Este că fiecare țară are propria mâncare și că e bine să încerci lucruri noi.
Drept urmare, de când suntem în Thassos a mâncat și caracatiță și calamar și creveți și gyros și pasticcio și tzatziki și miel și ied și de toate. Nu a cerut nici măcar o dată burger, pizza sau paste. A făcut o singură dată mofturi la mâncare, la un prânz, pentru că l-am lăsat să mănânce o gustare cu vreo oră înainte de masă. Avem și un pic de noroc, că-i mâncăcios ca tac-su, dar am și depus eforturi să-i facem marketing cu “mâncarea asta s-a inventat aici, din vremurile de demult” și să-i spunem câte o mică povestioară despre fiecare fel.
Îmi place și că deși are 5 ani, este foarte asumat. Dacă spune că vrea să-i comandăm creveți, creveți mănâncă, nu își schimbă preferințele la fiecare 30 de secunde sau când vine mâncarea și vede ce au alții în farfurie. La fel de bine, dacă zice că nu vrea sau că nu-i place ceva, n-are rost să încerc să-l conving, că nu va mânca.
La polul opus, fiecare restaurant are în meniu și spaghetti bolognese. Cred că de fiecare dată când am fost la restaurant am văzut câte o familie cu copil mic comanând bolognese. Sunt uimit de cât de popular este acest tip de paste. Ce să zic, decât să nu mănânce copil nimic, mai bine îi comanzi un astfel de “default”, dar parcă-i păcat să nu încerce câte puțin din toate.