Glovo s-a lansat luna trecută în România. Este o aplicație care promite livrare rapidă pentru diverse obiecte. De la produse alimentare, până la încărcătorul de la telefon, chei, sau alte obiecte uitate cine știe pe unde (mai multe detalii aici). Evident, eu am folosit aplicația ca să comand mâncare.
N-a mers totul brici. După ce am selectat restaurantul și felul de mâncare, nu puteam să trec de pasul cu validarea numărului de telefon. După ce introduceam codul primit prin SMS, aplicația nu mă ducea la pasul următor. Așa că am zis să le dau un mesaj pe Facebook. Am fost plăcut surprins să văd că au răspuns rapid și s-a rezolvat problema (cu un tradițional restart al aplicație). Au chiar și suport telefonic în limba română.
După ce am trecut de acest mic hop, am reușit să dau comanda pentru o porție de coaste de la Old Brick Pub (slow cooked, foarte bune) cu 6.5 lei cost de livrare. Ce nu mi-a plăcut a fost că aplicația nu îți oferă un ETA scris clar undeva. Ar fi trebuit să primesc o notificare când pornește “Glovo-ul” spre mine, dar nu s-a întâmplat. În schimb, poți vedea curierul pe hartă, doar că dacă stai să îl urmărești la nivel de stradă, harta face zoom out la fiecare 30 de secunde sau mai devreme, ceea ce este un pic frustrant.
Am dat comanda la 20.28 și a sosit pe la 21.05. Livratorul era un băiat de maxim 16 ani, care spunea că a făcut 8 km pentru această comandă. Având în vedere că restaurantul era la 4km, probabil că el era în partea cealaltă a orașului când a primit comanda. De unde trag concluzia că nu au foarte mulți livratori. Plata se face la momentul livrării, așa că a trebuit să semnez pe telefonul livratorului că sunt de acord cu autorizarea tranzacției.
În concluzie, prima experiență cu Glovo a fost ok. Am văzut însă pe pagina lor de Facebook multe rating-uri negative pentru timpi mari de livrare. Cred că nu au foarte mulți livratori, însă mă gândeam că odată cu vacanța de vară, s-ar putea să fie mulți mai mulți puști care să se înscrie în sistem. Deocamdată, dacă vreți să încercați aplicația, vă recomand să o faceți în week-end sau într-o perioadă mai puțin aglomerată a zilei.
În urma întâmplării de săptămâna trecută, a ieșit la suprafață un articol mai vechi de-al lui Anthony Bourdain: “Don’t Eat Before Reading This“. Articolul dă mult din casă și este destul de spiritual, așa că-l recomand oricui. O parte din “secrete” le știam, altfele mi se par niște sfaturi bune de urmat atunci când încerci un restaurant despre care n-ai habar. De exemplu:
Nu comandați pește lunea
Majoritatea localurilor fac comandă de pește joi seara pentru tot week-end-ul. Peștele este livrat vineri dimineața și până luni nu se mai face aprovizionare cu pește, pentru că pescarii nu lucrează în week-end. Așa că sunt șanse foarte mari ca peștele servit luni să fie rămas de peste week-end. Din fericire, eu nu comand prea des pește la restaurant
Cel mai bine este să mănânci marțea la restaurant?
Aprovizionarea se face marți, așa că toate produsele ar trebui să fie proaspete. Din ce înțeleg, nici majoritatea bucătarilor nu ar lucra lunea, deci marți ar trebui să fie în formă maximă. Iar localnicii vin de obicei să mănânce în timpul săptămânii, deci teoretic marțea ar fi cele mai mari șanse să mănânci cum se cunvine la un restaurant. Cel puțin la unul din New York. Nu știu dacă și la noi se lucrează așa ceva.
Nu mâncați carnea well-done
“People who order their meat well-done perform a valuable service for those of us in the business who are cost-conscious: they pay for the privilege of eating our garbage.” Pare contraintuitiv, pentru că majoritatea cred că dacă ceri friptura bine făcută, sunt șanse mai mici să pățești ceva. Însă bucățile de carne mai urâte, pline de zgârciuri și care poate au prins și un pic de miros nu pot fi făcute medium sau rare. Așa că sunt păstrate pentru cei care le cer bine făcute.
Carnea de pui este mai periculoasă decât cea de porc
Majoritatea persoanelor consideră că porcul este un animal murdar și cred că sunt șanse mai mici să te îmbolnăvești dacă mănânci pui care nu-i bine făcut. Doar că puiul se strică mai repede și dacă nu este depozitat cum trebuie, infectează și alte mâncăruri cu salmonella.
Pâinea se reciclează. La fel și untul.
Nici nu-mi făceam iluzia că patronii de restaurant nu ar lua chiflele care nu s-au consumat din coș, pentru a le pune la altă masă. La unt nu m-aș fi gândit: “It makes more sense to worry about what happens to the leftover table butter—many restaurants recycle it for hollandaise. Probabil sunt foarte multe alte ingrediente care se reciclează.
Pe lângă asta, Anthony mai scrie că în realitate nu se folosesc mânuși când se pregătește mâncarea, nici bonetele acelea de “chef”. Plus multe altele. Oricum, vă recomand încă o dată să citiți articolul. Este foarte amuzantă și părerea chef-ilor despre vegetarieni
Trecând de articol, sunt curios dacă și voi aveți astfel de fixuri când încercați un restaurant despre care nu știți mare lucru. Eu de exemplu, mă feresc să mănânc din locuri turistice aglomerate (tourist traps), pentru că știu că acel restaurant va avea clienți indiferent de calitatea mâncării. Cu alte cuvinte, nu-și vor da neapărat silința să facă mâncare bună. Pe lângă asta, prefer restaurantele cu un meniu mic. Asta înseamnă că bucătarul preferă să facă doar felurile de mâncare pe care este stăpân. În rest, evit preparatele cu carne tocată și reduc din tips dacă chelnerul îmi aduce pâine/smântână/ardei fără să cer și apoi mi le pune pe nota de plată.
Drumul dintre Dubrovnik și Split a fost o plăcere. Asta pentru că din când în când am mai făcut câte o pauză de la condus pentru o baie în Adriatică.
Prima oprire a fost Ston, unde am urcat pe zidul care apăra vechiul regat. Inițial toate zidurile cetății aveau o lungime totală de 7 km, iar acum a mai rămas doar zidul principal, care, dacă nu mă înșel, are o lungime de 1.2 km. A fost o experiență, ne bucurăm că am făcut-o, dar nu este ceva ce am vrea să facem de mai multe ori
Dacă ajungeți în zonă, vă recomand să începeți turul din direcția Ston către Mali Ston. Înainte să porniți la drum să vă asigurați că aveți apă la voi și să purtați ceva pe cap. Toată plimbarea durează vreo 45 de minute, iar de sus priveliștea deasupra portului este destul de frumoasă.
Un alt avantaj al urcării din această direcție ar fi că la destinație, în Mali Ston, este un golfuleț foarte frumos. A se citi că ne-am răcorit un pic picioarele acolo după plimbarea prin soare. Drumul înapoi către Ston, unde aveam parcată mașina, a durat aproximativ 15 minute.
Următoarea oprire a fost Makarska. Un orășel micuț, a cărui plajă a fost prima pe care am testat-o în drumul nostru spre Split. Numai să nu uitați să vă luați încălțăminte care să protejeze împotriva pietrelor.
A fost o baie care a picat la fix, însă peisajul în sine nu mi s-a părut foarte ofertant. Dacă trebuie să alegeți între acest punct și altă destinație, îl puteți sări.
Punta Rata mi-a plăcut în schimb mult mai mult. Este una dintre plajele foarte apreciate, care apare destul de des în tot felul de topuri cu plaje frumoase din Europa. Ba chiar în 2004 ar fi fost locul 1, conform Forbes. În depărtare muntele pare că se termină direct în mare, iar pe plajă sunt diverși arbuști la umbra cărora te poți adăposti.
Am ajuns aproape de apus, într-o zi un pic înnorată, așa că plaja nu era foarte aglomerată. Poate și din acest motiv mi-a plăcut. La un moment dat erau în total vreo șase persoane în apă, dintre care trei erau din grupul nostru. Am plecat d-abia după ce se strânseseră deja toate șezlongurile.
Joi, pe 14 iunie, începe ediția cu numărul 21 a Campionatului Mondial de Fotbal, care va fi găzduită de Rusia. Se va încheia pe 15 iulie, cu finala de pe stadionul Luzhniki din Moscova. Tot aici va fi și meciul de debut, între Rusia și Arabia Saudită (să sperăm că nu se termină cu un război).
O să încerc să adun în acest articol informații interesante despre campionat, dar și faze amuzante sau goluri de generic. Legat de faze amuzante, mă aștept să avem material, având în vedere că turneul este în Rusia
Deocamdată, vă recomand să participați la concursul PC Garage. Pagina concursului este utilă și pentru cei care vor să afle grupele sau orele la care se joacă meciurile. Sigur, sunt și niște premii acolo, dar nu-mi fac iluzia că voi câștiga ceva. Eu îl joc în fiecare an împreună cu un prieten, încă de când eram în liceu, pentru distracție. Este foarte antrenat să vezi cum îți crește/scade poziția în clasamentul general, în funcție de scorurile pe care le-ai nimerit.
Bineînțeles, grupele și orarul cu meciuri le găsiți și pe site-ul FIFA. Grupa A (Rusia, Arabia Saudită, Egipt, Uruguai) mi se pare cea mai plictisitoare, Grupa B (Portugalia, Spania, Maroc, Iran) este destul de încrâncenată, poate și F (Germania, Mexic, Suedia, Coreea) sau G (Belgia, Panama, Tunisia, Anglia). Italia și Olanda sunt marile absente.
Favorita mea este, ca de obicei, Germania. Iar drept gheată de aur l-am trecut pe Thomas Muller. Deși golgheter-ul mi se pare foarte greu de prezis. De regulă superstarurile sunt mereu marcate om la om și se întâmplă ca la turneele finale să apară tot felul de necunoscuți care să devină senzații peste noapte.
Apropo, mascota turneului este un lup (cum, nu un urs?!), pe nume Zabivaka.
Mingea oficială este Adidas Telstar 18, pixelată. Ca să fiu sincer, cred că puteau să fie mai inspirați cu design-ul.
Iar imnul oficial se numește Live It Up, cântat de Nicky Jam, Will Smith și Era Istrefi. Nu-i rea, nici nu pot să spun că mă impresionează, dar sunt curios cum au ajuns tocmai la Will Smith pentru ea.
Abonează-te la canalul meu –>
FUN: O reclamă mișto de la The Sun:
FOTBAL: Rusia – Arabia Saudită s-a dovedit un meci superb. Am ratat complet predicția, cu al meu 1-1. Rușii au dat cinci goluri, care mai decare mai frumoase.
Să mergi pe stradă, să te oprești lângă o mașină, să o deblochezi cu ajutorul telefonului, să te sui în ea și să pleci. Mi se pare una dintre cele mai mișto experiențe pe care le facilitează tehnologia în ziua de azi.
Mașina era un Mini One al celor de la GetPony, primul serviciu de “car sharing” din România. Adică închiriere de mașini prin intermediul smartphone-ului, fără contract sau garanții.
Înainte să pot închiria mașina a trebuit să-mi fac cont în aplicație, să-mi scanez buletinul, permisul de conducere, să-mi fac un selfie și să introduc detaliile cardului. Documentele le-a validat pe loc, prin facial recognition, comparându-le cu selfie-ul. Activarea contului a venit un pic mai târziu, undeva până în 24 de ore.
Când vrei să te plimbi cu GetPony trebuie mai întâi să găsești o mașină pe hartă. Sunt 83 de mașini răspândite prin București: Smart fortwo, Smart forfour, Mini ONE și BMW i3. În zona mea sunt destul de multe de unde să pot alege. Tarifele variază între 1.2 lei/minut pentru Smart fortwo/forfour și 2 lei pe minut pentru BMW i3 (deh, e benzina mai scumpă la i3 :P). Dar cel mai bine verificați secțiunea de tarife pe site, pentru că sunt multe variabile aici, care pot chiar să scadă prețul cursei.
Dacă mașina este mai departe de tine, o poți rezerva pentru 30 de minute. Odată ajuns lângă ea, apeși pe “Start Ride”, iar telefonul deblochează mașina prin intermediul Bluetooth-ului. Mai departe, poți să te plimbi cu ea cât vrei.
Eu am nimerit un Mini One, cu cutie automată, al cărui preț a fost 1.5 lei pe minut. Mașina era foarte curată și la exterior și la interior. Ba chiar mi-am schimbat părerea despre interioarele de Mini, care înainte mi se păreau la fel de urâte ca botul de Fiat Multipla. Ca feedback pentru toată experiența, eu aș echipa toate mașinile cu un suport pentru smartphone. I-am dus lipsa, pentru că am condus cu Waze până unde trebuie să ajung.
După ce am ajuns la destinație, am parcat-o regulamentar, am ieșit din mașină și am apăsat pe “End ride”. Aplicația îmi spunea să o las cu cheia în contact, însă am lăsat-o în torpedou, având în vedere că mașina era cu keyless go, și nu avea un loc special pentru cheie.
După ce am încheiat cursa am primit și mail-ul cu detaliile plății: am plătit 23 de lei pentru o călătorie de 22 de minute. Ar fi trebuit să fie 33 de lei, însă aplicația mi-a scăzut 9.8 lei, pentru minutele în care viteza a scăzut sub 15 km/h.
În concluzie, prima experiență cu GetPony a fost foarte mișto. Mi-am schimbat părerea despre Mini, și o să mai folosesc și aplicația.
ASUS a prezentat foarte multe produse noi la Computex în Taipei, iar ieri a prezentat o parte din ele și în România. Sunt multe gadgeturi interesante cu specificații bune, despre care merită să vorbim.
Ultrabook-ul transformă touchpad-ul clasic într-un display cu touch screen (ASUS îi zice ScreenPad), care cred că ar putea fi util. Ca să fiu sincer, nu știu de ce nu s-au gândit și ceilalți pâna acum la asta. Display-ul este dezactivat “by default” și funcționează ca un touchpad normal, deci nu există riscul să apeși accidental pe ceva. Dacă dai un swype în jos, apar câteva funcții: calendar, numpad, calculator sau un launcher cu aplicații.
Abonează-te la canalul meu –>
ScreenPad-ul îți afișează și diverse funcții contextuale. Poți să semnezi un .pdf, dacă asculți muzică de pe hard disk sau prin Spotify, poți da play/pauză/skip etc. Iar în Microsoft Word apare un buton de copy/paste, dacă selectezi un pasaj, șamd. Mai suportă și celelalte programe din suita Office (PowerPoint, Excel), dar și YouTube.
Abonează-te la canalul meu –>
Pe lângă asta, îți poți conecta și telefonul la acel display și aici apar și mai multe avantaje. Poți folosi ScreenPad-ul ca pe o extensie a display-ului telefonului sau poți face transfer de date, te poți folosi de tastatura laptopului pentru a edita un document de pe telefon, poți face video-call etc.
Bineînțeles, restul laptopului are specificațiile unei rachete nucleare: Core i9 hexa-core, GeForce GTX 1050Ti, SSD-uri PCIe x4 de 1 TB, porturi Thunderbolt 3, Wi-Fi gigabit, display 4K și sistem audio Harman Kardon. Va fi disponibil începând cu luna august, iar prețurile pornesc de la 8.000 lei, fără ScreenPad, care este opțional.
Este un ultrabook gândit pentru a fi subțire și portabil. Are 12.9 mm grosime și 1 kg, finisajele sunt premium, iar culorile în care vine sunt Deep Dive Blue sau Burgundy Red. Este construit în așa fel încât atunci când este deschis, rama (balamaua) pe care se sprijină împinge tastatura la un unghi de 5,5 grade față de masă. Astfel că pe sub laptop poate trece aerul, iar cei de la ASUS spun că la acest unghi este mai confortabil de tastat.
Abonează-te la canalul meu –>
În configurații pot fi incluse SSD-uri PCIe x4, ZenBook S dispune, display-uri touchscreen 4K UHD NanoEdge. ZenBook S (UX391UA) va fi disponibil în România începând din 11 iunie, la un preț de aproximativ 5500 de lei (configurație cu procesor Intel Core i7-8550U, 8GB RAM și 256GB SSD).
Seria normală de la ASUS, care se adresează mai mult persoanelor tinere. Ultrabook-urile vin în culori precum verde, gri stelar, albastru argintiu, gri metalic și auriu glaciar. Au și ele tastatură ErgoLift, care le ridică “de la sol”, display cu ramă foarte subțire, și cântăresc 1.8kg, respectiv 1.4kg.
Abonează-te la canalul meu –>
Au la bază procesoarele Intel Core i7 din cea de a opta generație, grafică NVIDIA GeForce MX150. Ambele notebook-uri dispun de un design dual-storage, iar VivoBook S15 poate folosi SSD-uri de până la 512GB și hard disk-uri de 2TB. Vor ajunge pe piața noastră în august, iar prețurile pornesc de la aproximativ 2350 de lei.
Acestea sunt laptopuri de gaming, proiectate special pentru jocurile de tip FPS (tastele WASD iluminate) și MOBA (tastele QWER iluminate). Ambele au o bară luminoasă frontală ce poate fi personalizată prin Aura Sync și sunt primele din lume care au un panel la 144Hz, cu timp de răspuns de 3ms gri-la-gri (GTG). Au patru antene de WiFi, astfel că ASUS susține că au o acoperire mai bună cu 30% decât cele cu două antene.
Au un sistem inteligent de răcire, care funcționază și pentru a elimina particulele de praf în afara carcasei. Sunt destul de subțiri pentru un laptop de gaming, și cântăresc aproximativ 2.4 kg. Nu am întrebat de prețuri.
Zenfone 5 Lite, Zenfone 5, Zenfone 5Z
Zenfone 5 Lite și Zenfone 5 sunt două telefoane foarte ok, care sunt deja disponibile pe piața din România. Următorul care va fi pus în vânzare este Zenfone 5z, care este varianta de top. La prețul aproximativ de 2400 lei, va fi printre cele mai accesibile, dacă nu cumva chiar cel mai accesibil telefon cu Snapdragon 845. Design-ul lor arată foarte bine:
Am lăsat la urmă ce-i mai interesant. Un telefon de gaming care a reușit să mă impresioneze chiar și pe mine, care nu mă joc niciodată nimic pe telefon. Cred că este cel mai performant telefon de la ora actuală, cu al său procesor Snapdragon 845 octacore la 2.96 GHz, conectat la un sistem de răcire cu cameră cu vapori.
Și restul specificațiilor sunt impresionante: 8 GB RAM, stocare de 512 GB, baterie de 4.000 mAh cu QuickCharge, display AMOLED cu refresh rate de 90 Hz și 1 ms timp de răspuns. Iar telefonul în sine are și câteva trucuri în mânecă. De exemplu un port USB pe una dintre laturi, astfel încât să te poți juca #cumsecuvine și atunci când îl ții la încărcat, iar pe muchia cealaltă are integrate în carcasă două butoane cu senzori cu ultrasunete.
Abonează-te la canalul meu –>
ASUS l-a gândit astfel încât să poată fi folosit în mai multe moduri. Cu un accesoriu numit TwinView Dock poate fi folosit în modul dual-screen, prin Mobile Desktop Dock îi poți atașa o tastatură și un mouse, transformându-l practic în PC, iar cu Gamevice se transformă într-un fel de consolă, prin conectarea la TV. Sunt o mulțime de accesorii disponibile pentru acest telefon.
Prețul este pe măsură. 5500 lei pentru bundle-ul care include doar un accesoriu ce îi oferă o răcire și mai bună și îl susține în modul landscape. Cu toate accesoriile ajunge la 10.000 lei. Și da, va fi disponibil și în România, peste două luni.
Ca o încheiere, sunt multe produse care nu se adresează segmentului obișnuit de consumatori. Dar mie tocmai din această cauză îmi place ASUS, pentru că face produse și pentru nișe, gameri entuziaști sau oameni ultra-pasionați de specificații și performanță.
