Ediția limitată Duster Spirit Of Sand este destinată exclusiv pentru piața din România și este limitată la 500 de unități. Poate fi comandată începând de azi pe platforma de e-commerce Dacia România, la prețul de 28.990 € TVA inclus. Chiar dacă Dacia a anunțat că va părăsi Dakar, măcar se retrage cu stil prin victoria istorică. Iar această lansare probabil vine ca să mai îndulcească un pic gustul amar.
Ce are în plus Dacia Duster Spirit Of Sand?
Ca design, pe lângă elementele grafice dispuse de-a lungul întregii părți inferioare a caroseriei, Duster Spirit Of Sand are și accente Copper Brown, jante negre din aliaj de 17’’ Tergan și antenă tip aripioară de rechin. Modelul este echipat cu un scut de protecție pentru motor și cutia de viteze, din duraluminiu de 6 mm, oferit în standard.
La interior are dotări precum aerul condiționat automat, scaunul șoferului și volanul cu multiple reglaje, frâna de parcare electrică și cruise control adaptiv. Pachetele Cold și Parking sunt integrate în echiparea standard și oferă parbriz încălzit, scaune și volan încălzite, detector de unghi mort, cameră Multiview și senzori acustici față și spate.
Motorizarea este cea hybrid-G 150 4×4, care combină motorul hibrid, alimentare mixtă benzină/GPL și transmisie integrală. Este vorba despre motorul termic 1.2 mild‑hybrid de 103 kW (140 CP), amplasat pe puntea față, cu un motor electric de până la 23 kW (31 CP) pe puntea spate, pentru o putere totală de 113 kW (154 CP). În total mașina are cuplu de 230 Nm pentru motorul termic și până la 87 Nm pentru motorul electric.
Cutia automată cu dublu ambreiaj, în 6 trepte, este echipată pentru prima dată la Dacia cu padele pe volan. Motorul electric din spate este asociat unei cutii cu două trepte, complet decuplabilă.
Cei de la Dacia spun că oferta este disponibilă pentru comenzile realizate până la 31 martie 2026, iar primele livrări sunt programate pentru luna aprilie 2026. Găsiți pe site-ul Dacia mai multe detalii.
Oferta mi se pare bună, iar scutul acela cu siguranță mi se pare util pentru a rula în cele mai dure condiții din lume: drumurile din România. Nu pot să zic că îmi place neapărat schema de culori. Cred că i-ar fi stat mult mai bine în culoare verde (Cedar Green), cu diverse accente roșii și cu diverse accente Copper Brown.
Lidl are periodic în ofertă un aspirator cu spălare din gama Parkside. L-am cumpărat și eu și l-am folosit pentru a spăla canapeaua și un pic din covor.
Apropo, l-am cumpărat pe cel de la Lidl după ce am studiat serios și oferta de aspiratoare umede de la eMAG. Cel mai apropiat din oferta eMAG este acesta, însă are 1000 W. Cel de la Lidl are 1600 W, mai multe accesorii și volum mai mare al recipientului (lucru care nu-i neapărat de dorit, vă spun mai jos de ce).
Cum se prezenta canapeaua înainte de spălare?
Canapeaua este Friheten de la IKEA, cu husă textilă, care a arătat relativ bine până ce a început cel mic să mișune prin casă și să aibă idei.
Drept urmare canapeaua avea pe ea:
urme de cariocă;
urme de creioane cerate;
o urmă de la un pix cu gel;
Culmea este că nu acele pete mă deranjau. Dar la un moment dat când a desenat el un pic, am spălat-o repede cu apă, s-a luat ce desenase el, dar după ce s-a uscat a rămas pătat (de la apă) în cel mai urât mod. Da, cele mai urâte urme erau cele de… apă. Cam așa:
Cum funcționează aspiratorul?
În principiu aspiratorul are două compartimente. Rezervorul principal, care-i de fapt o mare găleată, în care se va strânge murdăria, și un alt rezervor în care se pune apa (și detergent dacă vrei).
Furtunul de aspirare are două trasee. Pe unul iese apa (și cu detergentul), iar pe celălalt aspiră tot ce a scuipat.
Pe lângă partea de aspirare, aspiratorul are și o pompă care se pornește separat și care face ceea ce îi spune numele, creează un pic de presiune pentru a pompa apa.
Accesoriile sunt următoarele:
Eu am folosit accesoriul mare și negru cel mai din stânga.
Care este experiența de utilizare?
Să nu vă imaginați că dai o dată cu el și extrage murdăria ca în reclame. Trebuie să depui ceva efort. Vă spun imediat de ce.
În primul rând este destul de zgomotos. Nu este de folosit în timpul orelor de liniște, iar cei din casă trebuie să fie pregătiți să suporte niște gălăgie.
Ai două moduri de pompare a apei. Fie îl blochezi pe pompare apă continuu, fie apeși tu pe un buton și eliberează el o cantitate predefinită de apă. Problema este că în ambele moduri mi se părea că scoate destul de multă apă, iar debitul nu poate fi reglat. Asta te forțează să lucrezi destul de repede cu el, ca să nu împroști cu prea multă apă o singură arie. În paralel mai și curge puțină apă din el, așa că a trebuit să stau lângă mine cu o cârpă pentru a șterge din când în când parchetul, ca să nu se facă băltoacă.
Pe lângă asta, dacă doar îl plimbi pe deasupra canapelei nu curăță în profunzime. Așa că eu am apăsat destul de serios pe el ca să scoată și din buretele șezutului cât mai multă murdărie.
Cum a curățat canapeaua?
A fost o oră de muncă intensă.
Cel mai ușor de șters a fost carioca. Aceasta s-a șters fără să fie nevoie să apelez la detergent. Cred că era din aceea baby friendly, care ar trebui să se șteargă oricum cu apă.
La pixul cu gel pe măsură ce aspiram, parcă pata se făcea și mai mare, pentru că era mai adânc impregnată în canapea.
La creioanele cerate am muncit de mi-au sărit ochii din cap. Cred că până la urmă s-au curățat de plictiseală, nu de alta.
Nu mi s-a părut că voi rezolva fără detergent, așa că am apelat și la acel detergent din pachet. Parcă a mers un pic mai bine cu detergentul.
În final canapeaua a rămas atât de udă încât am zis că o vom mai putea folosi la primăvară. Drept urmare în seara respectivă nu am mai stat pe ea, ci ne-am uitat la Netflix de pe covor.
Surpriza plăcută a fost că a doua zi am găsit-o complet uscată. Și fără pete.
Dar covorul?
Acolo aveam doar o pată de sirop de tuse într-un colț, de când îl alergam pe cel mic cu siropul prin casă. S-a curățat super repede, însă am observat că după aceea colțul covorului avea tendința să se încrețească. Drept urmare, după ce am curățat, am pus în acea zonă o cutie grea, pentru a nu avea surprize.
Dar mașina?
Aici n-am încercat, dar am văzut că în poze aspiratorul este recomandat și pentru așa ceva. N-am încercat pentru că după cum spuneam, aspiratorul lasă suprafețele destul de umede și fiind iarnă, sunt convins că nu s-ar usca și că ar fi condens permanent în mașină. În concluzie, dacă-l vreți pentru mașină, luați în calcul că fie o veți curăța doar vara, fie ar fi bine să aveți un garaj încălzit în care s-o puteți lăsa cu geamurile deschise.
În concluzie….
Și-a făcut bine treaba, dar nu e ceva ce aș vrea să fac prea des. Aspiratorul ocupă mult loc, este zgomotos și trebuie să depui efort ca să-l folosești. Din această cauză spuneam că volumul mare al recipientului pentru murdărie (de 20 de litri) nu cred că-i neapărat un plus. Mi-ar fi plăcut să fie mai mic. D-asta zic. Cel de la Lidl este best buy ca raport calitate-preț-putere-accesori, doar că poate nici Karcher-ul de la eMAG cu recipient de 12 litri nu-i neapărat o idee rea.
Nu vă imaginați că-l veți folosi săptămânal. E mai degrabă ceva ce veți folosi cu ocazia unei curățenii mai în profunzime sau în caz de nevoie.
Alternative
Mă tot gândesc dacă nu cumva ar fi fost mai bine să cumpăr un astfel de aspirator mai compact. Chiar îl comandasem pe acela de Black Friday, iar prețul era similar cu acesta de la Lidl (380 lei).
M-am temut însă ca fiind așa mic, să nu aibă putere. Dacă are cineva un astfel de aspirator, poate ne spune și nouă cum face treabă.
Se pare că Pizza Hut nu merge prea bine în România. Compania care operează în sistem de franciză brandurile KFC, Pizza Hut și Taco Bell în România și restaurante KFC în Republica Moldova și în Italia a anunțat că a decis închiderea a șapte restaurante Pizza Hut, unități care au înregistrat rezultate financiare slabe.
Restaurantele care se închid sunt:
Pizza Hut Express Buzău
Pizza Hut Express Târgu Jiu
Pizza Hut Timișoara Shopping City
Pizza Hut Galați
Pizza Hut Delivery Colentina
Pizza Hut Delivery Pipera
Pizza Hut Delivery Popești Leordeni
Practic în București se închide doar două, cel de tip delivery din Pipera (pe Dimitrie Pompeiu), și cel din Carrefour-ul din Colentina. Nu știu cum este la cel din Colentina, dar simt că în Pipera traficul și clădirile de birouri s-au mutat un pic mai aproape de metrou Aurel Vlaicu și clădirile de pe Dimitrie Pompeiu parcă nu mai au același flux de persoane. Poate din cauza aceasta a și fost scos Pizza Hut-ul de acolo din joc. Este al doilea din zonă care se închide, după ce s-a închis și cel din Promenada.
În caz că vă întrebați, în 2025 existau 28 de Pizza Hut-uri în România, deci odată cu închiderea celor 7, mai rămân 21 de restaurante.
Știrea aceasta m-a făcut să mă întreb când am mâncat ultima oară de la de la Pizza Hut și nu am știut să răspund la această întrebare.
Și asta nu din cauză că nu-mi plac produsele sau servirea lor.
Problema pe care o văd eu cu Pizza Hut este numele. Aș zice că numele sabotează potențialul business-ului, pentru că Pizza Hut nu vinde doar pizza. Au și aripioare de pui, și burgeri și paste… au de toate în meniu. Însă pun pariu că majoritatea oamenilor cred că Pizza Hut face doar pizza.
A doua problemă pe care o văd sunt fie prețurile, fie concurența, depinde cum priviți problema. Pizza Hut a încercat întotdeauna să fie un fast food mai upscale, de unde și prețurile un pic mai mari. O Pizza Europeană cu blat de 38 de cm este 63 de lei la ei pe site (sau 71 lei prin Wolt). Doar că prețul un pic peste medie mergea atunci când nu prea știau românii ce-i pizza și când nu existau atâtea variante.
Pizza Hut face o pizza americană cu blat gros și cu multe ingrediente. Acesta era standardul în anii 2000. Acum mi se pare mult mai apreciată pizza napoletană, făcută în cuptor cu lemne și cu maxim 3 ingrediente pe ea. Cu 60-70 iei acum o pizza napoletană de îți dă Universul peste cap.
Și ar mai fi problema și cu faptul că pentru Gen Z nu este atractiv brandul, pentru că Pizza Hut s-a dus către corporatiști cu poziționarea.
În fine, nu prevăd un viitor prea strălucit pentru Pizza Hut în România.
Din câte îmi aduc aminte, înainte nu puteai comanda la IKEA decât produse mari de genul mobilei, cu un cost de livrare de 140 de lei sau cu click & collect și deplasare personală până în magazin.
Se pare că IKEA și-a actualizat un pic serviciile și acum există două metode mai bune, care se apropie mai mult de experiența unui magazin online. Nu știu dacă sunt mai demult, eu acum le-am descoperit.
Prima variantă este cea de a comanda produse în valoare de peste 999 lei pentru a beneficia de livrare “la stradă”. Adică produsele vor fi livrate până în fața casei sau până în fața blocului, nu până în apartament. Aceasta-i pretabilă pentru mobilă, renovat sau produse mari.
Opțiunea mai interesantă mi se pare cea de livrare prin curier, pentru produse mai mici. Este disponibilă pentru comenzi de minim 10 lei, cu greutate de maxim 15 kg și pentru produse care nu sunt mai lungi de 1 metru. Costul livrării este diferit în funcție de sumă. Dacă dai o comandă în valoare de peste 250 de lei vei plăti 19,90 lei pentru livrare. Dacă este o comandă mai mică decât acea sumă, vei plăti 29.90 lei.
Apoi mai există o diferențiere și în funcție de greutate. Pentru produse de peste 15 kg, în funcție de zona în care se face livrarea, prețul poate fi 39, 49 sau 49 lei. Cel mai bine citiți toate condițiile de aici. îți trebuie un flow-chart ca să le înțelegi.
Am dat și eu o comandă, iar procesul este destul de… ciudat. Unele produse din site nu pot fi selectate pentru livrare prin curier. La unele mi s-a întâmplat să nu fie disponibile pentru livrare prin curier iar după un refresh să devină disponibile. Apoi după ce am adăugat totul în coș îmi spunea că mă costă 29.90 lei comanda, apoi am dat un refresh și s-a transformat în 14.90 (am card IKEA Family și au o promoție până pe 22 februarie).
Apoi procesul în sine de check-out este complicat cu mulți pași inutili. De exemplu nu puteam trece de un pas pentru că nu bifam o căsuță în care spuneam că nu am nimic special de transmis curierului.
Am văzut că mai există acolo câteva opțiuni diferite. De exemplu comenzile se pot ridica de la un oficiu DPD sau de la puncte de colectare IKEA (în Iași, Brașov și Constanța) sau de la un “punct de colectare mobil” din București – Orhideea.
Oricum, livrarea durează 3-7 zile și se face în intervalul 09:00 – 17:00. Livrarea se face prin DPD. Nu se poate programa intervalul orar, evident, însă îmi place că după ce dai comanda te anunță automat pe mail în ce zi se preconizează livrarea. Eu am dat comandă pe 20 februarie și în mail scrie că va fi livrată pe 24 februarie.
Sper să păstreze aceste opțiuni de livrare și pe viitor și să nu fie doar un test.
Vestea nu-i nouă, Microsoft a anunțat de anul trecut că în Windows vor exista instrumente de editare bazate pe AI generativ. Așadar dacă aveți o imagine și vreți să ștergeți rapid un obiect (sau o persoană) din imagine sau dacă vreți să decupați o persoana sau un obiect de fundal, e bine să știți că se poate face rapid în Windows.
Ceea ce vă voi descrie funcționează atât în Windows 10 cât și în Windows 11. Pentru a accesa funcțiile de editare trebuie să deschideți imaginea și să apăsați pe butonul de “Edit” (sau Editare dacă aveți Windows în română) de stânga sus:
Apoi aplicația trece din modul de vizualizare al imaginilor în modul de editare și apar două butoane noi cu eticheta “AI”.
Primul buton este pentru ștergerea unui obiect și generarea de fundal care să umple spațiul lăsat gol de acest obiect. Al doilea este pentru a decupa obiectul din prim plan de fundal.
L-am folosit pe primul pentru a “blura” numărul de înmatriculare și pentru a scoate stâlpul din stânga mașinii.
Pe laptopul meu, care este mai vechi și are placă video integrată, a durat cam un minut să șteargă stâlpul și să genereze altceva în locul lui. Nu a făcut totul bine din prima. După ce am mai selectat eu alte 2 artefacte din jurul stâlpului pe care le voiam eliminate, rezultatul a fost acesta:
Nu-i perfect, dar dacă nu te uiți specific în acea zonă sunt șanse să nu observi că este ceva schimbat.
Am încercat și funcția de eliminare a fundalului și mi se pare că a decupat foarte bine. A rămas în plus față de ce mi-aș fi dorit doar o mică zonă în jurul roții spate, pe care aș fi putut s-o elimin cu unealta de generare dacă chiar voiam:
În final, după 5 minute de editare am ajuns la un rezultat de genul:
În fine, sunt multe metode de a obține aceste modificări. Sunt și site-uri care îți decupează imaginea, puteți încărca și imaginea și în ChatGPT și să îi cereți editări (cu riscul de a altera imaginea).
Mie mi se pare însă că fiind deja implementat în Windows, așa este cel mai rapid. Pe laptopurile cu Windows 11 și cu update-urile la zi, aceste funcții au ajuns deja și în Paint.
Ok, să presupunem că trebuie neapărat să pleci cu mașina prin oraș într-o zi ca aceasta, în care totul este înzăpezit. Am estimat eu așa cu precizie de la sine putere că 70% dintre șoferi nu știu aceste reguli, care sunt o idee mai tehnice.
Sfatul numărul 1: Lasă mașina acasă. Nu, serios, chiar nu merită. Dacă te-ai gândit și ai ajuns la concluzia că mașina e cea mai bună variantă pentru a ajunge unde ai treabă, mai gândește-te o dată. Nu de alta, dar indiferent ce mașină ai tu, cât de puternică este sau cât de 4×4 este, tot te vei bloca pe o străduță. Dacă nu din cauza ta, din cauza altora cu mașini mai mici pe care le vor pune pe burtă în fața ta.
Acestea fiind zise, dacă totuși simți că trebuie neapărat să pleci cu mașina, îmbracă-te gros, ia-ți ghete serioase și eventual și șosete de schimb. Apoi ia-ți și o lopată. Cu alte cuvinte, fii pregătit să te dai jos din mașină și să-i ajuți pe alții.
Regula nr 1 – 4×4 nu este infailibil
Am mers ieri 40 de minute pe jos și am văzut câteva mașini 4×4 blocate în zăpadă. 4×4 nu te salvează dacă zăpada se tasează, se strânge sub mașină și te ridică un pic de la sol. Rămâi practic suspendat pe un morman de zăpadă, iar roțile se vor învârti în gol. Încearcă să adaptezi viteza astfel încât să mergi îndeajuns de repede încât mașina să aibă putere să dea și din inerție zăpada la o parte, nu numai din forța motorului, dar nu atât de repede încât să devină periculos pentru tine sau alți participanți la trafic. Problema este că nu vei putea impune mereu viteza. În majoritatea timpului o vor dicta ceilalți.
D-asta zic de lopată. Doar 4×4 nu este de ajuns (mai ales dacă este electronic). Sistemele electronice mai vechi (de exemplu Haldex de la VW) au un mic delay și până repartizează computerul puterea la roțile care derapează, s-ar putea ca tu să fii blocat deja. Dacă n-ai gardă la sol considerabilă, măcar să ai lopată.
Regula nr 2 – ce facem cu ESP-ul?
Dacă intri în zăpadă și vezi că nu mai poți ieși, încearcă și cu ESP/DSC/TCS/ASR dezactivat. Fiecare brand auto îi zice altfel, dar de regulă este un buton pe care este desenată o mașină care derapează ori în zona schimbătorului, ori în stânga volanului. ESP-ul este o dotare standard pe orice mașină începând din 2011. Ieri le-am făcut recomandarea asta tuturor celor care au rămas în zăpadă. Toate erau mașini noi. Jumătate spuneau că nu știu ce este/de unde să dezactiveze, iar cealaltă jumătate erau pregătiți să jure pe roșu că mașina lor nu are așa ceva.
Nu-i o garanție că așa vei ieși miraculos precum un tanc, dar măcar ai o șansă în plus.
De ce te încurcă ESP-ul în zăpadă? Sistemul ESP este conceput să prevină derapajele prin două metode principale: reduce puterea motorului când simte că o roată se învârte în gol și aplică frână pe roata care patinează. ESP-ul este conceput astfel încât pe autostradă, dacă prinzi o bucată lipsită de aderență, să nu derapezi cu mașina și să faci accident.
Când ești în zăpadă mare, ai nevoie de elan și de faptul ca roțile să se învârtă cu viteză pentru a “săpa” până la un strat mai aderent sau pentru a arunca zăpada din profilul anvelopei. Dacă ESP-ul rămâne activ, acesta va tăia puterea exact când încerci să accelerezi.
Dacă ai ieșit, reactivează imediat ESP-ul.
Regula nr 3 (parcarea)
Dacă trebuie să parchezi lateral, ar fi bine să știi dacă mașina ta are tracțiune față sau tracțiune spate. Dacă are tracțiune față, garează mașina cu spatele. Dacă mașina are tracțiune spate, bag-o cu fața în zăpadă prima dată. Ideea este ca roțile care împing mașina să rămână ultimele în contact cu asfaltul curat și mașina să intre și din inerție în locul de parcare. Dacă tu ai tracțiune față, o bagi cu fața în zăpadă și ai pierdut puterea, adios, ieși afară și împingi.
Și nu în ultimul rând, dacă ai rămas în zăpadă, există mici trucuri să o scoți. Poți scoate covorașele să le pui sub roțile cu tracțiune pentru a crea aderență. Fun fact, într-o iarnă am văzut pe cineva care intrase cu botul unui Peugeot 407 (cu tracțiune față) în zăpadă și pusese covorașele la roțile din spate….
De asemenea, poți încerca să micșorezi presiunea în pneuri. Anvelopele sunt umflate la 2.3 bari de obicei. Poți coborî presiunea până la 1.5 bari pe timp de iarnă.
Cam atât. Nu sunt vreun expert sau vreun mare șofer. Eu de exemplu am lăsat mașina acasă ieri (și azi).
Sunt convins că am mai scris ceva similar sub o formă sau alta în alți ani. Dar simt că mai nimeni nu știe aceste lucruri care până la urmă ar contribui la un trafic mai fluid pe timp de iarnă, deci spre binele tuturor.
Am avut un noroc senzațional astăzi, că fix pe vremea asta Alice trebuia să ajungă la aeroport. Drept urmare ne-am trezit pe la 06:00.
De la sine înțeles că niciun Uber nu ar fi venit pe vremea asta. Am ieșit afară, am început să dau la zăpadă în jurul mașinii. În paralel, Alice s-a dus la autobuz. Timp de jumătate de oră cât am dat la mașină, nu a trecut nicio altă mașină pe strada mea, de altfel destul de intens circulată. A intrat până la urmă o Kia sedan care se punea pe burtă din 5 în 5 minute. Am realizat atunci că e posibil să nu pot ajunge la aeroport cu mașina mea din cauza altora care se blochează pe drum. Concomitent a venit și autobuzul, deci Alice a ales varianta aceasta.
Dacă tot m-am trezit și m-am echipat, am purces la dat zăpada în jurul blocului. Am dat la lopată, am făcut cărare de la ieșire, am făcut Marea Unire dintre Scara 1 și Scara 2, am intrat în casă, l-am pregătit pe cel mic pentru grădiniță și am plecat cu sania.
M-am îmbrăcat și eu în haine serioase de iarna și mi-am pus în ghiozdan schimburi și ciorăpei.
Trotuarele erau pline ochi de zăpadă, așa că am mers pe stradă. Periodic se mai blocau mașini, treceam pe lângă ele și le aminteam să dezactiveze ESP-ul.
L-am dus pe cel mic, apoi am zis să iau autobuzul până la muncă. După vreo 20 de minute de așteptat, mi-am dat seama că autobuzul nu va veni niciodată.
Am mers pe jos, pe stradă. Alte mașini blocate pe diverse străduțe, am trecut pe lângă ei cu tradiționalul “încercați și fără ESP”. Niciunul nu a zis “da, am încercat”. Majoritatea ziceau că nu știu ce-i ăla și de unde se dezactivează.
Am ajuns la muncă cu vreo 30 minute întârziere, am lopățit și aici la zăpadă un pic. M-am schimbat la cămașă, all good. Acum sunt la căldurică.
Deși d-abia aștept să-l atac pe Georgetuță, din punctul meu de vedere primarii nu prea aveau ce să facă în situația asta. Azi-noapte pe la 23:00 am văzut cu ochii mei cum a trecut plugul pe strada mea. De dimineață era ca și cum n-ar fi trecut.
A fost o cantitate mare de zăpadă care a căzut într-un timp foarte scurt. Bucureștiul nu a mai avut așa ceva de 10 ani sau mai bine. Presupunând că ar fi fost pregătiți cu resurse umane și cu utilaje pentru o astfel de ninsoare, toate aceste resurse ne-ar fi costat bani timp de 9 ani, pentru a fi folosite 1-2 zile în al zecelea an.
Ah, da. După trei amânări, s-a anulat și zborul lui Alice. Acum este în autobuz și vine acasă.
