Una dintre mașinile din familie a ajuns la revizie și ulterior am primit un mail cu verificare mașinii pe elevator. Ne-a luat prin surprindere, că nu am mai văzut așa ceva.
Așa arăta mailul:
Link-ul acela este disponibil oricui, iar în el este un filmuleț de 2 minute și 45 de secunde în care un tehnician verifică mașina și prezintă problemele observate.
Începe cu verificarea grosimii discurilor de frâne, cu verificarea plăcuțelor, verificarea grosimii profilului anvelopei, apoi cutia de viteze, baia de ulei și în final linia de eșapament cu tot cu protecțiile termice și cu scuturile.
Din punctul meu, omul care face aceste clipuri este un erou. A vorbit timp de 2 minute și jumătate super bine, fără greșeli gramaticale, fără bâlbâieli, cu dicție și tot ce trebuie. Eu nu cred că aș putea să fac așa ceva zilnic timp de 8 ore.
Ulterior, tot pe mail, am primit un raport detaliat, devizul lucrării și recomandările pentru ce lucrări ar trebui efectuate.
Serviciul se numește Ford Video Check și este disponibil gratuit. Mașina în cauză este Ford Puma a tatălui meu, iar revizia s-a făcut la Țiriac Auto.
Din ce am văzut, serviciul acesta este disponibil la mai mulți dealeri din țară. În București îl mai oferă Neste, RoadHill și Business Development Team.
Sunt curios și dacă alte branduri auto mai oferă ceva similar. Trebuie ceva infrastructură în spate pentru acest serviciu, însă mi se pare o modalitate super transparentă pentru a prezenta omului starea mașinii sale.
Altfel, Puma 2019 cu fabulosul motor de 1 litru și trei pistoane este bine-sănătoasă, are un pic peste 50.000 km fără probleme majore de când a fost cumpărată. Doar că iarna mai scârțâie timoneria și aparent niciun service nu vrea să abordeze problema mai în detaliu.
Uber Eats a confirmat oficial că va reveni în România, odată cu extinderea pe 7 piețe europene: România, Republica Cehă, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda și Norvegia.
„Suntem foarte încântați să ne extindem în România și vedem aici un potențial uriaș de a face viața de zi cu zi mai ușoară”, a declarat Courtney Tims, Regional General Manager pentru Europa de Vest și de Sud la Uber Eats.” (sursă)
Uber Eats a venit prima dată în 2018 în România și s-a retras în vara lui 2020 atât de pe piața din România cât și de pe cea din Cehia (au fost 7 piețe de unde a ieșit la acel moment). Țin minte foarte bine acest moment din două motive. În primul rând pentru că Uber Eats era în acel moment platforma de food delivery prin care comandam cel mai des. În al doilea rând, pentru că a fost una dintre cele mai neinspirate decizii din istoria vieții pe Pământ.
Tocmai începuse pandemia, era clar că segmentul de food delivery va avea o creștere vertiginoasă, eMAG tocmai ce anunțase lansarea Tazz cu o lună în urmă… iar Uber Eats își strângea jucăriile și pleca din România și din Cehia.
Iată că totul este ciclic. Acum Tazz a dispărut (oarecum), iar Uber Eats intră din nou în România. Uber Eats este în continuare cea mai mare platformă de livrare de mâncare din lume, iar în România vine să se lupte la baionetă cu Wolt, Bolt Food și Glovo.
Mă bucură anunțul, pentru că cel puțin pe termen scurt, s-ar putea să apară niște avantaje directe pentru consumatori. Uber Eats probabil va încerca să recâștige utilizatori prin tot felul de promoții și vouchere și probabil celelalte platforme se vor simți obligate să răspundă.
Pe termen lung, eu mi-aș dori ca una dintre platforme să se poziționeze un pic mai premium. M-am săturat să văd genți murdare de mâncare pe străzi.
Anul acesta s-a dat dispoziție că dacă firma (sediul social) este înmatriculată într-un loc și are punct de lucru în alt loc, nu mai este de ajuns certificatul de identificare fiscală de la înființare, mai trebuie încă un certificat fiscal pentru punctul de lucru.
Cum s-ar fi făcut această schimbare într-o țară normală?
Cu o notificare, fie pe mail fie o scrisoare, în care să scrie: “Bună ziua domnul contribuabil, am schimbat noi ceva. Vă mai trebuie un CIF. Nu vă faceți griji, vi l-am făcut noi, că oricum avem toate datele dvs, și vi-l trimitem prin poștă/curier.”
Cum se face asta în România?
Apare în presă că s-a dat legea și că ai termen până la data de X să te conformezi. Apoi trebuie tu să depui pe site-ul ANAF documente pe care ei deja le au, ca să ceri noul CIF. Bun, le depunem, eu nu sunt administratorul firmei, dar mă pun pe mine împuternicit să ridic CIF-ul.
Nu vine notificare că e gata noul CIF. Verifică cei de la contabilitate altceva și constată că e gata CIF-ul ăsta.
Cum este interacțiunea cu ANAF Sector 1?
Drept urmare mă înființez la sediul ANAF Sector 1, care arată ca un lagăr de concentrare. Este într-o înfundătură, într-o curte mare, dar curtea e barieră și nu ai voie să parchezi acolo. Cum doamne-iartă-mă să pui locuri de parcare la dispoziție pentru contribuabil?
În fine, ajung acolo. E cu bon de ordine. Iau bon de ordine care îmi indică un număr de ghișeu (adică un fel de gheretă din interiorul unei camere) pentru persoane juridice și după vreo 10 minute de așteptare, observ că pe monitor nu se actualizează nimic legat de persoane juridice. Mă apropii de ușa acelei camere și cineva care stătea la coadă la acea ușă îmi spune că pe acea ușă nu se intră în ordinea bonului, ci în ordinea cozii formate în fața ușii, nu se știe de ce.
Statul. Paralel. La coadă.
Bun, stau la coadă. Problema este că în acea încăpere se execută vreo 6 operațiuni diferite: 4 pentru persoane fizice și 2 pentru persoane juridice. Drept urmare ar trebui vreo 6 cozi diferite la acea ușă. Și ca bonus 1, în acel ghișeu se poate intra și prin altă parte, unde teoretic ar trebui să fie alte ghișee pentru alte operațiuni (deci se pot băga alții în față intrând prin altă parte). Și ca bonus 2, la unul dintre ghișee nu e cineva permanent. Trebuie să intri acolo și să rogi pe cineva să dea telefon ca să coboare doamna.
Neavând un sistem de ordine, nu prea știe cine-cum să intre. Deci se intră în funcție de școala vieți(i) care-o face toți băieți(i) și iese un pic de scandal, ce să-i faci.
Ajung și eu la ghișeu:
Bună ziua, am venit să ridic CIF punct de lucru.
Dați-mi RO-ul să verific.
RO12345
Ah… da, nu e emis pentru RO-ul ăsta.
Ba este.
Poftim?!
Vă spun eu că este, mai verificați o dată.
Nu este!
Doamnă, vă spun eu că este, că am văzut în SPV.
Ia să mai verific o dată…. mdeaa… este. Sunteți administratorul?
Nu, sunt împuternicit.
Aveți împuternicire?
Da, când am făcut cererea online m-am pus pe mine împuternicit.
Nu, nu, vă întreb dacă aveți împuternicire fizică?
Cum adică împuternicire fizică? Am bifat acolo că vine altcineva să-l ridice, în speță eu. Am buletin, mă legitimez cu buletinul și mi-l dați.
Nu, nu, nu se poate, că nu putem, că trebuie împuternicire!
Doamnă, am făcut deja împuternicire!
Nu, la noi așa e codul de procedură. Ne trebuie împuternicire scrisă, semnată olograf.
&@*Y@%U@@%!!!!
Am ieșit, m-am împuternicit, m-am așezat din nou la coadă. Aflu de la coadă că trebuie și copie după CI-ul celui care îl ridică și că doamnele de la ghișeu nu dau fără copie CI și că ele n-au hârtie să facă copie pe loc.
%#@&%#&%#()@#%)!!!!!!!
Ce ziceți, aveau un xerox în instituție? N-aveau.
Am ieșit, m-am dus la cel mai apropiat magazin (care nu era apropiat), m-am împrietenit cu sirianul al cărui magazin era, am făcut o copie după CI, am cumpărat și mâncat o baclava, m-am întors. Am stat a treia oară la coadă, am ridicat CIF-ul vieții.
Între timp periodic la ghișeul din dreapta mea era liber, iar doamna funcționar se ridica, ieșea afară și mai chema pe câte cineva. Mă gândeam… dacă ar fi existat un sistem care să le spună cumva oamenilor de afară că pot intra… ca un fel de …. nu știu… bon de ordine?!
Ce am mai observat stând la coadă?
Minim jumătate din persoanele care ieșeau pe ușă erau nervoase din cauză că nu li s-a putut rezolva solicitarea. N-aveți copie după CI. N-aveți împuternicire de la administrator. N-aveți formularul RS5-4. Nu aveți ștampilă. Nu aveți CUI-ul în original. N-aveți copie după CUI. Mi-am adus aminte că și când am fost să iau CIF-ul pentru TVA tot n-am avut ceva și n-am reușit din prima. Aș spune că maxim 40% din probleme se rezolvau dintr-o singură interacțiune.
Ori în cazul ăsta devine clar că problema nu este a oamenilor, ci a funcționarilor sau a instituției. Regulile nu sunt clare, cerințele nu sunt clare. Funcționarii nu sunt puși acolo ca să îți rezolve problema, ci ca să scape de tine. Asta este regula de aur. Și știți când este de lăudat, laud. A mers totul brici când Taxe și Impozite S1 erau în Piața Amzei. Acum a reorganizat GeorgeTuța organizarea și a ieșit după cum puteți vedea.
Ia să pună domnu’ Bolojan niște indicatori de performanță. Înregistrăm nr de interacțiuni prin sistemul acela de ticketing și cerem nr de telefon. Apoi vine SMS cu cerere de feedback. Are funcționarul rată de rezolvare sub 50%? Out! Să vedeți apoi cum s-ar da peste cap oamenii de la ghișeu să-ți rezolve problema. Inventează și imprimante și scannere și hârtie.
După cum v-am mai spus, mi-a plăcut John Wick. Nu știu ce părere ați avut voi, dar pe mine Continental m-a lăsat rece, iar Ballerina încă nu m-am încumetat să văd. N-am mari speranțe.
Însă în curând vom primi o porție de Wick care cred că va fi mai adevărată decât Continental și Ballerina la un loc. Este vorba despre jocul John Wick, care se va numi…. cumva… și va apărea… cândva. Încă nu s-au stabilit aceste detalii.
Deocamdată avem doar un trailer de la State Of Play:
În primul rând, ca să vă răspund la cea mai importantă întrebare, ceasul este un Carl F. Bucherer Manero Autodate. Nu mi se pare neapărat o alegere potrivită pentru kung fu, dar în fine.
În al doilea rând, jocul este făcut de Saber Interactive, cei care au făcut Space Marines 2, în colaborare cu Lionsgate și cu regizorul John Wick și prietenul lui Keanu, Chad Stahelski.
Este un third person shooter, care nu va urmări neapărat povestea vreunuia dintre filme, ci va prezenta o poveste ce a avut loc înainte de “The Impossible Task”. Adică muult înainte de “problema” cu câinele, atunci când a trebuit să elimine toți inamicii lui Viggo Tarasov pentru a i se permite să se retragă și să se căsătorească cu Helen.
Din descrierea trailerului aflăm că trebuie să ne așteptăm la “hard-hitting gun-fu combat system, jaw-dropping camerawork, intense driving experiences, cinematic storytelling, and a bold range of atmospherically immersive environments.“. Având în vedere că a fost și Chad implicat pe acolo, am speranțe mari de la joc.
Și nu știu la ce v-ați gândit voi când v-ați uitat la trailer, dar eu am tot avut flashback-uri cu Max Payne. Tare mult mi-ar fi plăcut să-l văd pe Sam Lake la cârma jocului, alături de Remedy Entertainment. Sper să n-o dea de gard Saber Interactive cu jocul.
Seven Dials (sau Șapte Cadrane) este o mini-serie de pe Netflix cu 3 episoade. Este un fel de film polițist inspirat de o carte de Agatha Christie în care protagoniștii investighează o crimă. Având în vedere că episoadele au cam o oră, îl puteți vedea pe tot într-o zi.
Noi l-am văzut și ne-a plăcut. Deși este un film polițist, atmosfera nu este așa de tensionată precum… în Knives Out să spunem. Și cu siguranță nu se ridică la înălțimea lui Dept. Q. Îl văd mai degrabă apropiat de The Thursday Murder Club, de care uitasem total și pe care văd că l-am descris drept… “agreabil”.
Așa aș spune și despre Seven Dials. Nu-i vreo capodoperă, nu-i genul aceea de atmosferă tensionată, ca să fiu sincer… este și destul de liniar, nu prea am avut parte de răsturnări de situație. Are și câteva scene cam forțate ca logică, dar cumva ne-a plăcut.
Actrița principală, pe care nu am recunoscut-o din vreun alt film, mi se pare că face un rol… agreabil. Deși a trebuit să joace rolul unei femei ambițioase, a făcut-o cumva fără să devină enervantă, ba din contră, a reușit să joace rolul atrăgând simpatie. Nu este vreun detectiv genial, ci are o singură calitate: este ambițioasă. Iar cu ajutorul ambiției ajunge până la urmă să elucideze misterul.
Și Martin Freeman face un rol bun, deși nu-i greu de jucat personajul lui. El este detectivul care este aparent mereu cu un pas în urma protagonistei.
Deznodământul nu l-am anticipat, deci filmul mai primește puncte bonus de aici.
După cum spuneam, nu-i vreo capodoperă, dar este un film enjoyable, de văzut într-o seară în care sunteți mai obosiți și preferați ceva mai light. Popcorn movie.
Este una dintre cele mai triste vești pe care le-am aflat aseară. Dacia se retrage din Dakar. Va mai continua ce-a mai rămas din actualul sezon, iar în 2027 nu va mai concura în raliul Dakar.
Care sunt motivele? „Câștigarea raliului este un obiectiv atins, iar mai departe ne orientăm pe activitatea de bază”, a transmis compania. – sursă
Nu cred că acesta era planul. Din câte știu ar fi trebuit să participe și în 2027. Probabil s-au uitat pe cifre, s-au uitat pe ce vremuri vin și au făcut ei calculul că economic nu mai are sens.
Ca să spun că sunt dezamăgit ar fi un understatement.
Anul acesta am așteptat luna ianuarie precum am așteptat Crăciunul. M-am uitat cu cel mic la rezumate, mă uitam în fiecare seară la highlights, iar el mă întreba mereu de “mașina de nisip”.
Asta este. O să-mi comand un tricou cu Dacia Sandrider, o să-i iau și celui mic o mașinuță ca să rămânem cu amintirea titlului câștigat, iar de la anul voi fi cel mai mare suporter ar lui Mani Gyenes.
