Povestea plăcii comemorative din imagine este în felul următor: după o ploaie serioasă, omul al cărui nume este scrijelit pe placă s-a suit pe munte. A alunecat și a căzut peste un mare pietroi, chiar lângă un tomberon din acela mare pe care-l ridică salubrizarea cu totul pe mașină.
Familia nefericitului a vrut musai să-i monteze o placă d-asta. Doar că nu le-a convenit s-o pună lângă pubela unde omul și-a găsit sfârșitul. S-au dus 200 de metri mai încolo, la o cascadă, punct de atracție turistică.
În primul rând că nu sunt de acord cu chestiile astea. Cele mai multe strică aspectul locului și demoralizează. Vrei să faci și tu o poză și nu poți că-ți intră cruci și coroane mortuare în cadru. În al doilea rând, n-au nicio învățătură, pe mine mă roade curiozitatea când văd d-astea. Corect ar fi fost: „Aici și-a găsit sfârșitul Gigel, care a urcat pe munte după o ploaie zdravăna, a alunecat și a căzut. Nu faceți și voi asta!”.
dar de crucile de pe marginea bulevardelor din oras ce parere ai?
Cireasa de pe tort
daca urci pe Valea Jepilor, treci pe linga multe cruci din astea, daca mai si stai putin si citesti ce scrie pe ele, o sa vezi la cele mai multe ca accidentul s-a intimplat prin aprilie sau noiembrie. ar trebui sa iti faca o idee despre cind nu e tocmai potrivit sa te duci pe acolo
Ai dreptate, însă multe rude cred că astfel aduc un omagiu celor ce l-au pierdut.
E o situație similară pe DN1 – BV – SB unde pe laterale e plin de cruci (nu troițe) ci cruci comemorative de la tot felul de accidente.
Acu ceva vreme, oprit fiind într-o parcare. mă întreabă un neamț ce-i cu atâtea cruci în zona respectivă, a fost război ? Greu a fost cu explicatul, că nici lui nu i se părea normal …