Lumea ceasurilor fierbe de câteva zile. Cam de când au apărut zvonurile că Audemars Piguet va colabora cu Swatch pentru a lansa un model de ceas denumit Royal Pop.
De altfel, Swatch nu este la prima inginerie de marketing de acest fel. În 2022 au lansat MoonSwatch, printr-o colaborare cu Omega. Oamenii au stat la cozi interminabile ca să facă rost de unul. Inclusiv eu am vrut unul. Am vrut chiar cel mai popular model, pe cel cu Mission to the Moon, și am reușit să fac rost de el abia doi ani mai târziu, în 2024.
Apoi Swatch a mai făcut o colaborare în 2023: Swatch x Blancpain. Au scos un ceas automatic, dar capsulat, despre care am scris atunci că nu l-aș recomanda. Colaborarea nu s-a bucurat de succes, așa cum intuiam și eu. Mai întâi pentru că Blancpain nu este atât de cunoscut în afara pasionaților de ceasuri, și în al doilea rând pentru că ceasul nu este reparabil.
Cum este posibilă o colaborare între Audemars Piguet și Swatch?
Vreau să vă spun că de când am auzit zvonurile despre această colaborare, am zis din start că nu este posibilă, din mai multe motive. În primul rând pentru că, spre deosebire de celelalte două colaborări anterioare, Audemars Piguet nu este un brand din interiorul Swatch Group (conglomeratul care deține și Swatch, și Tissot, și Omega, și Longines și Blancpain plus alte 12 branduri de ceasuri).
În al doilea rând, pentru că Audemars Piguet este un brand de ultra-lux, care este privat și care, din câte știu, nu are probleme financiare. Un șurub de la brățara unui Audemars Piguet costă mai mult decât un Swatch. Deci, în mintea mea, o asociere dintre un brand de ultra-lux și un brand low-cost nu avea nicio logică. La propriu, ieri explicam cuiva că asta nu are cum să se întâmple vreodată.
Iată însă că se va întâmpla, pentru că Swatch a confirmat oficial:
Ce știm despre ceasul Audemars Piguet x Swatch Royal Pop
Modelul cel mai renumit de la Audemars Piguet se numește Royal Oak. A fost prezentat în 1972 la Baselworld și a venit într-un moment în care industria elvețiană de ceasuri era în moarte clinică din cauză că ceasurile quartz luau avânt. A fost popular la momentul respectiv pentru că a fost primul ceas de lux cu design sportiv. A fost desenat de Gérald Genta, un titan al industriei, același om care a desenat și Patek Philippe Nautilus.
Modelul care va fi lansat de Audemars Piguet în colaborare cu Swatch se numește Royal Pop. Numele este un fel de omagiu adus modelului Royal Oak. Din ce informații au apărut, cu siguranță ceasul va fi automatic. Pe lângă asta, ne așteptăm să aibă un design cu bezel hexagonal și cu șuruburi expuse, similar cu Royal Oak.
Pariul meu este că Royal Pop va avea carcasă din bioceramică și curea din silicon. Au apărut deja niște randări pe internet, însă acelea sunt doar generate cu AI. Nici Swatch, nici AP nu au confirmat oficial designul.
Sper din tot sufletul ca ceasul să nu fie capsulat, la fel cum a fost cel cu Blancpain, ca să pot să cumpăr și eu unul.
Când se lansează și cât costă Royal Pop?
După cum spuneam, nu știm (încă) designul exterior al carcasei. Mă aștept însă ca Swatch să mai tot facă teasing cu diverse elemente ale ceasului pe pagina lor de Instagram. De altfel, nu știm nici prețul. Însă ceasul se va lansa pe 16 mai, deci cu siguranță atunci vom afla.
Nu glumesc când spun că mă aștept ca oamenii să se așeze de pe acum la cozi în fața magazinelor Swatch.
Eu comand frecvent pentru business diverse produse și unelte de la furnizori din afara Uniunii Europene. Cine este anti UE, înseamnă că nu a făcut niciodată un import al unui produs din afara Uniunii Europene.
Pe scurt, când comanzi din UE plătești produsul și taxa de livrare, iar acesta ajunge la ușă. Atât.
Când comanzi din afara UE (să zicem din Marea Britanie, din SUA sau din Elveția), intră pe fir comisionarii vamali.
Ce fac comisionarii vamali? Îți interceptează produsul și în teorie îți calculează niște taxe pe care trebuie să le plătești. Fiecare produs se înscrie într-o categorie, iar pentru fiecare categorie există o anumită taxă. În practică, tu faci toată munca iar ei doar încasează taxele.
Să vă dau un exemplu. Vine o comandă cu mai multe produse, scule, unelte. Deși acel produs vine însoțit de o factură, ei îți mai cer o dată factura și dovada plății (adică OP-ul dacă ai plătit prin bancă) + câteva acte ale firmei (CIF, nr EORI, certificat TVA etc). Bun, după ce le-ai trimis asta, în mod evident, factura nu este în limba română, ci adesea este în engleză. Așa că ei îți trimit șablonul unei declarații în care tu trebuie să traduci numele fiecărui produs în parte, să scrii materialul component, țara în care a fost produs și durata importului (import temporar sau import permanent).
După ce ai făcut asta, tot ce fac ei este să găsească produsul (sau să-l încadreze așa la ochi) într-un mare catastif internațional cu diverse coduri de taxare pentru fiecare produs în parte. TARIC este, în esență, o bază de date care cuprinde toate măsurile referitoare la legislația tarifară, comercială și agricolă a Uniunii Europene. Deci cam acesta este tot input-ul lor. Bănuiesc că e inutil de menționat faptul că această operațiune s-ar putea face total automatizat, nu? Nici măcar nu e nevoie de AI pentru asta. Ar trebui doar un algoritm care să facă o corespondență între o denumire și un cod.
Eh… presupunând că ai ghinionul ca unul dintre produse să ridice suspiciuni unui comisionar vamal (sau poate sistemului, dacă fac asta cât de cât automatizat), te vor pune să dai declarații suplimentare.
De exemplu recent am cumpărat un borcănel de 2 ml de adeziv cu valoare mai mică de 10 euro, pentru care am dat în total vreo 9 declarații. Printre aceste declarații se numără declarația că nu este dispozitiv medical, că nu este deșeu periculos, că nu conține aerosoli, că nu este supliment alimentar pentru animale și alte asemenea. Ei nu știu concret ce este acest produs, deci doar te pun pe tine să dai cu subsemnatul că juri pe roșu că nu este unul din acestea.
În concluzie, tu îți traduci factura, tu scrii din ce material sunt compuse produsele, tu scrii țara de proveniență a produselor, tu completezi declarațiile, tu faci tot, iar apoi le plătești lor taxă pentru servicii.
Și știți care-i culmea? Am interacționat cu mai mulți comisionari vamali. Am comandat și prin UPS și prin Poșta Română ca să zic așa. Toți sunt parcă din aceeași mamă. Nu sunt în stare să specifice concret și complet ce își doresc, le trimit un document conform cerințelor lor, îmi răspund pasiv agresiv că “nu e bine” sau “vă rog să trimiteți varianta în care să scrieți x y z” și apoi se supără când le atrag atenția că le-am trimis ceva conform cerințelor lor precare. Toți îmi dau impresia că parcă îmi fac o favoare că îmi iau banii.
În concluzie dacă e o meserie care sper să dispară, aceasta este.
Știți probabil că la produsele Apple nu prea se fac reduceri de obicei. Tocmai de aceea m-am gândit să vă semnalez această ofertă la Apple AirPods 4, varianta cu ANC.
Există două versiuni de AirPods 4, care arată la fel. Unele fără anulare activă a zgomotului, care costă undeva pe la 650 lei-700 lei, și această variantă, cu ANC.
În mod normal prețul acestei perechi de căști se învârte în zona 940 lei – 1000 lei. Astăzi este 859 lei, un preț foarte bun, pe care nu l-a depășit decât oferta de Black Friday din 2025, când căștile au fost la 799 lei. Nu mă aștept însă să le mai vedem vreodată la acel preț.
Diferențele între cele două versiuni sunt totuși consistente aș spune eu. Ambele variante de căști folosesc același procesor audio de la Apple (H2) și protecție IP54. Cele de 650 nu au însă ANC, au carcasă cu încărcare doar prin cablu USB-C și nu au difuzor pentru funcția “Find My”.
Pentru cei 200 de lei în plus, la varianta cu ANC primești (evident) ANC, care vine la pachet cu Transparency Mode, Adaptive Audio și Conversation Awareness (scade automat volumul muzicii atunci când începi să vorbești cu cineva).
De asemenea, varianta aceasta are carcasă care permite încărcarea wireless (cu încărcător de Apple Watch sau certificat Qi) și are un difuzor integrat pentru a o găsi mai ușor prin aplicația Find My.
Singurele care lipsesc de la aceste căști sunt dopurile de silicon, astfel încât anularea de zgomot să fie perfectă. Pentru asta există însă AirPods Pro 3, care vin și cu diferența de preț aferentă.
Chiar dacă nu au dopuri de silicon și izolarea nu va fi la fel de “etanșă” ca la AirPods Pro 3, dacă obișnuiți să mergeți mult cu metroul sau avionul, varianta cu ANC merită diferența de preț.
Gama Honor 600 conține 3 telefoane: Honor 600 Lite, Honor 600 și Honor 600 Pro. Primul dintre era deja lansat. Este un midrange ok ca specificații, care se cam canibalizează cu Magic 8 Lite. Marea diferență între ele ar trebui să fie design-ul mai “elevat” al lui 600, însă eu aș prefera bateria mai mare și rezistența lui Magic 8 Lite.
Honor 600 și Honor 600 Pro
Acestea două s-au lansat astăzi. Honor 600 este un fel de upper-midrange cu focus pe fotografie, Honor 600 Pro este un fel de entry-level flagship (categorii pe care e posibil să le fi inventat eu acum). Practic Honor încearcă să acopere cât mai multe segmente de preț cu produsele lor.
Ca design se deosebesc rapid prin camera ovală în plus la versiunea Pro. Mi se pare amuzant că varianta “non pro” este disponibilă în culoare portocalie, însă nu și versiunea Pro.
La nivel de camere, informația este cel mai bine sumarizată în slide-ul următor.
Practic Honor 600 Pro mai are în plus o cameră de 50 MP de tip periscop, cu zoom optim de 3.5x.
Dacă vă uitați cu atenție la camera principală și la cea periscop, apare acolo “CIPA 6.0” și “CIPA 6.5” și aș vrea să vă explic un pic ce înseamnă asta, pentru că nu este prima dată când Honor folosește acest termen și recunosc că pentru mine este doar a doua oară când aud despre el.
Ce înseamnă CIPA 6.0 și CIPA 6.5?
CIPA vine de la Camera & Imaging Products Association, o organizație din Japonia care încearcă să seteze niște standarde internaționale pentru performanța camerelor foto digitale. Testează ei mai multe aspecte, printre care și autonomia sau performanța stabilizării. Clasificările CIPA oferă o metrică standardizată și comparabilă pentru numărul de fotografii pe care le poate face o cameră sau pentru compensarea pe care o oferă sistemul de stabilizare, iar astfel se pot face comparații consistente între mărci.
CIPA 6.0 este așadar un standard pentru stabilizarea imaginii (OIS) pentru camerele smartphone-urilor. Acest standard spune că dispozitivele certificate CIPA 6.0 oferă performanțe superioare de stabilizare în condiții de lumină scăzută și o claritate îmbunătățită a imaginii, depășind standardele anterioare (precum CIPA 5.0). Evident, CIPA 6.5, care este pe camera de zoom 3.5x a lui Honor 600 Pro, este un standard superior, ceea ce are sens, pentru că această cameră de zoom trebuie să fie stabilizată și mai bine.
Am făcut și eu câteva fotografii la interior cu zoom-ul 3.5x. Modelele au fost niște cățeluși. Se descurcă bine, dar impresia mea este că tot nu este de ajuns pentru a scoate nemișcată orice fotografie.
Specificații Honor 600 și Honor 600 Pro
Ambele au display AMOLED de 6.57 inch cu refresh rate de 120Hz, cu luminozitate maximă de 8000 niți, cam, fel la dimensiuni și grosime (7.8 mm), aceeași certificare IP68/IP69K. Honor 600 vine cu Snapdragon 7 Gen 4 (pe 4 nm) și cu variante de 8 și 12 GB RAM, iar Honor 600 Pro cu Snapdragon 8 Elite (pe 3 nm) vine doar cu 12 GB RAM. Bateria este identică, de 6.400 mAh. Mai este o diferență la încărcarea wireless, unde Honor 600 nu are nimic, iar 600 Pro are la 50W.
Mai jos puteți vedea îmbunătățirile față de seria 400. Seria 500 nu s-a vândut oficial în România.
În concluzie, smartphone-urile mi se par solide ca specificații. Cu excepția lui Honor 600 Lite, în locul căruia aș alege Magic 8 Lite, Honor 600 și 600 Pro mi se par demne de luat în seamă dacă vreți un telefon bun în gama de preț 2000-4000 de lei. Culmea, mi se pare că cel mai mare dezavantaj al lor este chiar design-ul, pe care Apple l-a copiat de la Honor.
Buds 2 Pro sunt (sau erau) căștile pe care le purtam mereu în jachetă sau în ghiozdan și cum aveam 15 minute de mers pe jos pe undeva prin oraș, în autobuz sau cu metroul, cum le puneam în ureche pentru muzică și ANC. Am trecut însă la Buds 4 Pro, așa că haideți să vă spun câte ceva despre ele.
Samsung schimbă a treia oară design-ul
Față de Buds 2 Pro, Buds 4 Pro au trecut la un design cu “codiță”, în stilul Air Pods Pro. Protecțiile din silicon sunt ovale, iar pe exterior, căștile au o inserție de aluminiu polișat, care le face să fie plate la atingere.
Cutia este însă diferită față de AirPods Pro sau de versiunea precedentă de Buds Pro și are o formă de cub rotunjit. Îmi place cum este construită. Are încărcare USB-C și wireless charging, are un LED mic de status sub logo-ul Samsung, iar capacul este semi-transparent și balamaua face un sunet foarte plăcut atunci când îl închizi.
Singurul lucru care nu-mi place este faptul că din cauza căștilor cu “codiță”, noua cutie este mai voluminoasă decât cea precedentă (și o idee mai grea – cu 3 grame).
Căștile în sine au 5.1 grame fiecare, sunt marginal mai ușoare decât Buds2 Pro însă se simt extraordinar de confortabil în ureche. Mi s-au potrivit direct cu vârfurile de medii cu care au venit montate (mai au încă 2 mărimi în cutie). Nu am avut niciodată probleme să mă doară urechile de la Buds2 Pro, însă Buds4 Pro sunt pur și simplu mult mai confortabile. Cred că este lucrul pe care l-am simțit prima dată. Le-am purtat în timpul unui zbor de două ore și n-am simțit niciun disconfort. Protecția IP57 (inclusiv pentru carcasă) le face potrivite și pentru ascultat muzică pe o ploaie micuță sau pentru ascultat în timp ce faci mișcare.
Cum le controlezi
Și modul în care controlezi căștile a fost regândit. Acum nu se mai bazează doar pe atingeri, ci pe “pinch-uri”. Ca să dai play sau pauză, strângi codița căștii în partea de jos (la oricare din ele). La fel și ca să răspunzi la un apel. Dacă vrei să comuți între moduri de ascultare (Ambient Sound sau ANC), trebuie să strângi casca de codiță câteva secunde în plus față de play/pause. Ca să dai volumul mai sus sau mai jos, trebuie să ții degetele ca și cum ai face un pinch pentru play/pauză dar de fapt să le miști în sus sau în jos pe codița căștii.
Partea de play/pauză, răspuns la apeluri sau comutat între moduri funcționa bine și înainte. În schimb îmi era întotdeauna mai ușor să ajustez volumul din telefon. Acum mi se pare că funcționează ok și ajustarea volumului din căști, deci pot să spun că partea de control a fost îmbunătățită.
Ca utilizator de telefon Samsung, toate setările căștilor se regăsesc direct în meniul de setări al telefonului, ceea ce mi se pare un plus, pentru că nu trebuie să mai instalez o aplicație pentru ele. Pentru alte telefoane se poate descărca aplicația Galaxy Wearable.
Din aplicație ai acces la un egalizator cu nouă benzi și un test pentru a vedea dacă stau bine în urechi. Există și funcție de “360 audio” care face sunetul să pară un pic mai dinamic (și mi-a plăcut, așa că am lăsat-o activată). Iar suplimentar, peste 360 audio poți activa și head tracking, care face ca muzica să vină dintr-o singură direcție (din față) și atunci când întorci capul cu urechea dreaptă spre direcția de mers, muzica se va auzi mai tare din casca dreaptă. Am testat, am constatat că funcționează, am dezactivat-o 5 secunde mai târziu. Au și Ultra High Quality audio, cu playback la 96 kHz.
Căștile au integrare vocală cu Gemini și Bixby și funcție de “Find My Earbuds”, disponibilă prin SmartThings (sau cu aplicația Find My, în caz că nu aveți Samsung). În caz că îți cade vreuna dintre ele pe jos, o poți localiza pe hartă.
Cum funcționează ANC-ul
Căștile au trei moduri de filtrare a zgomotului:
Off (filtrare oprită);
Ambient Sound (adică lasă să treacă sau uneori chiar amplifică sunetul din mediul înconjurător);
Adaptive (comută el automat între ANC și Ambient Sound);
Active Noise Canceling (adică filtrează complet sunetele din exterior);
Față de modelele precedente, Buds 4 Pro oferă și posibilitatea de a regla nivelul ANC-ului pe 5 trepte.
După cum spuneam, le-am purtat în timpul unui zbor. Când este muzica pornită, nu se aude nimic din zgomotul exterior. Când este oprită, se aude cam 10% din zgomotul avionului, iar anunțurile se aud dacă ești atent.
În rest, cu muzica oprită elimină parțial zgomotul traficului când te plimbi pe bulevard cu ele în ureche și asculți muzică. Se aud însă la vreo 20% volum motoarele diesel, scuterele sau specialii cu evacuările sport. Se aud și cuvinte, dacă trece cineva pe lângă mine care vorbește mai tare. Cu muzica pornită chiar și la 25% volum, nu se aud toate acestea, evident.
Și funcția Adaptive este foarte bine implementată. La Buds2 Pro mi s-a mai întâmplat să treacă ele automat pe Ambient Sound dacă trecea cineva pe stradă pe lângă mine și vorbea mai tare. Aici nu am mai avut astfel de întâmplări.
Autonomia declarată de Samsung este de 6 ore de muzică cu ANC pornit și de 26 de ore în total, cu tot cu ceea ce oferă cutia. Nu-i impresionantă, dar la acest gen de device nu mi se pare că este atât de importantă autonomia. Cel puțin eu le încarc o dată la 3-4 săptămâni.
Cum se aude muzica pe Buds4 Pro?
În primul rând am testat să văd dacă înaltele, mediile și joasele sunt cât de cât separate sau dacă se suprapun. Am eu anumite melodii pe care le-am ascultat și re-ascultat de sute de ori pe zeci sau sute de dispozitive și știu specific la ce să fiu atent. Așa cum era de așteptat pentru o pereche de căști la acest preț, frecvențele sunt bine separate.
Sunetul mi se pare corect, fără “îmbogățiri” artificiale. Inițial am crezut că bass-ul este cam estompat (cel puțin în comparație cu Buds2 Pro), dar apoi mi-am dat seama că de fapt el este bine reprezentat, dar parcă înaltele se duc un pic mai sus decât restul celorlalte componente, așa că am modificat pe un profil care să mai taie din înalte.
Concluzie
Buds4 Pro sunt niște căști bune spre foarte bune. Sunt confortabile, arată bine, sunt pline de funcții, ANC-ul funcționează bine, muzica se aude bine iar autonomia este mulțumitoare. Posibil să fie și alte modele de căști care să exceleze specific la câte un capitol, dar ca pachet general, Buds4 Pro mi se par foarte echilibrate. Cu siguranță sunt cea mai bună alegere pentru un device Samsung.
Specificații complete Buds4 Pro
Difuzor: 2 canale: 11 mm Dynamic + 5×4 mm Tweeter
Amplificator: Dual Amp
Sunet UHQ (24 bit/96 kHz)
Optimizare sunet: ANC pe 5 niveluri, EQ Adaptiv îmbunătățit, ANC Adaptiv îmbunătățit, Control Adaptiv al Zgomotului, Ambient Sound
Capacitate baterie: 61/530 mAh
Timp de redare (Căști/Total): 6/26 ore (ANC pornit), 7/30 ore (ANC oprit)
Timp de convorbire (Căști/Total): 4.5/20 ore (ANC pornit), 5/22 ore (ANC oprit)
AI Bixby/Gemini, comandă vocală, interpret
Dimensiuni (Cască/Carcasă): 18.1 (l) x 30.9 (î) x 19.6 (a) mm / 51 (l) x 51 (î) x 28.3 (a) mm
În istoria post comunistă, nu țin minte dacă a existat vreodată un miting de susținere pentru o persoană politică. Au existat mitinguri anti Iliescu, anti Ponta, anti Dragnea, anti Iordache, anti OUG 13, anti în general. Ilie Bolojan este singurul politician pentru care s-au strâns oamenii, atâți cât au fost, în Piața Victoriei, în semn de susținere. Bolojan este din punctul meu de vedere în momentul de față printre puținii politicieni cu coloană vertebrală. Dacă Bolojan rămâne șeful PNL-ului, voi vota cu PNL la următoarele alegeri. Dacă își va face alt partid, voi vota cu acel partid.
Despre USR
Nu știu despre voi, dar singurele nume de miniștri pe care le știu eu sunt cele ale miniștrilor de la USR. Radu Miruță, Diana Buzoianu, Oana Țoiu. Sunt singurii oameni a căror prezență s-a făcut simțită la guvernare. Ok, și Dragoș Pîslaru.
De oamenii ăștia îmi pare cel mai rău.
Despre Nicușor Dan
Nicușor Dan este cea mai mare dezamăgire. Refuz să cred că a fost omul sistemului de acum 15 ani, de când îl băgau jandarmii în dubă. Acum din punctul meu de vedere clar a făcut un blat cu Predoiu și cu PSD. Din tot ce s-a întâmplat, faptul că Nicușor Dan este compromis este cea mai mare dezamăgire. Pur și simplu nu știu cum mai poți avea încredere în vreun alt om politic din moment ce unul pe care l-ai văzut crescând “de mic” s-a transformat așa peste noapte.
Despre PSD
Șobolanii tot șobolani. Intra în sevraj dacă-i deconectezi de la șmenurile lor și sunt în stare de orice. Au demonstrat, pentru a nu-știu-câta oară, că sunt pregătiți să arunce țara în aer pentru propriile interese. Orice numai să poată fura în continuare. N-am cuvinte să descriu scârba pe care o resimt pentru acești sub-oameni. PSD este dușmanul natural al românului și e gata să calce pe cap orice român care îi prinde la furat.
Despre AUR
Absolut surprinzător, marii suveraniști, apărătorii dreptății, neprihăniții, iluminații AUR-iști sar imediat în barcă cu PSD de îndată ce li se întinde un os. Se alătură imediat “sistemului corupt” cu care până acum se luptau.
Trist. Nu cred că România va avea vreodată o șansă să devină o țară normală și lipsită de corupție. Pur și simplu sistemul politic este conceput de așa natură încât să împiedice progresul. Iar oamenii sunt cum sunt.
