Am căutat ce am căutat și până la urmă am cedat și am cumpărat o galerie tip șină, că era singura care acoperă și țevile de căldură.
Bun, sâmbătă iau galerie de 3m din Brico Depot. Duminică pauză competițională, că suntem vecini simpatici. Luni dimineață o returnez pentru că de fapt era de 2.5 și cineva o pusese pe raftul de galerii de 3m, o iau pe cea bună. Ok, let’s do this! Citesc pe ea că trebuie date găuri din 50 în cm de cm și îl rog pe tatăl lui Alice să mă ajute, că știam că bormașina mea e la categoria juniori. A venit el cu una de 1000W, care văzuse mai multe războaie la viața ei. Însemnăm pe perete găurile (șapte la mână – better safe than sorry) și hai să le facem.
Ne încordăm, ne flexăm, încercăm să dăm prima gaură … nimic. Cred că mai degrabă dădea betonul gaură în bormașină decât invers. Ok, hai că am fost prea aroganți. Să nu încercăm direct cu burghiul de 8, hai să-l luăm pe cel de 6. Tot nu merge. Înseamnă că am nimerit noi o piatră aici. Hai să dam următoarea gaură. Cu 6? Nope, tot nu merge. Hai cu 5. Nope. Hai cu burghiu de 4. Două ore mai târziu aveam în total aproape două găuri …. una era de 5, alta de 6. Nouă ne trebuiau 7 găuri de 8.
Poate nu avem noi destulă forță? Poate nu facem ceva bine? Am împins în bormașina aia de mi s-au pus cârcei în tot corpul și simțeam cum îmi sare smalțul dinților de cât de încordat sunt. Am muncit la ea până ne-au țiuiut urechile și s-a decălit un burghiu. Am zis să abandonăm lupta (nu și războiul!) și să găsim un ciocan rotopercutor.
A vorbit tatăl lui Alice cu un tip care-i instalator. A venit ieri cu un ciocan rotopercutor, ceva din seria Bosch Professional, posibil chiar ăsta. Țin minte că am văzut Boschhammer scris pe el și că era albastru. A dat toate găurile în 10 minute, ținând bormașina într-o mână și râzând de noi și de efortul nostru cu cealaltă.
Cam asta este diferența între o bormașină, fie ea și cu percuție, și un ciocan rotopercutor. Cu bormașina ne-am chinuit și noi, ne-am chinuit și vecinii timp de 2 ore. Cu ciocanul rotopercutor s-a rezolvat în 10 minute și cu mult mai puțin zgomot.
Acum întrebarea este: oare nu cumva țin degeaba bormașina aia a mea prin casă? Că 70% din pereți sunt beton. Dacă mai am nevoie vreodată să dau un vreo gaură, mai bine încep de pe acum să sculptez în perete cu lingurița, că sigur ar fi mai ușor. Pe de altă parte … parca nici să cumpăr un ditamai ciocanul rotopercutor nu-mi vine, că nu dau atât de multe găuri. Sau atât de des. Nu vreau să devin dependent.
I ain’t that kind of neighbour!
Been there, done that. Îți reconfirm – ce ai tu e degeaba la betoanele comuniste.
Muncisem singur vreo 4 ore sa bag gauri fixare rafturi în cămară, perete de rezistenta. Am ajuns proprietar de Makita cu rotopercutor după ce inchiriasem una doar sa testez. Cele 4 ore de chinuri la mine ulterior s-au redus doar la 10minute. Întră ca-n branza.
Zilele trecute ajutam un amic să-i montez un suport TV de perete. Avea un Bosch rotopercutor cu acumulator. 1 din 4 gauri a devenit chin, pana când am adus Makita….
confirm, m-am spetit 2 ore sa dau gauri in tavan pentru o aplica. toate transpiratiile etc. acum sunt proprietar a celui mai ieftin rotopercutor Steinhaus (200 ron). in 10 minute am dat toate gaurile de care am avut vreodata nevoie (grosime de 8, 10, 12, lungime de la 6 pana la 100). ti-o imprumut 🙂
concluzia mea: unealta e 80% din lucrare. daca n-ai ce trebuie mai bine nu te-apuci
La fel, am facut muschi in tinerete incercand degeaba sa dau gauri in beton. Dupa ce am cumparat un rotopercutor (Einhell, nimic special, dar magic), nu am mai facut muschi, am facut burta. Cred ca e o combinatie intre greutatea sculei si tipul de percutie care sparge bucatele din beton. De atunci bricolez doar daca am uneltele potrivite.
Cand am stat in bloc comunist am cumparat un ciocan rotopercutor marca Hobbyst din Dedeman.
Tin minte ca a fost ceva gen 120 de lei acum 5 ani, vad ca s-a scumpit.
Isi face treaba cu brio. Atat ca trebuie cumparate burghie mai de calitate. Cele ale lui se tocesc repede.