Nimeni: nimic. Căutam și eu niște ecuații pe Google și când colo mă trezesc cu următorul pop-up:
“Pssst! Băiatu’! Nu vrei să te ajut cu niște rezolvări d-alea bune de ecuații!?”
Apoi am dat click pe “try it” și m-a dus la o pagină de unde trag concluzia că practic Google te poate ajuta rapid cu orice ai tu nevoie la temele pentru acasă: de la ecuații și exerciții de geometrie și până la probleme de biologie.
Nu că Gemini sau ChatGPT nu ar fi știu deja să facă asta, Google mi-a prezentat acum doar încă o altă integrare a AI-ului. Un alt mod de lucru.
Așadar, mai întreb o dată. Ce relevanță mai au temele pentru acasă în epoca AI-ului?
Mulți nu înțeleg colaborările recente dintre Swatch și Omega, Blancpain sau Audemars Piguet. Pentru a le înțelege mai bine însă, este de ajuns să ne uităm la câte ceasuri bărbătești Fossil există pe eMAG și câte Swatch-uri există.
Vă spun eu dacă nu aveți chef să dați click pe link. Sunt 376 de modele Fossil și 3 Swatch-uri.
Aici este problema. Swatch era la un moment dat “default-ul” pentru un ceas simplu, ieftin și în unele cazuri cam de unică folosință. Aveau (și încă au) însă un model rigid de business. Ei nu-și vindeau ceasurile decât prin propriile magazine, ori prin diverși parteneri autorizați, dar atent selecționați, cu investiții mari în diverse “insule”, cu pretenții de comenzi lunare de o anumită valoare, eventual cu training pentru angajații magazinelor pentru anumite servicii de post-garanție șamd. Nici online-ul nu le-a plăcut inițial.
Iar aceasta a fost portița pe care Fossil a exploatat-o. Fossil sunt, la fel, niște ceasuri ieftine, cu mecanisme japoneze ieftine produse în masă, cu geamuri din cristal mineral care se zgârie ușor și cu o mie de forme și variante de dimensiuni, culori, curele și brățări. Doar că Fossil, spre deosebire de Swatch, nu și-a dorit să își controleze întreg lanțul logistic în cel mai mic detaliu. Ei au dorit să vândă cât mai multe, oricui, oriunde, oricând. Și au vândut.
Iar ușor-ușor, Swatch a ieșit de pe radar. Generația mea știa că Swatch este ceasul acela entry-level, pe care să-l iei și la birou și la mers cu bicicleta prin parc. Pentru generația de după mine, Fossil-ul este “default-ul”. Poarta de intrare în lumea ceasurilor.
Iar de aici au început problemele pentru Swatch. Au intrat într-un con de umbră și au început să scadă vânzările. Concurența cea mai mare în acest domeniu este pe segmentul de entry level. Sunt sute de branduri care se înghesuie să vândă un ceas de 300-400 lei.
Ideea lor, genială, de altfel este să se folosească de celelalte branduri din grupul de care aparțin pentru a crea aceste colaborări unice. Fossil nu va putea sta niciodată la masă cu Omega. De Audemars Piguet nici nu mai zic.
În concluzie, din acest motiv avem acum mii de modele de ceasuri bărbătești Fossil și din această cauză Swatch încearcă să facă tot felul de artificii și pe cât posibil, să se poziționeze mai premium.
Ferrari Luce este prima mașină electrică de la producătorul italian… și probabil și ultima. Cred că italienii tocmai au aflat de ce a fost dat afară Jony Ive de la Apple 🙂
Fie asta… fie italienii chiar nu vor să renunțe la V8-uri și nu știu cum s-o spună.
Culmea este că interiorul arată bine. Ferrari a dezvăluit mai întâi interiorul și cred că astfel a creat așteptări și mai mari pentru design-ul exterior. Interiorul arată curat și cu influențe retro. Chiar i-a ieșit bine lui Jony Ive. Se vede că se pricepe la butoane.
Îmi place volanul care este aproape rotund, lucru ce a devenit o raritate în lumea auto. Îmi plac butoanele de pe volan, îmi plac padelele. Îmi plac acele display-uri cu forma unui Apple Watch. Îmi place combinația de aluminiu cu piele în două tonuri. Îmi place până și mânerul acelei tablete centrale. La gurile de ventilație trebuie să mai discutăm un pic.
Exteriorul în schimb… cred că nu-l înțelegem noi. În partea din față probabil nu este o grilă, ci este un plateau. Sau un breton… nu știu încă exact.
În partea din spate acolo nu sunt niște stopuri care arată ca o plită cu inducție, probabil că designul este de fapt inspirat de un modul de camere foto de la telefoane.
Altfel… partea tehnică sună bine. Are 4 motoare,1050 CP, atinge 100 km/h în 2.5 secunde (se putea mai bine), atinge maxim 310 km/h.
Mașina generează și un sunet artificial pentru șofer. Probabil că vei putea să-i pun chiar și alt ringtone, dar pentru asta va trebui să instalezi iTunes.
În fine, șocul cred că vine mai mult din faptul că acest design pare foarte diferit de design-ul Ferrari în general. Nu-i neapărat urâtă… ci doar… nu asta așteptau fanii Ferrari. Arată mai degrabă a mașină Japoneză.
Prețul de pornire este de la 550.000 euro și sunt curios dacă la acest preț primești și cablu de încărcare.
Anyway, cum ar fi spus un regretat mare filozof, “you’re looking at it wrong!”
Un brand auto italian va fi reînviat. Am văzut că italienii sunt foarte reticenți la branduri care vin din afara țării. Mai ales pe auto și mai ales dacă vin din China.
Google a avut recent o mare prezentare unde printre altele a prezentat și trei versiuni de ochelari smart cu Gemini integrat. Iar eu, fiind utilizator de Ray-Ban Meta, sunt destul de interesat de varianta celor de la Google.
Spuneam că au prezentat trei versiuni de ochelari. Google spune că vor fi două versiuni de astfel de ochelari smart: ochelari audio care oferă asistență vocală printr-un difuzor (în stilul Ray Ban Meta) și ochelari cu afișaj, care vor putea proiecta și informații pe lentile.
Primele care se vor lansa vor fi variantele audio, în toamnă (adică după ce a trecut deja vara, momentul optim pentru lansat ochelari de soare, nu?). Cele două variante audio sunt produse în parteneriat cu Gentle Monster și Warby Parker, iar de partea hardware se ocupă Samsung. Cei în parteneriat cu Gentle Monster vor avea lentile fumurii și vor arăta așa:
Cei în parteneriat cu Warby Parker vor avea lentile clare și vor arăta așa:
Ca o mică paranteză, am văzut că ochelarii în stilul Gentle Monster sunt foarte la modă acum printre femei și influenceri. Mi se par oribili. Eu pur și simplu nu am văzut până acum o persoană care să arate bine purtând acești ochelari.
Cei în parteneriat cu Warby Parker arată mai bine, însă problema lor sunt ramele clare. Eu știu cum arăt cu astfel de ochelari pe față. Arăt de parcă sunt un tocilar pe care tocmai au trebuit să-l dea afară cu forța de la bibliotecă, pentru că stătea acolo de două săptămâni, încercând să inventeze a cincea ecuație a lui Maxwell. În concluzie, cel puțin pentru mine, ochelarii aceștia nu sunt ok pentru purtat în public 🙂
Ce vor ști să facă ochelarii inteligenți de la Google?
Am văzut câteva demonstrații și așa cum mă așteptam, Google are capacitatea de a pune mult mai multe funcții pe acești ochelari, spre deosebire de Meta. În primul rând, am văzut că vor putea traduce live un dialog, dar fără să fie nevoie să alegi de dinainte limba din care vrei traducerea. Cu alte cuvinte, dacă vine cineva pe stradă la tine și vorbește în limba germană, ochelarii vor detecta imediat limba și vor și traduce. E ceva cu care producătorii de dispozitive smart ne amenință de mult timp.
În al doilea rând, altceva foarte tare spre deosebire de Ray-Ban Meta este posibilitatea de a vedea un preview al pozei pe smartwatch-ul cu Android de la mână. Deh, Meta nu face smartwatch-uri.
Altfel… știți voi, chestiile uzuale. Vei putea să filmezi, să faci poze, sa răspunzi la mailuri, să primești indicații pentru navigarea prin Google Maps, să ai semne stradale traduse în timp real, să ceri informații despre mediul înconjurător, să accesezi Google Calendar și să salvezi notiție în Google Keep… chestii de genul.
Problema pe care o vor avea ochelarii Google
Problema pe care o văd eu cu ochelarii Google este următoarea: nu sunt Ray-Ban. Pur și simplu pe mine asta m-a convins când am cumpărat pereche de la Meta. M-am gândit că îi cumpăr la un preț bun pentru o pereche de ochelari Ray-Ban, iar partea de “smart” este bonus. În cazul în care mă lasă bateria lor sau nu mai funcționează ca dispozitiv smart, măcar voi rămâne cu o pereche de ochelari de soare care arată bine.
Mi se pare că la ceva ce porți pe față, design-ul (și poate și brandul) sunt cele mai importante lucruri. Ori nici design-ul Gentle Monster, nici cel Warby Park nu m-au convins. Gentle Monster arată oribil, iar pe cei Warby Parker i-aș fi purtat poate dacă aveau rame fumurii.
Nu în ultimul rând… mai contează și prețul, pe care Google nu l-a anunțat încă. Dacă vor fi la un preț egal sau mai mare cu cei de la Meta, părerea mea este că n-au șanse, indiferent ce capabilități hardware și software are. La un preț mai mic însă… lucrurile se schimbă.
Asta nu înseamnă însă că nu sunt entuziasmat de lansarea lor. D-abia aștept să-i testez. Cine știe, dacă sunt așa de miraculoși, poate cumpăr varianta Warby Parker ca să arăt ca Clark Kent în timp ce filmez prin casă.
Adidas Trionda este denumirea mingii care va fi folosită pe parcursul Campionatului Mondial de Fotbal din 2026. Denumirea sa, Trionda, vine de la tri (trei) și onda, care în spaniolă înseamnă undă. Deci trei unde. Bineînțeles, face referire la faptul că meciurile vor avea loc pe teritoriul a 3 națiuni: SUA, Mexic și Canada.
Îmi place designul ei în trei culori. Culoarea albastră reprezintă SUA și suprafața ei este plină de stele, culoarea verde este pentru Mexic și are un vultur stilizat pe ea, iar culoarea roșie este pentru Canada, cu frunza de arțar aferentă.
Mingea este cu siguranță cea mai avansată minge produsă vreodată. În primul rând, nu este o minge cusută. Mingea este construită din 4 panouri care sunt lipite la cald. Este cel mai mic număr de panouri folosit pentru a construi o minge de fotbal. Faptul că au eliminat cusăturile înseamnă că mingea va avea o formă și mai apropiată de cea a unei sfere și pentru că se va reduce frecarea cu aerul, va fi mai aerodinamică.
Ce este mai interesant este în interior. Trionda este o minge “conectată”, iar în interiorul ei are un “inertial measurement unit”, adică un mic dispozitiv electronic, care măsoară tot ceea ce ține de mișcarea mingii. De la distanță și până la direcție, toate sunt măsurate cu ajutorul acestui senzor, care transmite date de 500 de ori pe secundă.
Prin acest dispozitiv, mingea va putea detecta semi-automat offside-ul, oferă detecție în timp real pentru VAR și oferă date instantanee despre viteză, direcția de rotație și traiectorie.
Deci cel puțin în teorie, arbitrii de la CM 2026 ar trebui să aibă o meserie foarte ușoară, din moment ce doar mingea face jumătate din treabă. Îmi imaginez că dacă mingea poate detecta dacă își schimbă traiectoria, practic discuțiile de genul “a fost sau nu henț” nu-și mai au rostul.
Și da, în caz că vă întrebați, o găsiți la eMAG. Când eram mic eram fascinat de mingile de la CM-uri pentru că erau SF-uri pentru noi. Nu le puteai vedea pe nicăieri în realitate.
Miedul (sau hidromel) sau mead în engleză, este o băutură alcoolică obținută prin fermentarea naturală a mierii de albine cu apă și drojdie. Se presupune că este cea mai veche băutură fermentată din lume. Uneori i se mai zice și „băutura zeilor” pentru că este identificată uneori cu ambrozia cu care se hrăneau zeii din mitologia greacă sau “băutura dacilor”.
Miedul este o băutură care există în mai multe variante. Poate fi ușor alcoolizată (de genul 3-5% alcool) dar poate ajunge și până la 20% alcool. De asemenea, sunt variante “plate” sau variante mai carbogazoase.
Știam de mult timp de mied, vedeam adesea denumirea de “mead” în jocurile cu inspirație medievală (de exemplu în Skyrim), dar n-am băut niciodată. Până acum.
Am cumpărat o sticlă de la “Miedăria”, care-i un mied de 5% alcool, ușor acidulat. Îl găsiți la Sezamo sau la eMAG, dar în variantă pentru cei mai curajoși.
Eu am cumpărat o singură sticlă, în varianta “originală”, adică fără arome adăugate. Mai au un sortiment cu vișine și ienibahar și altul cu busuioc și tarhon.
Și mi-a plăcut. Gustul nu este în niciun caz excesiv de dulce, este ușor fructat, ușor dulceag, ușor fermentat. Cel mai mult aduce la gust a cidru… cu miros de soc. Chiar m-am uitat pe sticlă încă o dată ca să mă asigur că nu cumva am băut soc.
O să încerc și celelalte sortimente. Nu este ceva ce voi bea la fel de des ca berea sau vinul, dar este destul de răcoritor și o să-l mai beau din când în când. Cred că îl prefer în locul cidrului. Plus că este produs și în România, în Buzău.
