Eu știu să gătesc piept de rață și nu mi se pare deloc greu. Cu o mică diferență, îl tratez ca pe o friptură de vită și mi-a ieșit de fiecare dată așa cum mi-am dorit: cu pielea crocantă și fraged și rozaliu în interior.
De fapt sunt două diferențe. Prima ar fi că nu-l pun în tigaie de fontă ci de teflon și a doua că nu încing tigaia să fumege înainte să pun pieptul de rață. Îl pun în tigaie pe piele la temperatura camerei și apoi ridic gradual temperatura. Șmecheria asta te ajută să elimini cât mai multă grăsime înainte să-i sear-uiești pielea efectiv. Altfel nu vei reuși să obții pielea crocantă.
În fine, altceva vreau să vă spun astăzi. Mai de mult am descoperit acest file din piept de rață din gama Deluxe de la Lidl:
El este deja afumat și fiert și poate fi consumat ca atare, ca un mezel. Dar mie mi-a venit abia acum ideea să-l pun și în tigaie, iar asta îi dă +100 puncte la gust.
Îl fac cu aceeași tehnică. Dau drumul la foc ușor și îl pun în tigaia rece cu pielea în jos. Pe măsură ce se încălzește, pieptul elimină grăsimea. Apoi îl întorc și cu pielea în sus, îl mai las un pic și în final dau focul mai tare și îl pun din nou cu pielea în jos, ca să se crocanțeze. Dacă e prea multă grăsime în tigaie, vă recomand s-o scurgeți (dar să n-o aruncați).
Cam așa arată:
Partea mișto este că veți obține un gust foarte bun și e aproape imposibil să greșiți ceva. Puteți să-l mâncați ca atare, însă merge de minune într-un sandwich. Eu folosesc niște pâine neagră cu semințe de dovleac, pe care o prăjesc un pic (foarte puțin) în tigaia cu grăsime, apoi pun niște brânză cu trufe peste (ori pecorino al tartufo, ori mai au tot la Lidl una), rucola și pieptul de rață. Încă +100 puncte la gust.
Iar dacă nu vă e frică de un atac de cord, puteți să prăjiți și niște cartofi în grăsimea de la rață.
Noroc că am mâncat un mic dejun consistent, că altfel mă lua cu leșin la lingurică, vorba lui Caragiale!