și o direcție și poate scrisoarea avea și un efect.
Mare jurnalism și din partea celor de la Ştirile PRO TV care dau practic paste unui status de pe Facebook, fără să fie interesați să afle povestea din spatele acestei întâmplări.
Trebuie să mă apuc să scriu o scrisoare pentru Rareș Mănescu.