Inglorious Basterds este unul dintre filmele mele preferate. Din punctul meu de vedere este apogeul lui Tarantino. Totul este superb la acel film. Intrigă, suspans, dialog, replici memorabile, distribuție bună. Tot ce trebuie.
Având în vedere acest context, normal că am fost entuziasmat când am văzut că Guy Ritchie vrea să copieze un pic rețeta. Și că îl pune și pe Henry Cavill în film. Intriga sună cam așa: “The British military recruits a small group of highly skilled soldiers to strike against German forces behind enemy lines during World War II.“. Așa că am dat un play la The Ministry Of Ungentlemanly Warfare:
Abonează-te la canalul meu –>
Filmul nu-i rău. Are acțiune, are un pic de suspans. Un pic de violență. Cred însă că problema lui este că aduce mult prea mult a Inglorious Basterds. Cumva pornești cu niște așteptări care nu pot fi egalate.
În rest, vi-l recomand dacă vă place genul. Îl găsiți pe Amazon Prime.
P.S: Să mă scuzați, s-ar putea să postez mai des despre filme și seriale că deh… zile libere.
Părerea mea este că Iron Man, Captain America și Avengers au avut succes pentru că au venit în momentul în care cei care citeau benzile desenate prin anii ’70-’80 erau adulți cu copii. Adulții se uitau din nostalgie, copiii lor atunci le descopereau. Dar orice poveste are și un sfârșit. S-a terminat Avengers. Gata. Adio Tony Stark, Hulk și Thor.
Eh, de când s-a terminat cu Avengers, Marvel tot aruncă în public cu flop-uri. Eu nu pot să zic că eram fan, dar le toleram și uneori mă uitam. Mi-a plăcut Iron Man, mai ales primul film. Mi-a plăcut prima parte din Thor, primul Spider-Man, primul Black Panther. Cred că mi-a plăcut și primul Avenger și cam atât. De regulă primul film din serie este ok, iar apoi o iau complet razna. Însă mi s-a luat de când am văzut trei filme proaste de la Marvel unul după celălalt. Cred că tot ce au scos după 2020 a fost jenant. Am ocolit de atunci tot ce înseamnă Marvel.
Acum văd că aruncă din nou în pubic cu trailere. Au scos Captain America nou (de care nu am auzit nimic, deci mă aștept să fie în cel mai bun caz mediocru). Acum fac reclamă la Thunderbolts:
Abonează-te la canalul meu –>
Și la un nou Fantastic Four:
Abonează-te la canalul meu –>
Întrebarea este: cui îi pasă? Cine mai este în target pentru filmele lor? Că am impresia că acei adulți din ’70 și ’80 și-au luat deja doza de nostalgie și nu mai sunt interesanți, iar puștii care aveau 14 ani când a apărut Iron Man nu prea sunt ei pasionați de Avengers.
În primul rând, îmi pare rău pentru incidentul cu update-ul de Chrome. În cazul în care ați instalat acel spyware, scrieți-mi vă rog, și voi încerca să vă ajut.
În al doilea rând, vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați scris pe blog, pe mail, pe Facebook și pe Instagram cu privire la acest hack.
Ce s-a întâmplat?
Pe scurt, joi, pe 10 aprilie am aflat că blogul a fost hack-uit și infectat cu un malware. Malware-ul respectiv afișa anumitor vizitatori o pagină falsă care îi îndemna să facă un update de Chrome. Eu am văzut pagina de pe mobil, dar eram pe fugă, în mașină și nu i-am dat importanță, apoi nu am mai văzut-o. Dacă nu-mi scria un cititor pe mail, probabil dura și mai mult să descopăr.
Primul pas pe care l-am făcut când am văzut mailul a fost să dau update la WordPress core și la toate plugin-urile, inclusiv la cele care nu erau active. Și am crezut că s-a rezolvat. Am zis că a fost un script injectat cumva printr-un plugin găunos și că odată cu update-ul se va șterge acea secvență de cod. De altfel, după update n-am mai văzut script-ul în sursă. Era un cod de javascript care făcea legătura cu ceva site denumit javascripterhub.com și prin acea secvență se încărca pagina falsă de update la Chrome.
L-am întrebat și pe Gemini dacă știe ceva specific de acest malware și nu mi-a dat decât sfaturi generice despre cum să ștergi malware din WordPress..
Doar că vineri, a doua zi, am primit iar mesaje de la voi. Cum este posibil? Se pare că acest script era destul de inteligent. Atunci când mă logam pe blog ca admin, dispărea din sursă și nu se activa decât pentru cititori care nu sunt logați, pe pagini (articole) noi. Mai mult, script-ul știa să păcălească cumva și motoarele de căutare, adică pe Google, ca să nu adauge site-ul pe blacklist și deci să nu avertizeze vizitatorii.
Ce am făcut mai departe?
Păi… am constatat că sunt cam depășit de situație, așa că am vorbit cu un prieten bun (mulțumesc!) care știe mai multă programare decât mine, și a început o vânătoare de vrăjitoare. Sunt cam trei locuri unde un astfel de script se instalează. Într-un plugin, în fișierele temei sau în fișierele core al WordPress-ului. Problema era că nu puteam să identificăm pe baza scriptului acela din sursă unde era localizat codul malițios. Adică unele script-uri apelează funcții și atunci dacă știi în ce fișier se află funcția respectivă, îl găsești. Acesta nu făcea ceva de genul. Am luat toate fișierele și funcțiile blogului la puricat. Între timp am realizat că am făcut o greșeală că am făcut acele update-uri. Dacă nu le-aș fi făcut, aș fi putut să mă loghez pe FTP și să văd care sunt cele mai recente fișiere modificate, iar acelea ar fi fost probabil cele responsabile cu malware-ul.
Vineri…adică sâmbătă deja… ne-am culcat amândoi pe la 02:30, fără să-i dăm de cap.
Sâmbătă dimineața m-am trezit și m-am așezat din nou la birou. Am luat din nou fiecare fișier și căutat prin el după apeluri către script-uri dubioase. Am luat fiecare fișier din temă, am început să modific cod (cam la întâmplare), ca să văd dacă fac problema să dispară. Apoi făcut disable la toate plugin-urile. Apoi luat pe rând fiecare plugin (vreo 30 la număr) și dezactivat, ca să văd dacă problema persistă.
Între timp, un alt prieten bun și-a oferit ajutorul (mulțumesc!). Și când nu trebuia să stea cu cel mic, a început și Alice să caute printre fișierele blogului. Practic 4 oameni care căutau on and off cu lanterna prin întuneric.
Cum i-am dat de cap?
Eu descărcasem deja toată tema și toate plugin-urile pe laptop și foloseam PowerShell pentru a căuta bulk printre fișierele .php ale temei textul “javascripterhub”. Evident că nu am găsit nimic, că viermele era ascuns.
Unul dintre prieteni a venit cu ideea de a căuta bulk prin temă și plugin-uri după “wp_enqueue_script”, pentru că acesta-i o funcție a WordPress-ului prin care include cod javascript în site. Zis și făcut, am dat comanda de căutare în PowerShell și mi-a generat vreo nouă sute de rezultate.
Apoi m-am gândit să iau toate aceste rezultate și să le pun într-un txt și să i-l dau lui ChatGPT. Le-am deci paste într-un fișier denumit comenzi.txt și apoi l-am băgat în ChatGPT și l-am întrebat dacă vreunul din call-urile astea i se pare suspicios. Rezultatul?
Evident că era un plugin peste care trecusem cu vederea. Chiar văzusem Jealous Whale când le-am luat la mână pe toate pe FTP, am ridicat un pic sprânceana, dar am zis că o fi vreun nume dubios de plugin. Ca să vă faceți o idee, un alt plugin se numește Smash Balloons – deci nu te poți lua neapărat după nume. Ce era interesant însă la acest plugin era faptul că apărea pe FTP (pe server – pe backend), dar nu apărea și în interfața de WordPress (frontend). Iar când le-am dezactivat manual pe fiecare în parte cred că nu am văzut că a dispărut acel cod din codul sursă ori pentru că accesam o pagină cached, ori nu știu. Cert este că după ce am șters acest plugin s-a termina povestea.
Cum și-a găsit malware-ul drum pe server?
Nu știu. Cert este însă că o bună bucată de timp, cam prin 2021, lăsasem update-urile automate oprite, atât la WordPress, cât și la plugin-uri și la temă, pentru că la un moment dat fiecare update de WordPress strica ceva pe care trebuia să-l repar.
Plus că atunci apăruse cel mic printre noi, nu-mi mai ardea mie să stau non stop cu ochii pe ce plugin-uri se actualizează și ce se strică.
Poate că unul dintre plugin-uri a avut vreo vulnerabilitate. Poate la temă a fost o problemă. Nu știu, nu ne-am dat seama pe unde a ajuns bălăria acolo.
Nu a fost targetat specific blogul meu de acest atac. A fost un atac automatizat în masă, unde a putut s-a instalat, unde nu, nu.
Tot răul spre bine…
După două zile de stres în care am zis că mai bine șterg blogul și gata, luând la puricat toate fișierele posibile ale blogului am mai descoperit niște chestii dubioase pe care le-am eliminat. Am șters tot ce părea dubios. Am făcut update la versiunea de WordPress. Am șters toate plugin-urile pe care nu le foloseam. Am făcut update la toate plugin-urile care au rămas (și am activat update-urile automate). Am făcut update la temă. Am făcut update la PHP. Am șters userii care nu mai erau activi. Am schimbat parolele de la bazele de date și de la userii care au rămas activi. Iar acum am 3 plugin-uri de securitate.
În concluzie, mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje, mulțumesc și celor care și-au sacrificat din timpul lor ca să mă ajute să descopăr problema! Îmi pare rău dacă v-am creat neplăceri. Sper să nu se mai întâmple vreodată.
Genul acesta de aspirator umed uscat, sau “mop electric”, este genul de produs pe care nu cred că aș fi fost dispus să-l cumpăr dacă nu l-aș fi testat sau văzut undeva în acțiune mai întâi. Însă Roborock F25 Ace te scutește de atât de multe bătăi de cap încât te face să zici “shut up and take my money”.
Ce poți face cu un aspirator vertical cu spălare?
Cel mai bine se vede pe video:
Abonează-te la canalul meu –>
Dar dacă preferați varianta scrisă…
Acest tip de aspirator vertical cu funcție de spălare este util pentru toate suprafețele plate: gresie, linoleum sau parchet. Practic poți curăța cu el orice în afară de covoare.
Noi am făcut o mică greșeală când am renovat apartamentul și am ales o gresie poroasă, care nu-i neapărat de interior. Deși arată bine, dacă n-o cureți imediat cum a căzut ceva pe ea (mai ales dacă-i cafea, rodie, ketchup, avocado sau ceva mai păstos), apoi ai de frecat bine ca s-o cureți. Asta n-a fost niciodată o problemă, până în punctul în care a apărut cel mic și atunci am avut mult mai des de frecat podele. Mai ales în perioada diversificării…
Oricum, e util și pentru hol, mai ales în sezonul rece, când se intră cu apă murdară și noroi pe încălțăminte, e util și prin băi, unde apa cu săpun sau calcarul lasă urme pe gresie. Eu trăiam cu impresia că-i util mai ales pentru vile mari cu multă gresie, dar nu-i deloc așa. A devenit indispensabil pentru noi.
Cum funcționează Roborock F25 ACE?
Aparatul are principiu de funcționare foarte simplu. Are baterie integrată, deci este wireless. Are un mâner și o bază cu perii. Pe mâner are trei butoane: cel de pornire, un selector de moduri și un buton pentru curățare.
În partea de jos are un rezervor pentru apă curată, un dispenser pentru detergent, o perie de curățare și două roți direcționale.
Când îl pornești, apa este dozată pe peria care se învârte continuu și curăță podeaua. Tu îl manevrezi din mâner înainte-înapoi și îl și poți roti la un unghi.
Peria lui captează mizeria, iar niște dinți poziționați în spatele ei și o lamelă culisantă dezlipesc mizeria și o absorb în interiorul unui recipient pentru apă uzată, poziționat pe mânerul aparatului. Dezlipesc totul, inclusiv firele de păr, pe care le captează în recipient.
Are inclusiv un senzor infraroșu și un sistem denumit DirTect, care dacă detectează mizerie, mărește intensitatea de curățare.
Când ai terminat, îl pui pe o bază și apeși butonul de curățare. Aparatul scoate un zgomot, își inundă peria cu apă, o curăță mai temeinic, iar apoi începe să usuce cu aer cald peria. Iar în acest timp, aparatul se încarcă.
Ce face Roborock F25 Ace față de celelalte?
Acest model este lansat în 2025 și mi se pare mai inteligent față de ce am testat până acum. O să enumăr lucrurile care mi se par importante la el.
Tehnologia pentru eliminarea mizeriei de pe perie (JawScrapper îi spun ei de la Roborock) este foarte bună. Nu rămân particule pe perie, nu rămân fire de păr, iar peria este uscată exact atât cât trebuie. Am încercat să-i dau greu turnând niște sos Samurai pe podea și aspirând cu el (vedeți pe video la 05:34). Am fost suprins să constat că l-a șters din prima trecere, iar sistemul acela a eliminat imediat sosul de pe perie, astfel încât să nu-l împrăștie mai departe pe pardoseală.
Am aspirat cu el și niște cereale de dimensiuni mari. N-aș fi crezut că le trage, dar le-a tras imediat, fără să le împrăștie prin bucătărie.
Pe lângă asta, lamela aceea culisantă din interior stoarce bine peria, astfel încât poți călca pe unde ai aspirat în 30 de secunde de când ai făcut asta.
Pe lângă peria propriu-zisă, Roborock F25 Ace mai are și două roți directoare, care ajută la o manevrare mai ușoară. Aceste dispozitive sunt grele și în mod tradițional ele se bazează pe mișcare periei pentru deplasare. De regulă te cam miști tu în jurul lor, pentru că ele sunt mai greu de urnit. Roțile lui FC25 au o tehnologie denumită SlideTech 2.0, care îi permit să ia niște curbe la 45 de grade. Iar în general poți opera dispozitivul ținându-l doar cu cu vârful unui deget.
F2c Ace mai are o rotiță mică pe mâner. Ideea este că aparatul are o amprentă destul de mică (12,5 cm înălțime), iar dacă vrei să-l pui complet orizontal pe podea, acea roată te ajută să îl manevrezi și pe sub mobilă de 13.5 cm. Ba chiar mai mult, odată ce îl pui la orizontală, îl poți comanda din aplicație dacă vrei să-l bagi într-un loc mai greu accesibil (sub un pat mai lung de exemplu).
Da, are aplicație. Din aplicație îi poți controla partea de curățare a periilor, dozarea detergentului și uscarea automată. Poți alege dacă preferi să facă un zgomot mare și de durată mai mic pentru curățare rapidă sau dacă preferi să facă curățarea mai pe silent, dar să dureze mai mult timp. Sau îl poți seta să se curețe automat între anumite ore.
Și că tot veni vorba de uscare, Roborock F25 Ace are și uscare. Atât spălare a periilor cu apă caldă pentru a dizolva mai bine grăsimea, cât și uscare cu aer cald a periilor, ambele la 90 de grade. Această parte mi se pare foarte importantă pentru că modelul anterior pe care îl aveam făcea uscarea doar prin rotația periilor. Problema este că dacă uitai să-l usuci odată, căpăta un miros rânced, pe care apoi îl răspândeai prin toată casa. Prin acel senzor cu infraroșu, aparatul știe singur cât de murdară este apa din interior și poate alege să-și facă singur curățare.
Ce alegi dintre un aspirator vertical și un aspirator umed uscat?
Ambele au avantajele lor. Dacă nu știi ce să alegi, le alegi pe ambele, sub forma pachetului Roborock F25 Combo. Care este alcătuit dintr-un aspirator umed uscat cu aceleași caracteristici precum Roborock F25 Ace, dar care mai are lângă el și un aspirator vertical. Și mi se pare foarte tare ideea. Așa arată tot pachetul:
Iată aici o comparație între Roborock F25 Ace (cel cu alb) și Roborock F25 Combo:
Dock-ul aspiratorului umed uscat mai are o extensie pe care montează și aspiratorul vertical. Nici măcar nu trebuie să dai gaură în perete ca să-l prinzi. Iar aspiratorul umed-uscat are bateria detașabilă. O poți comuta între cele două aparate în funcție de cum îți dorești.
Aspiratorul este din acela serios. Are putere de 20.000 de Pascali, are două tije și două perii. Cu tija scurtă îl poți folosi ca pe un aspirator “de mână” pentru a aspira blaturi.
Sau dacă îi montezi peria mică, poți aspira canapele sau suprafețe mai pretențioase.
Iar dacă îi pui tija și peria mare, devine un aspirator vertical convențional.
În concluzie…
Dacă vreți să rezolvați odată pentru totdeauna toate aspectele ce țin de curățenia casei, luați în considerare un astfel de sistem. Dacă deja aveți un aspirator vertical, încercați și unul umed-uscat de genul Roborock F25 Ace. Dacă nu, mergeți pe varianta combo. Le-am testat eu pe amândouă, își fac treaba așa cum trebuie și au multe avantaje față de cele ale competiției. Spală și curăță bine, sunt ușor de manevrat, mentenanța este foarte simplă, se curăță și se usucă singure. Și cel mai important: îți economisesc o grămadă de timp. Sunt potrivite și pentru apartament și devin și mai utile pentru case mari, cu holuri, verande și alte spații întinse.
Îmi place cum americanii stau acum cu sufletul la gură să vadă care va fi noul preț pentru iPhone 16 Pro. Oare Trump chiar va merge până la capăt? Oare Apple va susține taxele sau le va pasa clientului final?
Nimeni nu știe cu adevărat cât costă producția unui iPhone. Sunt doar speculații. Dar unii analiști spun că un iPhone 16 Pro costă undeva în jurul a 580$. Prețul include componentele, testarea și asamblarea, nu și dezvoltarea, cercetarea și cheltuielile de marketing. Acum această versiune de iPhone 16 Pro este la vânzare la 1099 $, deci Apple face teoretic un profit bunicel per unitate.
Trump a anunțat taxe de 54% pentru bunurile din China, adică aceste taxe ar urma să se aplice la costul de 580$. Dacă facem un calcul simplu, rezultă că ceea ce pentru cei de la Apple costa 580$ acum câteva săptămâni, îi va costa în curând undeva pe la 893 $. Tot ar mai rămâne o mică margine, dar credeți că pentru Apple va fi de ajuns? E posibil de fapt ca la acest preț Apple să fie pe zero sau chiar pe minus, pentru că acei 580$ nu țin cont de cercetare, dezvoltare, marketing, ambalare și transport. Nu se știe de fapt din ce punct al ciclului de viață al unui produs începe Apple să fie pe plus.
Producția în SUA? Nici aceasta nu-i o soluție bună. Ora de lucru în SUA costă de zece ori mai mult decât ora de lucru în China. Plus că n-au fabrici așa de bine dotate și nici timp să le construiască.
Și asta-i cu tarifele de 54%, nu cu cele de 104%, pe care le-a anunțat Trump ulterior 🙂
Producția în altă parte? Apple mai are fabrici în Vietnam și India. Doar că și acolo s-au anunțat taxe de 46 și 26%.
Singura soluție? Se pare că Apple a importat masiv iPhone-uri în Statele Unite. Zvonurile spun de 5 avioane de iPhone-uri comandate înainte de Aprilie. Sau 600 de tone de iPhone-uri 🙂
Mi se pare o situație extrem de complicată pentru americani, pe care și-au creat-o singuri. În acest punct oricum ar acționa, sunt în pierdere. Iar între timp China nu face nimic și câștigă.
Oricum, eu cred că dacă peste două săptămâni crește prețul unui iPhone 16 Pro, iese revoluție în America 🙂
Prețul la care este listat pe eMAG este 5.973 lei, însă dacă adăugați încă un produs în coș și aplicați voucherului “season”, prețul telefonului devine 5.375 lei. Eu de exemplu am adăugat o banală cretă de 2 lei. Nu am reușit să aflu exact cât va fi disponibilă această ofertă, însă având în vedere că face parte din campania “Crazy Season”, s-ar putea ca oferta să fie disponibilă până pe 21 aprilie. Asta bineînțeles dacă nu se epuizează stocul telefoanelor mai întâi.
Bineînțeles, oferta este disponibilă și pentru celelalte variante de culori și stocare. Dintre cele de 512 GB, cel negru (Titanium Black) este cel mai ieftin. Dintre variantele de 256 GB, doar cel Titanium Silver Blue mai este disponibil la această ofertă, celelalte sunt vândute de alți parteneri. La cel Silver Blue, după aplicarea voucher-ului, prețul scade de la 5.659 lei la 5.103 lei. Iar dacă dați un telefon mai vechi la buy-back, mai primiți încă 300 de lei reducere.
Pentru cei care treceți pe aici, știți probabil că am monitorizat din februarie și până acum în fiecare săptămână prețurile și până acum acesta este cel mai bun preț. Cel de 512 GB a fost la 5.875 lei la prima ofertă, pe 23 februarie, apoi a scăzut la 5.797 lei pe 1 martie, iar ultima dată când am scris, pe 9 martie, prețul acestuia scăzuse la 5.616 lei. Acum este 5.375 lei.
În concluzie, dacă vă doriți un Galaxy S25 Ultra până de Paște, aceasta probabil că este cea mai bună ofertă.
Ca să fiu sincer, nu că m-ar deranja aceste reduceri, chiar din contră, dar dacă aș vrea un S25 Ultra, nu știu dacă m-aș îndura să-l cumpăr știind că week-end de week-end îi scade prețul. Probabil aș amâna în fiecare săptămână ca să văd care-i prețul sub care nu mai scade.
