Cumva, deși le-am dat disable de vreo 5 ori, aplicația de Facebook a găsit din nou un mod de a re-activa notificările push. Așa că eu le-am dezactivat din nou din setările telefonului.
Ce face Facebook acum? În aplicația de pe mobil nu mai vrea să îmi arate notificările cum trebuie. În primă instanță, când deschideam aplicația, telefonul îmi arăta în permanență vreo 10-15 notificări. Dacă apăsam pe clopoțel, nu îmi afișa însă ultimile notificări. Erau chestii de vreo 2-3 zile, pe care nu le marca drept citite. Evident, dacă intram de pe desktop, puteam vedea notificările recente.
Acum a schimbat tactica. Nu îmi mai arată absolut nimic la counterul de lângă clopoțel. Nici dacă dau refresh nu îmi apar notificările. La fel, dacă intru de pe desktop, apar notificările recente.
Probabil Facebook crede că astfel mă poate constrânge să reactivez notificările din setările telefonului (asta până când găsește portița s-o facă singur). Doar că eu mă gândesc că dacă nu mai pot folosi corect aplicația, nu știu dacă mai are rost să o țin instalată…
Week-end-ul acesta am fost la un test drive cu noul Duster din 2019 și am ales modelul SL Techroad cu motorul TCe 150 GPF, versiunea 4×2. Practic, motorul pe benzină de 150 cp face din Duster cea mai puternică Dacia care a existat vreodată.
Test drive-ul a avut loc la Băneasa. Am dat o tură de Mobexpert, timp în care am putut să accelerez un pic în linie dreaptă, să pun o frână bruscă și să intru mai tare într-un giratoriu. Cât să-mi fac o idee minimă despre ruliu (balans stânga-dreapta la schimbarea direcției) și tangaj (balans față-spate la frâne și accelerație bruscă). Mi-ar trebui un week-end întreg ca să îmi pot da seama de mai multe.
Noi avem primul model de Duster (1.5 dCi, 4×4) și luăm în calcul o schimbare într-un viitor nedefinit. Iată ce am obsevat la noul model:
Interior
Volan îmbrăcat în piele, reglabil pe înălțime și adâncime;
Butoane pentru geamuri electrice pe uși, claxon în volan (știu că nu sunt noi);
Consola centrală cu butoane tip pian e mult mai la-ndemână, plus că sunt toate butoanele luminate (nu râdeți, la primul Duster două butoane nu au LED);
Cotiera mi se pare cam mică și poziționată cam sus;
Satelitul pentru comenzile audio l-am recunoscut de la Megane 2;
Plastic dur pe stâlpii ușilor din față, la fel ca la primul model. Când se uzează mecanismul de la centurile de siguranță și nu le va mai retrage complet, vor atârna un pic și vor lovi de acel plastic și vor păcăni. Am această problemă cu centura de la scaunul pasagerului.
Am uitat să mă uit în portbagaj, dar am auzit ceva interesant: că versiunea 4×4 are portbagajul cu 70l mai mic decât varianta 4×2.
Exterior
Aripile față/spate sunt la fel de evazate ca la Duster 1, deci trebuie atenție la parcare, că mașina este mai lată decât ți se pare din interior;
Fun fact: carenele de plastic de pe aripile față sunt element de cost-reduction, nu de design. A fost mai ieftin să pună două plastice decât să matrițeze aripa astfel încât s-o aducă la nivel cu ușa;
Luneta parcă-i un pic mai mică;
Mă aștept ca roțile să arunce noroiul pe caroserie la fel ca la primul model.
Condus
Mașina-i mult mai bine antifonată, zgomotul din interior e redus;
Mult mai sprintenă în viteza 1 (dar deh, comparată cu diesel-ul vechi, la care se pleacă de pe loc cu a doua);
În viteza a doua nu reacționează foarte repede când apeși pedala până la podea;
Motorul de 150 cp se aude sportiv, peste 4000 rpm se aude și evacuarea;
Frânarea pare mai eficientă;
Și ruliul și tangajul mi s-au părut reduse simțitor față de primul model, dar mi-a fost frică să încerc să rup aderența în giratoriu;
Ceva ce nu îmi pot explica: în a doua, cu pedala la podea, atunci când intră turbina în funcțiune, mașina deviază un pic de la curs și trebuie corectat un pic din volan. Oare chiar așa de brusc să fie livrat cuplul, cât să rupă aderența?
În concluzie, cam atât am observat. Că nu-s nici pilot nici jurnalist auto, să am experiență cu mai multe mașini. I just like to drive 🙂
Anul trecut am renovat complet apartamentul. Și de atunci și până acum tot au mai rămas lucruri de făcut. De găsit lustre, de montat aplice, de prins niște plinte șamd. Nu le-am făcut pentru că întotdeauna există cel puțin un alt lucru de făcut, care este mai urgent și îmi solicită mai puțin timp. Și pentru că în loc să le fac în silă, pe grabă, prefer să aștept momentul în care să le fac pe îndelete, cu bucurie. Căci într-adevăr, chiar mă simt mulțumit când reușesc să bifez ceva de pe listă.
Kingfisher, grupul britanic de care aparține Brico Depot, a făcut niște studii în Europa (doh, nu degeaba este vorba cu cercetătorii britanici) și a ajuns la concluzia că sunt foarte multe persoane în situația mea. Și au mai constatat ceva. Că moralul oamenilor se îmbunătățește odată ce duc un proiect la sfârșit.
Așa că săptămâna trecută au lansat brandul GoodHome la Londra, și m-au invitat și pe mine la evenimentul de lansare. GoodHome este un brand cu o filozofie diferită, care încearcă să simplifice activitatea de îmbunătățire a locuinței, astfel încât oricine să o poată face. Probabil că cel mai interesant lucru la această nouă filozofie este că se bazează pe proiecte, nu pe produse. Ce înseamnă acest lucru? În urma sondajelor din cele 10 țări, cele mai frecvente 11 proiecte de renovare a casei identificate sunt următoarele:
Modernizarea băii;
Renovarea pereților interiori și tavanului;
Renovarea unui etaj interior;
Construirea și îmbunătățirea sistemului de iluminat;
Îmbunătățirea sistemului de încălzire a casei;
Crearea și îmbunătățirea spațiului din locuință;
Întreținerea locuinței – interior și exterior;
Modernizarea bucătăriei;
Modernizarea, construirea și întreținerea grădinii;
Securizarea și automatizarea locuinței;
Achiziția de unelte pentru orice tip de proiect.
Brandul GoodHome se va concentra pe oferirea de soluții simple pentru fiecare dintre aceste proiecte, astfel încât să ai tot ce-ți trebuie pentru a nu te opri pe parcurs . De exemplu, să începem cu ceva banal. Vrei să dai cu lavabilă într-o cameră. Te vei duce la magazin și vei cumpăra o găleată de vopsea. Doar că atunci când vei ajunge acasă vei constata că nu îți trebui doar atât. Îți trebuie și ceva cu care să astupi crăpăturile, un șmirghel pentru a îndrepta suprafața, o bandă pentru a proteja zonele în care nu vrei să dai cu lavabilă șamd. Conceptul GoodHome le reunește pe toate, astfel încât să le ai în vedere înainte să te apuci.
Și merge mai departe de atât. Oferă tot felul de insight-uri bazate pe cercetări. De exemplu știați că o familie are în baie în medie 25 de recipiente de șampoane, creme, geluri etc? Sau că un sertar oferă cu până la 50% mai mult spațiu de stocare decât un dulap de aceeași dimensiune? Mie unul mi-ar fi plăcut să am guideline-urile de mai sus când am renovat baia și bucătăria. M-ar fi salvat de foarte multe calcule.
În rest, gama GoodHome include multe produse “smart”, care până acum erau mai scumpe. De exemplu plita cu hotă încorporată, baterii care reduc consumul de apă, suporți pentru scurgerea farfuriilor care se montează deasupra chiuvetei. Inclusiv unelte electrice și accesorii pentru grădini.
Mie mi-a plăcut conceptul. Mi se pare că prin ambalajul numit GoodHome, Kingfisher (și Brico Depot) se apropie mai mult de ideea de good living decât de “hai să-ți vând o bormașină”. Ba chiar în luna iunie vor lansa și un raport care se va concentra pe sfaturi pentru a face casele mai “fericite”. Iar raportul este realizat împreună cu Meik Wiking, președintele Happiness Research Institute, cel care a scris cartea “The Little Book of Hygge; The Danish Way to Live Well”, un tip care se bucură de foarte multă popularitate în ultimul timp.
Véronique Laury (CEO Kingfisher) alături de Miek Wiking
În concluzie, Brico Depot face foarte multe schimbări. În UK testează magazine de tip click & collect, consultanță gratuită pentru proiecte de amenajare, iar la noi au făcut deja un update la site. Stați cu ochii pe ei. Au șansa să devină acel magazin cool unde te duci pentru inspirație.
Ne place să călătorim și să încercăm tot felul de experiențe culinare. Așa am ajuns să ne uităm la Somebody Feed Phill și acum am început și Street Food, ambele pe Netflix. Am încercat și Chef’s Table, dar ni s-a părut prea telenovelă și am renunțat. Ne place și Bizarre Foods cu Andrew Zimmern, pe Travel Channel.
Doar că toate se bazează pe destinații exotice sau pe localuri excepționale. Cred că l-am văzut de vreo trei ori pe Bottura de la Osteria di Francesca, îi știu pe derost glumele lui Gaggan și deja îi știu și povestea de viață a tipei cu ochelari de aviator din Bagkok (Jay Fai).
Luna trecută am fost în Viena și am zis să vedem ce-i bun de încercat pe acolo. Am căutat să vedem dacă vreunul dintre acele show-uri pe care le urmărim au filmat și în Viena. Singurul lucru pe care l-am găsit a fost ceva din tinerețea lui Andrew Zimmern, filmat cu camera de la Nokia 3310. Am găsit până la urmă prin recomandări o mulțime de restaurante mișto. Am mâncat în Naschmarkt cel mai bun hummus din viața mea, într-un restaurant româno-evreu-spaniol. Despre unele experiențe am scris (1, 2), despre altele urmează.
Săptămâna trecută am fost în Londra. Recunosc că aici nu am avut nici prea mult timp să caut, însă nici nu am avut ceva top of mind. Pe Travel Channel nu țin minte să fi văzut ceva despre Londra. Iar pe Netflix nici n-am mai încercat. E ok Jamie Oliver pentru Londra, dar n-am timp să mă uit la 6-7 sezoane ca să fac o selecție cu 2-3 locuri unde trebuie să ajung.
Și cred că mai sunt mulți ca mine, interesați de un video scurt cu unul sau doi prezentatori carismatici, care să identifice rapid 2-3 locuri din orașe europene. Roma, Bruxelles, Munchen, Zagreb, Milano, Viena. Destinații mai accesibile pentru un city break. Nu numai chestii exotice.
Ce s-a întâmplat cu acele emisiuni de travel? Că pe vremuri erau.
Google a suspendat aseară orice cooperare cu Huawei, indiferent că este vorba despre schimbul de hardware sau software. E o măsură fără precedent, la care toată lumea spera să nu se ajungă.
Google a fost nevoit să facă acest lucru după ce Huawei a fost inclus pe “lista neagră” a guvernului SUA pe motive de spionaj și furt economic. Lista, semnată de Trump, este aceeași pe care a fost inclus și ZTE anul trecut. Cu alte cuvinte, Huawei are acum interdicție de a mai cumpăra componente hardware sau software din SUA, fără aprobarea guvernului.
Asistăm la un război economic, iar Huawei știa că a călcat pe bec, așa că se pregătește de trei luni pentru această decizie. Ba chiar au declarat că au făcut stocuri de componente cât să le ajungă pentru șase ani de interdicție (Update: am citit eu prost. Au declarat că pregătesc de șase ani un sistem de operare în secret)
Ce înseamnă această decizie pentru posesorii de telefoane Huawei?
Sper că ați făcut deja update-urile la ultimele versiuni de soft, pentru că viitorul este neclar. Google a declarat pe twitter acum câteva ore că telefoanele Huawei vor mai avea totuși acces la Google Play și update-uri de securitate Play Protect.
Însă în ceea ce privește Android-ul, accesul Huawei va fi limitat la versiunea la software-ul de bază, versiunea Open Source.
Presupunerea mea este că și telefoanele care sunt programate pentru lansare (Honor, Mate 30 Pro) vor include ultima variantă de Android. Totuși, mai departe nu se știe. Sunt convins că chinezii vor vrea să se tocmească și că vor mai întinde coarda chiar și așa. Nu știu însă în ce condiții și cât de repede se poate ieși de pe acea listă.
Nu aș miza pe un sistem de operare dezvoltat in house de Huawei. Cel puțin nu acum. Dacă până acum nu au prezentat nici măcar o versiune beta a acestuia, este clar că va dura mult prea mult dezvoltarea lui. Cel mai probabil acesta va fi un plan de viitor pentru Huawei și guvernul chinez: crearea unui competitor pentru Android și iOS.
Nu știu cum se va termina acest război însă cu siguranță îl vom resimți și noi. Companiile de hardware și telecom din SUA sunt obișnuite să colaboreze cu China, iar decizia le va crește și lor costurile. În concluzie, aceste costuri se vor propaga și la noi, consumatorii.
După Wolf-e și Flow, și Lime pare în sfârșit pregătit de lansare. Lime este cel mai folosit serviciu de închirieri trotinete electrice la nivel mondial. În afară de Statele Unite, Lime mai operează în alte 21 de țări. Deci, teoretic, ar trebui să fie cel mai “smooth” serviciu.
În week-end căutam un mod de a ajunge dintr-un punct într-altul și am deschis și aplicația Lime (link Android). Așa am văzut câteva trotinete pe hartă, pe lângă Șoseaua Colentina. Am dat tap pe una dintre ele și mi-a afișat tariful. Costă 3 lei pornirea și 0.60 bani pe minut. Așadar, mai scump decât Wolf-e și Flow.
Dacă vreți o pornire gratuită, puteți folosi codul RWBLFAV.
Totuși, Lime va avea două (sau trei) mari avantaje. În primul rând, mă aștept ca flota lor să fie cea mai mare și să acopere cea mai mare zonă din București. Au făcut și un parteneriat cu PMB, care presupune amplasarea trotinetelor la guri de metrou, lângă parcări, parcuri și grădinile publice, teatre, muzee, biblioteci, șamd.
În al doilea rând, cred că trotinetele celor de la Lime vor fi în permanență disponibile. Asta pentru că oricine se poate angaja ca “juicer” la ei. Juicer-ul este o persoană care este plătită să strângă trotinetele și să le pună la încărcat. Spre deosebire de ei, Wolf-e și Flow parcă au un anumit orar de funcționare, până în ora 23.
Nu în ultimul rând, Lime a încheiat un acord cu Uber. Acesta prevede ca Lime să fie promovată în aplicația Uber, iar logo-ul Uber să fie lipit pe trotinetele și scuterele Lime. Așadar, nu știu încă dacă trotinetele de la noi vor avea sticker cu Lime ca în celelalte țări, sau vor fi cu negru, ca logo-ul Uber. Totuși, aș miza pe prima variantă, care le face mai vizibile.
În concluzie, stați aproape. Lansarea oficială este după colț.
