De la începutul lui iulie, ING HomeBank a trecut în sfârșit la noua interfață (cea pe care o pregătește de 2-3 ani), iar vechea interfață ING Home’Bank nu mai este disponibilă.
Așadar, după update-ul de la versiunea 2.0 la versiunea 3.1, am niște întrebări.
De ce nu mă pot loga decât după a treia încercare? La primele două îmi dă “This www.homebank.ro page can’t be found”.
De ce nu mai pot genera extrasul de cont direct din HomeBank și trebuie trimis pe mail? Înainte se putea.
De ce nu pot vedea o listă cu “My Payments” ci doar prin auto-complete? Asta mă forțează să țin minte pe de rost numele tuturor furnizorilor. Asta-i chestie de UX. Înainte furnizorii erau listați.
De ce nu mai pot genera o scrisoare din cont? Înainte puteam face asta.
Ce s-a întâmplat cu graficul pentru contul de economii?
De ce nu există direct o scurtătură pentru a vedea tranzacțiile de luna trecută? Pentru asta trebuie să apăs pe “Schimbă filtre”, buton de drop down, “Alt Interval” și apoi făcută selecția pentru a vedea tranzacțiile pentru luna trecută. Chiar nu se putea mai ușor?
De ce din meniul de plăți nu am direct opțiunea de a transfera între conturile mele. Ca să îmi apară dropdown-ul cu celelalte conturi ale mele, trebuie să dau neapărat click pe meniul din stânga: “Plată între conturile mele”. UX din nou. Niște click-uri inutile.
Ce este de bine:
Plățile în valută (euro) se către persoane juridice se fac mult mai repede, nu mai trebuie completate toate bălăriile de rubrici.
Dar serios, ING, poți mai mult. Înainte părea mai completă interfața, chiar dacă avea aspect de 2010. Sper ca cea nouă să nu fie chiar versiunea finală.
UPDATE (Septembrie 2019): S-a rezolvat problema cu extrasul de cont. Acum poate fi și descărcat.
Și la Colectiv, și în scandalul dezinfectanților, și la OUG 13, și la protestele din 10 august 2018 și la cazul din Caracal mi s-a întâmplat la fel. Sunt curpins rapid de furie combinată cu silă, revoltă și dezarmare. Primul instinct este să închid Facebook-ul pe o perioadă nedeterminată. Excepție au făcut OUG 13, la care am ieșit imediat în stradă.
Și evident că mă macină tot felul de gânduri și nu pot sta departe de Facebook. Îl deschid, și mă tot întreb dacă are rost să scriu și eu ceva pe blog. Și nu scriu din două motive.
Primul ar fi că nu vreau să perpetuez starea de depresie. Nu știu, dar în ultimul timp mi se pare tot mai greu să treci peste astfel de astfel de scandaluri. Nu ai unde să fugi de știri, oriunde te-ai ascunde. Poate că e bine, poate că e rău. E rău că (cel puțin mie) îmi scade moralul, mă concentrez cu greu la altceva și tot îmi aduc aminte de scandal și îmi fac tot felul de scenarii în minte. Mie îmi place să fiu cel care le ridică moralul celorlalți, nu vreau să-i deprim și mai tare. E de bine în schimb că se transformă totul într-o campanie de conștientizare. Doar că…
Ajungem la al doilea motiv pentru care nu scriu (sau scriu la multe zile distanță, ca să fie la rece). Motivul este că mi se pare că un articol în plus nu ar ajuta cu nimic. Eu cred că bula noastră are toate informațiile pentru a ști că ne aflăm într-o situație sumbră ca țară.
Nu s-a schimbat nimic nici după Colectiv, nici după scandalul cu dezinfectante, nici după ce 100.000 de oameni au protestat în fața Guvernului, nici după ce jandarmii au mătrășit oameni pașnici și nici acum. Cred că cei care am rămas în țară ne-am asumat cumva asta. Cu toții trăim cu speranța că “nu o să mi se întâmple mie” și “poate va fi mai bine“.
Eu îmi fac datoria ca cetățean și ajut de fiecare dată când pot. D-aia știu cum e să suni la 112, știu cum e să te cerți cu nesimțiți care depășesc coloana la semafor, cu nesimțiți care aruncă gunoaie pe stradă, știu cum e să confrunți un funcționar care nu-și face treaba. Pun piciorul în prag de fiecare dată când simt o neregulă și fac cam tot ce ține de mine să fie bine. Doar că simt că degeaba ne dăm cu capul de pereți. Suntem prea puțini cei care vor schimbarea și nu putem trece de pragul critic.
Indiferent de cât ne agităm noi din bula noastră, în restul țării viața merge înainte. Din inerție.
Miercuri seară ne plimbam prin IKEA căutând masă și scaune de bucătărie. Când am ajuns în dreptul restaurantului am văzut că aveau pulpă de rață. Am zis: “ok, hai să încercăm, ce se poate întâmpla?”. Cred că înainte mai mâncasem la restaurantul IKEA o dată sau de două ori, pentru că nu sunt fan chifteluțe.
Am dat 30 de lei pe un meniu alcătuit din pulpă de rață și o garnitură de bulgur, ragut, broccoli și spanac. Când am văzut că pulpa este destul de mare, nu-mi făceam speranțe prea mari, crezând că nu va fi destul de bine făcută. Am gustat de două ori din ea și apoi m-am oprit să-i fac poză.
Pur și simplu foarte gustoasă. Carnea era fragedă, cu un gust ușor sărat și se desprindea ușor de pe os, iar pielea foarte bine făcută, fără să rămână grăsime sub ea. Nu mă așteptam să găsesc tocmai la IKEA o pulpă atât de gustoasă.
Am tot încercat pulpa de rață la diverse restaurante și toate au fost mediocre. Fie foarte fade, fie cu multă grăsime sub piele șamd. Doar în două locuri au fost pe placul meu. În Budapesta, la Hungarikum (cea din poza de mai jos) și în București la DonCafe Braserie – încă un loc la care nu te-ai fi așteptat.
Nu știu dacă pulpa de rață face parte din meniul zilnic, dar dacă se nimerește să fiți în IKEA și să aibă așa ceva la restaurant, vă sfătuiesc să încercați.
Prima alertă de la RO-ALERT am primit-o acum aproape în an, pe 14 august. Culmea, era o alertă utilă. Eram în New York și începuse o ploaie foarte violentă, care s-a lăsat cu inundații la metrou:
La momentul respectiv doar auzisem vag despre RO-ALERT așa că am fost luat prin suprindere. Nu mă așteptam ca alerta să funcționeze chiar și în afara țării.
Am fost printre cei care nu au fost de acord cu primele critici care au venit anul trecut la adresa lui Arafat. Doar că a trecut un an și sistemul încă se testează de zor. Ieri a fost a treia zi consecutivă în care am primit alertă pe telefon în jurul orei 10.00. Cred că nimeni nu mai poate nega utilitatea sistemului drept un ceas deșteptător.
Problema pe care o văd eu este că prin toate aceste teste și alarmări succesive, mi se pare că se erodează încrederea în aplicație. Iar la asta contribuie și alertele care conțin greșeli de scriere 🙂
Poate alt lucru util ar fi ca IGSU să explice și care sunt acele măsuri de autoprotecție despre care tot vorbesc. Am găsit pe internet un pdf (link de download), care conține inclusiv reguli de protecție în cazul unui accident nuclear (nimic de zombie însă). Documentul vine de la un site de genul “http://cis01.central.ucv.ro/, așa că habar n-am dacă este unul “oficial”.
În fine, RO-ALERT ar putea fi util, dar contează și cum este “prezentat” către populație. Acum deja a ajuns subiect de glume și simt că riscăm să ajungem ca în povestea “Petrică și Lupul”.
Am urmărit “cu atenție și îngrijorare”, cum ar spune unii, lucrările de reamenajare a buleverdului Iuliu Maniu. N-am vrut să strig din prima că proiectul este o glumă proastă. Am preferat să aștept să văd cum va arăta. Zilele trecute am trecut prin Militari și am văzut cum arată scuarul finalizat în zona autogării – Valea Cascadelor.
Cum ar fi trebuit să arate:
Cum arată de fapt:
O tâmpenie. Primarul a scos pomii din rădăcini, a scos gardurile care separau cele două sensuri de mers și a mai pus un rând de borduri peste cele deja existente. Motivul invocat inițial de primar este cel că gardurile erau inestetice și că un nou set de borduri va preveni pământul să se scurgă pe asfalt. Atunci întrebarea mea este: de ce este nevoie și de schimbarea bordurilor de la trotuar? Heh, știm cu toții de ce.
Părerea mea este că noua aranjare va pune în pericol viața cetățenilor din cel puțin două motive. Primul: oamenii oricum săreau și peste acel gărduleț, să vedeți acum sport național va fi la escaladarea scuarului și la traversarea prin loc nepermis. Al doilea scenariu nasol pe care îl văd este cu o mașină scăpată de sub control, care în loc să se oprească în gard, poate fi propulsată pe contrasens de cele două rânduri de borduri-piramidă.
Lucrul care mă irită cel mai mult este smulgerea din rădăcini a copacilor. Nu înțeleg de ce “proiectul” nu s-ar fi putut realiza fără să scoată copacii. Mutu a declarat atunci că pomii vor fi “transplantați de către lucrătorii ADPDU Sector 6 în alte zone din sector, deficitare de spaţiu verde”. Urmarea? Copacii s-au uscat:
Dar nu vă îngrijorați! Chiar dacă nu se văd, în noua aranjare pe ici-colo este câte un băț care probabil înseamnă un pomișor planat. În 10 ani cu siguranță vor ajunge la dimensiunea celor care au fost distruși.
P.S: Mi-ar fi plăcut să trimit acest mesaj direct pe pagina de Facebook a primăriei, dar “specialiștii” social media de acolo mi-au blocat cumva contul. Cred că-i blocat de pe vremea lui Rareș Mănescu, deși nu am folosit folosit vreodată un limbaj neadecvat în comunicarea cu ei. Poate cel mult ironic. Asta este, de acum încolo va trebui să folosesc hashtag-urile #AlaturiDeTine și #GabrielMutu când vreau să le transmit ceva.
După cum ați văzut, asistăm la o avalanșă de aplicații care încearcă să creeze o bază de date cu cât mai multe fotografii ale indivizilor. Prima aplicație de acest gen care m-a uimit a fost o aplicație de la Microsoft pe Facebook, care îți ghicea vârsta pe baza unei fotografii. Cei de la Microsoft au transformat-o apoi într-un site: how-old.net. Apoi au fost multe altele, culminând cu Cambridge Analytica și FaceApp de acum.
Părerea mea este că ritmul s-a accelerat odată cu implementarea în China a sistemului național de recunoaștere facială. Dacă vreți să vedeți cum funcționează acesta vă recomand un clip de la Vice, în care se vede strategia guvernului chinez. Cetățenii care inițial nu au “social score” prea mare fac diverse fapte bune (donează sânge, ajută bătrâni), pentru a obține acces la diverse beneficii cum ar fi cumpărarea unui bilet de avion șamd:
Abonează-te la canalul meu –>
Gândind un pic mai departe, stategia mi se pare genială, pentru că dacă dai din start un punctaj mic tuturor, cetățenii vor trebui să muncească pentru a obține anumite beneficii. Iar numărul de puncte pe care le obțin per activitate ar putea fi reglat în funcție de necesitățile guvernului. Luna asta guvernul are nevoie de porumb? +200 de puncte tuturor celor care aduc 1 sac de porumb la o stație de colectare. Luna viitoare vrem să reciclăm? Renunțăm la punctele pentru porumb și adăugăm +300 de puncte pentru cei care aduc 10 kg de hârtie. Sau altfel. Ai trecut pe roșu? – 1000 de puncte. Ai aruncat gunoi pe stradă? – 500 puncte.
Bineînțeles, acestea sunt avantajele ale unui astfel de sistem. În realitate are implicații mult mai adânci decât ne putem imagina. A izbucnit un mic protest? Sistemul poate recunoaște rapid cine a participat la acel protest. Ai lipit un afiș de propagandă pe undeva? Sistemul știe. Un algoritm puternic poate ști tot ceea ce faci: unde mergi, cu cine te întâlnești, ce faci șamd. Este o unealtă foarte bună de control.
Și acum, imaginați-vă o astfel de bază de date la nivel internațional.
Așadar, părerea mea este că celelalte țări, văzând avantajele sistemului implementat de chinezi, se străduiesc să construiască ceva similar. Unii sunt mai subtili și sunt orientați mai mult către interesele economice (companiile din USA), alții sunt mai din topor și au alte interese (Rusia, evident). În primă instanță se pune accent pe definirea acestor baze de date și pe antrenarea unor algoritmi care să extragă cât mai multe date pe baza unei poze (vârstă, sex, afecțiuni, atitudine). Apoi, cel mai probabil pe influențarea indivizilor și pe propagandă.
Oricum știu americanii tot despre mine. Ce mai contează dacă le dau datele chinezilor și rușilor?
Contează. Scandalul Cambridge Analytica a demonstrat că pe baza unui profil al individului, acesta poate fi influențat foarte ușor și subtil. E clar că prin această profilare se poate face o propagandă foarte eficientă. Și acum gândește-te la cum trăiesc popoarele acestor țări. Și în China și în Rusia, cetățenii sunt dispensabili. Și în China și în Rusia, toate afacerile de succes sunt controlate de Stat. Ai vrea să trăiești ca un american, ca un chinez sau ca un rus? Sau mai gândește-te la zonele de sub influență rusească. Ți se pare că o duc bine? Cum ar fi să avem un nou Iliescu pe post de președinte?
În condițiile în care rușii s-au luptat din totdeauna ca România să fie sub influența lor, mi se pare o crimă ca noi să le dăm acum pe tavă atâtea informații despre cetățenii noștri.
Am putea continua la nesfârșit cu teorii și presupuneri. Însă ceea ce au realizat chinezii nu mai este o utopie. Mi-ar plăcea să conștientizeze toată lumea că deși datele personale nu par foarte importante la nivel de individ, pot fi extrem de periculoase când sunt folosite la nivel colectiv. Pot influența persoane, pot influența alegeri, pot determina conducerea unei țări.
Și poate trimiteți acest articol și prietenilor care nu vor să înțeleagă cât de mult au de pierdut pentru o poză cu un filtru aplicat peste ea.
