Când am intrat eu la liceu, ora de sport tocmai intra și ea în concediu. Am prins jumătate de semestru din fosta sală de sport. Pentru restul anilor aceasta a intrat în renovare pentru a fi transformată în sală de festivități. Se vede în poza de mai jos, cea din stânga, mai lată decât restul clădirii în formă de “U”.
Pe terenul mare de asfalt promisiunea era că va fi construită o sală de sport modernă, cum se făceau atunci din diverse magii cu bani primiți de la minister.
Erau încă disponibile terenurile de mini fotbal și cele cu asfalt, de mini-baschet și respectiv fot-baschet-handbal. În realitate, pentru următorii 3 ani și jumătate nu prea am servit oră de sport, pentru că în general dacă nu ploua sau ningea, profesoarelor le era frică să lase niște descreierați să zburde liber pe afară? Dacă chiar încep să alerge sau să joace baschet și constată că le place?!
Apropo, pune trei terenuri în unul singur și vei obține rețeta sigură pentru certuri și nemulțumiri, că unii vor baschet, că alții vor fotbal șamd.
Așadar, primul lucru care m-a șocat la clipul de la zoso este dispariția celor două panouri de baschet din curtea școlii. Deci nu numai că acea sală de sport nu a fost construită, dar au și dispărut coșurile de baschet șubrede și amărâte.
Abonează-te la canalul meu –>
Eu am terminat liceul prin 2009. Sunt curios dacă de atunci și până acum, ceilalți elevi au făcut sportul la fel cum l-am făcut și noi. Eu am fost mereu nemulțumit de chestia asta. Era perioada în care descopeream baschetul și îi invidiam pe cei de la liceele care aveau sală de sport cu teren de baschet. Dacă reușeam să și învăț să driblez, nu doar să trec cu mingea prin ei, aș fi putut fi următorul LeBron! Acum nu vom ști niciodată!
În rest, cu renovarea … nu o văd o așa de mare crimă. Muncitorii doar își ușurează munca, aruncându-le de la geam. Teoretic, mobilierul acela ar fi putut fi donat. Practic, cineva ar fi trebuit să se ocupe de depozitarea și transportul lui. Deci timp și costuri în plus.
P.S: Mutu mai întâi a renovat școala generală în care am învățat, acum a trecut la liceu. Să vedem dacă află și ce facultate am terminat 😀
Sunt amuzante discuțiile de la petreceri, în care bărbații le zic fetelor chestii de genul “noi trăim mai puțin pentru că ne cicăliți voi“, doar că eu nu cred că este așa 🙂
Eu mi-am format de mult timp o altă teorie, iar recent articolul lui Radu mi-a adus aminte de această teorie a mea. Pe scurt, Radu spune că nu ar trebui să amânăm investigațiile medicale și dă și niște exemple personale în acest sens. În secțiunea de comentarii este cel al unei doamne, în care trece în revistă rutina de check-up anual. Analize de sânge, hormoni, gastro, optică, BTS, tot tacâmul.
Și citind acel comentariu mi-am adus aminte că de mult o admir pe Alice pentru cât de reactivă este. Simte că este ceva în neregulă? Pac, scoate telefonul, deschide aplicația de la Regina Maria, face 2-3 tap-uri și 3 zile mai târziu are programare la medic. O analiză, un consult și aia e. Fetele sunt mult mai mature în privința asta și au mult mai mult grijă de ele.
La polul opus, eu trag de mine vreo doi ani până să ajung la medic. Și când în sfârșit mă duc, probabil că tot datorită presiunilor lui Alice mă duc. La noi la bărbați parcă e o competiție între cine poate ajunge într-o stare mai precară. “Cât zici că ai colesterolul? 250? Pff, ești la juniori! Eu am 300 când mănânc numai legume! Câte hernii de disc ai? Doar una și te plângi?! Eu am trei și tot ridic pietre de moară!”
Cam asta este explicația simplă. Fetele trăiesc mai mult decât noi pentru că sunt mai precaute, fac mai multe controale și descoperă o eventuală problemă mai din timp. În timp ce noi glorificăm afecțiunile. N-ar fi rău să luăm exemplul lor, că aici studiile o demonstrează că se pricep mai bine la trăit mai mult 😛
Eu sunt obișnuit să testez flagship-uri, însă am vrut să testez un telefon de buget din mai multe motive. În primul rând pentru că mă aștept ca datorită prețului, Xiaomi Redmi Note 9 să fie un telefon foarte vândut, iar în al doilea rând pentru că uneori doar așa ajungi să cunoști cu adevărat un producător de smartphone-uri. Văzând ce cum tratează modelele entry level. Haideți să vedem împreuna la ce trebuie să ne așteptăm de la un telefon de 900 de lei.
Specificații Xiaomi Redmi Note 9
Display LCD de 6.53″, rezoluție 1080 x 2340, aspect 19.5:9;
Chipset MediaTek Helio G85 Octa-Core cu GPU Mali-G52;
64 GB capacitate de stocare, 3 GB RAM, slot microSDXC;
Sistem quad-camera cu cameră wide de 48 MP, cameră ultrawide de 8 MP, cameră macro de 2 MP, și cameră de profunzime de 2 MP;
Cameră de selfie cu 13 mp;
Filmare și pe față și pe spate la 18080p@30fps;
Bluetooth 5, NFC, infraroșu, mufă USB 2.0 Type C, jack 3.5 mm, senzor de amprente;
Baterie de 5020 mAh cu fast charging la 18W și reverse charging la 9W;
Android 10;
Preț în momentul review-ului: 800 de lei la ofertă la eMAG;
Un minus la accesorii?
Telefonul vine în pachet cu cablul USB și cu adaptorul de rețea, care este de o dimensiune acceptabilă. E mai mare decât cel de la Huawei P20 Pro, însă nu la fel de mare precum cel de la Oppo. Iată-l mai jos cum arată:
Am apreciat faptul că telefonul a venit cu folie pe display și cu o husă (neagră) în pachet.
Un lucru de care trebuie să țineți cont este lipsa căștilor din pachet. Este posibil ca anumite persoane să considere acest lucru un minus, însă eu prefer așa, decât să vină cu aceleași copii pe care nu le suport după căștile de la Apple.
Design și construcție
Xiaomi Redmi Note 9 este un telefon mare și greoi: cântărește aproape 200 de grame. Are spatele din plastic cu un senzor de amprente poziționat un pic cam sus pentru gustul meu. În rest, telefonul n-arată rău.
În partea din față are camera de selfie tip punch-hole, iar pe lateral are slotul pentru Dual SIM și card microSDXC.
Are încărcare prin USB Type C, însă are și jack pentru căști.
Display-ul este mare, însă nu este foarte luminos în timpul zilei.
Ce poze face Xiaomi Redmi Note 9?
Sistemul quad-camera are următoarele componente:
Camera principală de 48 MP, cu f/1.8, 26mm (wide), senzor 1/2.0″, 0.8µm și autofocus cu detecție de fază. Aceasta-i camera pe care o vei folosi cel mai des.
Camera ultrawide de 8 MP, cu f/2.2, cu 118˚, senzor 1/4.0″ de 1.12µm.
Camera cu zoom 2x (macro) de 2 MP, cu f/2.4 și autofocus;
Camera de adâncime de câmp, de 2MP și f/2.4, care funcționează în tandem cu celelalte camere și pe care nu o poți accesa de una singură;
Nu-i rău. Fotografiile sunt decente în majoritatea situațiilor. Cu puțină pricepere poți scoate niște fotografii foarte bune în lumina naturală. Culorile sunt prea saturate uneori, însă nu-i o mare problemă.
Mi-a plăcut și calitatea camerei de zoom. Iată cum arată perspectiva celor trei camere (ultra wide, wide, zoom):
Camerele încep să își arate limitările, așa cum era de așteptat, în lumină slabă. Nu prea poți face mare lucru cu ele pe timp de noapte.
În privința filmării, poți face clipuri slow motion și hyperlapse-uri, însă trebuie să țineți cont că puteți filma la maxim 1080p și 30 de fps-uri.
Interfața mai trebuie îmbunătățită
Este primul telefon al cărui meniu l-am setat pe limba română. Recunosc că am făcut asta pentru că mă așteptam să mă amuz de diverse cuvinte traduse imprecis. Am avut și astfel de momente, dar per total traducerea este ok.
M-am lovit însă de destul de multe glitch-uri. De exemplu nu am reușit să fac resize la widgets. A mers o dată, nu știu cum am reușit, iar apoi nu am mai putut reproduce asta. Nu am reușit să schimb nici ordinea butoanelor din quick launch. Poate fi un bug sau poate nu m-am priceput eu. Nu poți adăuga un homescreen nou decât pe dreapta (am mai văzut problema asta și la Oppo și mi se pare aiurea). Telefonul nu a vrut să intre în cameră din scurtătura de pe lock screen.
Altceva? Nu are face unlock (doh!), iar senzorul de amprente mi se pare un pic cam lent. Sau poate doar nu-l atingeam eu destul de rapid, având în vedere poziția lui ușor incomodă.
Încă un lucru care merită menționat este prezența reclamelor prin anumite zone ale meniului. Nu sunt enervante, de genul pop-up, ca la cel mai nesimțit telefon pe care l-am testat 🙂 Sunt foarte abil plasate și nu le-am văzut decât în fereastra care mă anunța că o anumită aplicație a fost instalată. Este posibil ca multe persoane nici să nu le observe, dar consider că acest aspect trebuie menționat.
Trebuie menționat însă că eu am testat telefonul imediat ce s-a lansat pe piață. Este posibil ca în timp acele glitch-uri să se rezolve.
Performanță – primești ce plătești
Chipset-ul MediaTek Helio G85 mi se pare un pic subdimensionat. Se simte acest lucru când apeși butonul de “recent apps”, când intri într-o aplicație care are multe lucruri de încărcat (Gmail, Facebook) sau când deschizi mai mult de 7-8 tab-uri în Chrome.
Se simte un pic de throttling și când bateria se apropie de 30%. Cel mai enervant lucru? Uneori când ieșeam dintr-o aplicație mai heavy duty dispăreau butoanele de scurtături. Probabil se întâmpla asta pentru că telefonul ar fi trebuit să-și facă refresh la acele icoane, însă nu mai avea destul RAM disponibil pentru asta. Se rezolva rapid cu un swipe în sus și apoi revenit la meniul principal, dar nu vrei să pățești asta prea des.
Cât ține bateria la Xiaomi Redmi Note 9?
Bateria este de 5020 mAh și deși are quick charging, la cât de mare este, senzația este că se încarcă lent (cam două ore și douăzeci de minute de la 15% la 100% am cronometrat eu).
Partea bună este că o baterie atât de mare se și descarcă greu. Autonomia a fost în jur de 1 zi și 14-16 ore cu wifi, date, gps, waze, utilizare normală. Ei bine, când îl traci pe dark mode, telefonul rezistă lejer cel puțin două zile. Ba chiar m-am apropiat și de trei zile de funcționare. Deci nota 10 cu felicitări pentru acest aspect, având în vedere că are și un display foarte mare.
Concluzie
În concluzie aș spune că Xiaomi Redmi Note 9 este un telefon care oferă o configurație cinstită pentru prețul pe care îl are. Nu vă așteptați însă la minuni. Primești ceea ce plătești. Eu unul l-am folosit timp de 3 săptămâni și nu am tușit din cauză că nu am avut cel mai performant telefon în mână. L-aș recomanda celor care caută un telefon de buget, display mare și autonomie foarte mare.
Voi știați că recent tocmai s-au încheiat meciurile din Liga I? Eu vă spun sincer că aproape că uitasem că mai avem campionat intern. Mi-am adus aminte de asta când au apărut câteva bule de săpun cu știri despre Liga I. Toate știrile mi se par acum dintr-un univers distant. Am aflat că CFR ar fi campioni după ce i-a bătut pe cei la Universitatea Craiova și că este o poveste complicată cu Dinamo, COVID și niște voturi pentru a evita retrogradarea. Serios, pare că fotbalul interesant a devenit acum atât de interesant încât se joacă pe voturi.
M-am dus și eu pe stadion când aveam între 14 și 16 ani. Am fost stelist, pe vremea când exista Steaua și meciurile se aranjau ca normă. Am scandat, am cântat, m-am bucurat la goluri și mi-a plăcut atmosfera de stadion. Dar cumva am crescut și Liga I a rămas aceeași. S-a rupt filmul complet când a dispărut Steaua și a apărut FCSB.
Aproape 15 ani mai târziu, Liga I a rămas aceeași. Gigi Becali schimbă jucătorii și antrenorii ca pe ciorapi. Discuții, contradicții, declarații. Antrenori vechi reciclați, foști jucători convertiți la antrenori.
Știți ce n-a ajuns până în bula mea în ultimii 15 ani? Un video cu gol superb, o fază frumoasă de atac, un dribling, un voleu, un gest de colegialitate dintre doi jucători de la echipe adverse, un video cu cele mai frumoase goluri din sezon. Chestii despre fotbalul efectiv și nu despre scandalurile și discuțiile din jurul lui. Nu zic, probabil că or fi fost. Dar nimeni nu se concentrează pe asta. Dați o căutare despre “Liga I” și vedeți dacă găsiți pe prima pagină vreo știre despre ceva care să aibă legătură cu fotbalul. Știrile care contează sunt declarațiile lui Becali, Pancu, Prunea și Basarab Panduru. Dacă Ori chestiile astea nu mă vor atrage niciodată să mă uit din nou la Liga 1.
Mă întrebam acum care o fi publicul din target pentru Liga I? Cui îi mai pasă? Cine se duce pe stadion (și de ce)? Care sunt sponsorii? Cine sunt cei care plătesc să le apară numele pe tricourile jucătorilor?
Se pare că cei de la Samsung au făcut ceva treabă cât timp au stat în izolare. Ieri au lansat un întreg ecosistem cu nu mai puțin de 5 produse noi în diverse variante. Dacă enumerăm, am avea așa: Galaxy Note 20, Galaxy Note 20 Ultra, căștile Buds Live, tabletele Tab S7 și Tab S7+, Galaxy Watch 3 și Galaxy Z Fold 2. Am urmărit lansarea și am zis să trecem scurt în revistă principalele noutăți, alături de prețuri și de link-uri pentru precomenzi.
Galaxy Note 20 Ultra
O să încep cu el, pentru că ulterior va fi mai ușor să prezint Note 20 prin comparație. Ca de obicei, este cel mai performant telefon din gama Samsung. Are display AMOLED rotunjit (denumit de Samsung Dynamic AMOLED 2X) de 6.9″, cu 120 Hz la rezoluție Full HD sau 60 Hz la rezoluție QHD. Ce-i interesant la display este că folosește tehnologia Gorilla Glass Victus, recent lansată de Corning. Chipsetul folosit este un Exynos 990 pe 7nm, cu 8 GB de RAM și va veni în variantele cu 256 GB sau 512 GB spațiu de stocare.
Spatele este tot din sticlă, acoperit tot cu Gorilla Glass Victus și are un modul proeminent cu trei camere:
camera wide (principală) de 108 MP, cu f/1.8 și senzor de 1/1.33″;
camera ultra-wide de 12 MP, cu f/2.2, senzor 1/2.55″;
camera cu zoom (optic de 5x și digital de 50x) de 12 MP, f/3.0, 103mm;
Au renunțat la camera cu zoom 100x, pe motiv că nu era destul de folosită și nu au mai dat mai multe detalii aici. Filmarea este maxim 8K la 24fps, include aceleași tehnologii pentru audio zoom șamd, iar modul Pro Video a fost îmbunătățit.
S Pen-ul a fost îmbunătățit (din nou!). De data aceasta este posibil ca diferența să fie foarte mare, deoarece odată cu creșterea ratei de refresh la display, a scăzut și timpul de reacție al S Pen-ului, de la 59ms la 9 ms, dacă nu mă înșel. E integrat undeva în partea din stânga jos.
Alte noutăți? Samsung DeX (care funcționează wireless) a fost îmbunătățit, o integrare mai bună cu Microsoft și cu aplicația Link To Windows. Poți sincroniza notițele de pe telefon în One Drive, poți primi mesajele direct pe monitor, acum poți accesa chiar și aplicațiile de pe telefon. De exemplu s-ar putea să fie mai convenabil să folosești WhatsApp așa, decât să te loghezi prin web.whatsapp.com.
Abonează-te la canalul meu –>
Samsung a anunțat și un parteneriat cu XBOX pentru serviciul xCloud, care se va lansa în curând. Vei putea juca din cloud peste 100 de jocuri, chiar pe display-ul telefonului. Există chiar și un accesoriu care leagă telefonul de controller. Personal nu știu dacă aș folosi așa ceva vreodată. Întotdeauna prefer să mă joc pe cel mai mare display din casă. Și cât timp sunt “în deplasare” nu mă joc.
Note 20 va integra și o funcție nouă de la Google, denumită Nearby Share, care detectează telefoanele din jur și alege cea mai rapidă modalitate de a trimite un fișier (Bluetooth sau WiFi). Este similar cu AirDrop-ul de la Apple, evident. Din nou, nu știu de câte ori pe an am nevoie să share-uiesc ceva între două telefoane. Și dacă tot suntem aici, au anunțat și o tehnologie ca răspuns la Apple CarKey. Se numește UWB (ultra-wide-band), și folosește unde radio pentru transmisiuni de date la distanțe mici. Din păcate, probabil că va trebui să facem update și la mașină ca să folosim UWB 🙂
În rest, USB 3.2 Type C, baterie de 4500 mAh, fast charging la 25W și reverse wireless charging la 9W.
Preț la precomandă: 6.300 lei la eMAG, iar cei care îl precomandă vor primi și Buds Live.
Galaxy Note 20
Modelul care va fi ales de majoritatea utilizatorilor vine cu mici ajustări la câteva aspecte. Display-ul nu este curbat, ci este plat, de 6.7″ și nu va fi de 120 Hz. Din această cauză nici S Pen-ul nu va avea latența de 9 ms, ci un pic mai mare. Sincer, mi-aș fi dorit măcar 1440p aici.
Marele șoc pentru utilizatori este că spatele lui Note 20 nu va fi din sticlă, ci dintr-un plastic, denumit abil de Samsung drept “glasstic”. Sincer să fiu, mie nu îmi pasă de acest aspect. Aș sacrifica oricând design-ul în detrimentul utilității și dacă m-ai pune să aleg între un telefon cu spate de sticlă și unul mai ieftin cu 100€, care are spate din plastic și care se sparge deci mai greu, aș alege a doua variantă.
În rest, același Exynos 990, dar cu 8 GB RAM și 256 GB spațiu de stocare și baterie un pic mai mică, de 4300 mAh. Sunt ceva diferențe și la modulul foto:
camera wide (principală) are 12 MP, cu f/1.8 și senzor 1/1.76″;
camera ultra-wide are 12 MP, cu f/2.2 și senzor de dimensiune 1/2.55″;
camera cu zoom (3x hibrid) are 64 MP, cu f/2.0 și senzor de 1/1.72″;
Iată o comparație între spatele lui Note 20 Ultra și spatele lui Note 20:
Mie mi se pare de ajuns. Probabil camerele sunt la fel de bune ca pe S20 sau poate chiar un pic mai bune.
Preț la precomandă: 4.600 la eMAG, cu Buds+ cadou.
Galaxy Buds Live
Sunt acele căști în formă de bob de fasole. Marea diferența față de celelalte căști true wireless de la Samsung este faptul că acestea au și anulare activă de zgomot. Au trei microfoane, funcție de amplificare a vocii pentru convorbiri și pot fi conectate două perechi la aceeași sursă de semnal, asta în cazul în care vrei să te uiți cu altcineva la același film. 6 ore autonomie și 21 în total cu tot cu carcasă. Prețul mi se pare bun. 900 de lei este ok pentru niște căști true wireless cu anulare de zgomot. Mă aștept să se mai ieftinească pe viitor și poate să le prindem la vreo promoție senzațională 🙂
Galaxy Z Fold 2
Mai mult ca o curiozitate, cel mai mult din tot show-ul mi-a plăcut prezentarea lui Galaxy Z Fold 2. De ce? Pentru că au luat toate problemele de care s-au plâns utilizatorii la primul model și au arătat cum le-au rezolvat. Galaxy Z Fold 2 are punch hole acum în loc de acele camere mari, balamaua a fost îmbunătățită, la fel și sistemul de eliminare a impurităților (niște perii foarte fine) dintre display-uri, ceea ce a permis ca “golul” dintre ele să fie redus. Display-ul exterior a fost și el mărit. Prezentarea adevărată va fi în luna septembrie.
Galaxy Tab S7 și Tab S7+
Sunt niște tablete foarte subțiri (5.7 mm), gândite ca un înlocuitor pentru laptop. Probabil sunt singura alternativă premium la iPad. Tab S7 are display de 11″ și baterie de 8.000 mAh, Tab S7+ are display de 12.4″, cu 120 Hz și cu baterie de 10.090 mAh. Ambele vin în rest cu aceleași specificații: Snapdragon 865 Plus cu 6 sau 8 GB RAM și 128 sau 256 GB stocare. Ambele au S Pen și un spațiu magnetic dedicat pentru acesta. Există o husă cu suport pentru S Pen pentru ambele și o tastatură slim, care din păcate se vinde separat.
Abonează-te la canalul meu –>
Galaxy Watch 3
Last but not least, au lansat și un model nou de ceas, în două dimensiuni: de 41 și de 45 mm. Nu am urmărit seria lor de ceasuri, așa că nu am o părere raportată la generația anterioară. Pot doar să spun că-mi place ideea cu bezelul rotativ, care din câte am înțeles nu se găsește decât la Samsung. Le găsiți listate la eMAG. Sincer să fiu, mie mi se pare că au un preț mare pentru un dispozitiv electronic (nu un ceas), care are un geam forte fragil (comparat cu un geam de safir al unui ceas), și al cărui acumulator va muri în 2-3 ani.
Cam atât. Culmea este că deși evenimentul a durat aproape două ore, mie mi se pare că nu s-a vorbit destul de mult despre noile telefoane. Sper să apuc să mă joc cu ele în curând, ca să aflu mai multe detalii.
Când am renovat acum doi ani, am luat în calcul dacă să instalăm o centrală pe gaze sau nu. M-am gândit atunci că nu prea are rost, pentru că la noi în apartament nu-i răcoare decât în ultimele două săptămâni înainte să dea RADET drumul la căldură. Nu am luat atunci în calcul toate lucrările și avariile care s-au petrecut în ultimul an.
Mi-am montat în schimb termostate, și am ajuns la concluzia că-i foarte fain să îți poți ajusta tu temperatura, nu altcineva. Și pe lângă disponibilitatea permanentă a apei calde, cel mai mare incentive pentru a trece la o centrală termică este controlul temperaturii printr-un asistent și posibilitatea de a defini mai multe scenarii.
Din vorbă în vorbă cu oamenii din bula mea am constatat că cei care au centrale mai vechi încep deja să treacă pe soluții mai smart. Mă uitam la pachetele ENGIE Thermoși pachetul complet (ENGIE Thermo Smart) vine cu niște lucruri foarte mișto:
Înlocuirea centralei vechi cu o centrală termică Viessmann Vitodens 050W 24 kW și reciclarea celei vechi – partea cu reciclarea electrocasnicelor mari și vechi contează foarte mult pentru niște persoane care locuiesc la etajul trei într-un bloc fără lift *cough*;
Servicii complete de instalare pentru noua centrală;
Servicii tehnice de verificări/revizii periodice pentru instalația de gaz și centrala termică;
Monitorizare 24/7 și asistență tehnică proactivă pentru centrala termică – adică îți zic ei ce să faci în caz că centrala îți afișează vreun cod de eroare (sau să trimită un tehnician);
Un termostat smart de la tado°;
Gaze la un preț fix timp de 12 luni;
Încă unul dintre motivele pentru care amânam trecerea pe o centrală pe gaze era faptul că mi se părea un pic mai complicată partea cu mentenanța și reviziile. Dar practic prin soluția asta se ocupă ENGIE de tot, așa că nu ar mai trebui să-ți bați capul.
M-am uitat și la ce știe să facă acel termostat de la tado° și mi se pare foarte tare. În primul rând arată foarte bine:
Îmi place design-ul minimalist, cu LED-uri și senzor touch (cel din dreapta este bridge-ul care se conectează la router):
În al doilea rând, se integrează cu Google Assistant, Apple HomeKit și Alexa, știe și de IFTTT, și știe să facă tot felul de nebunii de unul singur. Știe când pleci de acasă, detectează când deschizi geamul, ia în calcul vremea de afară, măsoară umiditatea din cameră, ba chiar știe să ia și date despre calitatea aerului de afară, ca să-ți recomande când să aerisești și când ar fi mai bine să te abții.
Combinația dintre centrala Viessmann și termostatul tado° ar trebui să aducă o economie de până la 30% la factură, conform ENGIE. Eu am simțit pe buzunarul meu diferența când am adăugat termostat banal la centrala de la muncă, deci îmi imaginez că s-ar simți și mai serios o trecere la unul smart.
În concluzie, dacă sunteți pasionați de home automation și vreți o centrală nouă, aruncați un ochi pe site-ul ENGIE. Găsiți acolo detaliat tot ce vreți să știți: prețuri, perioadă contractuală, echipamente șamd.
Am vrut să văd dacă într-adevăr există o diferență între un monitor de 60 Hz și unul cu o rată mai mare de refresh așa că m-am îndreptat către cel mai opulent monitor de gaming de care știu. ASUS ROG PG35V este un monstru ultrawide de 35″, cu timp de răspuns de 2 ms grey to grey, 200 hz cu overclocking integrat. După trei luni de gaming pe el, sunt pregătit să vă împărtășesc câteva impresii.
Specificații pentru ASUS ROG PG35V
Display ultra-wide de 35″, rezoluție 3440 x 1440, format 21:9;
Panel VA cu luminozitate între 500 și 1000 de niți, cu 512 zone de LED-uri care pot fi iluminate independent;
Contrast între 2500:1 și 500000:1 (pe HDR);
Acoperire a spațiului DCI-P3 de 90% și sRGB de 120%;
Certificare DisplayHDR1000;
Timp de răspuns 2ms GTG;
Refresh rate până la 200 Hz;
Anti-glare;
NVIDIA G-Sync;
DAC ESS 9118 integrat;
Cooler, proiector cu Aura Sync;
Low blue light, flicker free;
Diverse presetări pentru jocuri FPS, MOBA, Racing, RTS/RPG, mod Cinema sau sRGB pentru fotografii;
Reglare pe înălțime între 0 și 10 cm, rotire între -35 și 35 de grade, tilt între -6 și +21 de grade;
Unghi de vizioanre de 178 de grade
Curbură 1800R;
Porturi: HDMI 2.0, DisplayPort 1.4, USB 3.0 Type B, USB 3.0 Type A, jack 3.5 mm;
Cutia în care vine monitorul este enormă. Mai mare chiar decât cutia televizorului de 40 de inchi. Și nu este doar mare, este și grea. Monitorul cântărește 13.6 kg și m-a durut spatele două zile după ce l-am cărat trei etaje pe scări. Planul inițial era să-l pun pe birou, însă am renunțat rapid pentru că nu ar fi încăput. Am scos o masă extensibilă pe care în mod normal o foloseam când aveam petreceri cu 8-10 invitați. I kid you not, la 2-3 săptămâni după ce l-am pus pe masă am constatat că unul dintre picioarele cu roți ale mesei a crăpat. Așa că dacă luați în calcul un astfel de monitor, vă sfătuiesc să vă asigurați în primul rând că aveți un spațiu și un mobilier adecvat pentru el.
De ce este așa de greu? Pentru că panelul efectiv are 10 kilograme de tehnologie în spate. Pe lângă proiectorul pentru logo-ul ASUS (sau logo-ul tău), monitorul are inclusiv un cooler integrat în el, așa că din lateral arată aproape ca un televizor cu tub. Are și un stand de 3.6 kg în formă de shuriken. Standul este complet din metal și are rolul de a împiedica monitorul să se zgâlțâie în timp ce apeși frenetic pe WASD în jocuri.
Pe partea din față monitorul nu are niciun buton. Setările se fac din butoanele amplasate în spate/dreapta, foarte ușor de accesat. Toate porturile sunt orientate în jos iar pentru un wire management bun, cablurile pot fi trecute printr-o fantă din piciorul de metal al monitorului. ASUS ROG PG35V vine și cu o mască de plastic pentru acele porturi. Eu am ales să nu o mai pun pentru că am umblat destul de des la porturi și de două ori am apăsat acea mască peste mufa de power, cât s-o scoată un pic de locaș. Vă dați seama că în ambele cazuri era să leșin când am văzut că am un monitor de 13.500 de lei care nu mai vrea să pornească, nu?
Dacă ar fi să aleg ceva ce mi-a plăcut la capitolul design, aș alege ideea cu acel proiector integrat în picior. ASUS oferă în pachet și câteva șabloane, pe care ți le poți grava cu logo-ul clanului/echipei tale (sau cu semnul de $$$, depinde de cât de valoros te simți). Chiar și stock, monitorul arată foarte bine pe întuneric cu logo-ul ROG proiectat și pe birou și în partea de sus a standului.
Experiență de vizionare
Eu am montat monitorul la o distanță de aproximativ 70 de centimetri. Poate sta și mai aproape, însă asta presupune să dai din cap stânga-dreapta cum dau pisicile după laser. Formatul ultra wide și rezoluția 3440 x 1440 oferă foarte multe posibilități. De exemplu poți urmări lejer trei site-uri în paralel, cam așa:
Este important de menționat că monitorul este conceput să îți ofere cea mai bună experiența de vizionare din fața lui și atât. Fiind curbat, dacă stai în stânga sau în dreapta lui, imaginile se vor vedea ușor deformate. Așa se vede YouTube, Netflix și (cel mai important) revoblog.ro pe un monitor cu format 21:9:
La filmele cu format 16:9 vei vedea acele benzi negre în laterale, pe care eu recunosc că nu le-am observat decât foarte târziu, deci nu aș zice că sunt deranjante. În privința site-urilor, majoritatea se vor vedea ca în imaginea din dreapta. Totuși, când vrei să editezi text, în Word sau Google Docs, acesta se întinde pe toată suprafața monitorului. Am descoperit ulterior că monitorul este excelent și pentru sortat poze.
Două lucruri am observat diferite față de alte monitoare. Primul este că panelul nu revine atât de rapid din stand by, probabil din cauza tuturor sistemelor și tehnologiilor din spate. Al doilea lucru de care trebuie ținut cont este că monitorul are și un cooler. La început mi s-a părut ciudat să aud cooler-ul monitorului, dar apoi m-am obișnuit. Face zgomot cam cât un cooler de laptop silențios. Sau ca un hard disk extern. Pe acolo.
Cum crești rata de refresh peste 100 de Hz la monitor
Trebuie să știi că dacă vrei să ai rată de refresh peste 100 de Hz, cablul HDMI nu este de ajuns. Trebuie să folosești un cablu DisplayPort versiunea 1.4 cel puțin. Aceste cabluri sunt deja în pachet, însă laptopul meu are miniDP, așa că am cumpărat și un astfel de cablu. Apoi în NVIDIA Control Panel, la Display > Change Resolution ar trebui să poți selecta și Refresh rate, ca mai jos:
Rata maximă de refresh de 200 Hz se activează din meniul monitorului și apoi va avea nevoie de un reboot:
Și dacă tot suntem aici, să activăm și G-Sync:
Experiența de gaming cu G-Sync și monitor peste 144 Hz
Eu am luat-o progresiv. Mai întâi am trecut de la 60 Hz la 100 Hz și aici mi s-a părut cea mai evidentă diferență. Parcă simți că ești un pic mai precis, dar atât cât să zici “Oare chiar joc mai bine? Sau este doar placebo?”. Apoi l-am trecut pe 144 Hz și în final l-am lăsat la 180 Hz, că nu am vrut să-l țin neapărat tot timpul overclocked la 200 Hz. Poate și din cauză că îmi creștea skill-ul și avem memoria musculară mai bine antrenată pe măsură ce jucam, dar am început să joc mai bine C.S:GO. A crescut headshot percentage-ul, mai multe runde ca MVP, au crescut și kill-urile din flick-uri, tracking-ul țintei mai bun și am avut mai multe runde în care am făcut diferența de unul singur. Chestii de genul:
Abonează-te la canalul meu –>
În caz ca nu aveți chef să vă uitați la cele două minute, aceasta este faza mea preferată:
Acum mi-e frică de momentul în care va trebui să renunț la el și va trebui să revin pe 60 Hz. Cred că atunci se va simți cel mai drastic diferența. Și dacă se va simți așa cum mă aștept eu să se simtă, probabil că voi cumpăra un monitor nou de 144 Hz.
V-am mai spus că arată foarte tare și când este întuneric în cameră, nu? Vă mai spun o dată.
Concluzie ASUS ROG PG35V
În concluzie, aș spune că monitorul ASUS ROG PG35V se adresează gamerilor hardcore. Eu sunt convins că rata mare de refresh face diferența în jocuri și știu că voi avea probleme când voi trece din nou pe 60 Hz. Dacă dispuneți de bugetul, hardware-ul, spațiul și de mobilierul necesar, vi-l recomand cu dragă inimă. Nu am reușit să-i găsesc nicio hibă pe parcursul funcționării și a fost o plăcere să-l folosesc și să îmi anihilez inamicii în Counter-Strike GO. Este un fel de Ferrari al monitoarelor de gaming.
