După ani de de gătit coaste, după multe kilograme de pulled pork, după zeci de pui și găini gătite, crock-pot-ul nostru și-a dat în sfârșit obștescul sfârșit.
Îl folosim de prin 2018 odată la două – maxim trei – săptămâni. Inițial aveam modelul de 1.2 litri, însă am cadou de la niște prieteni la modelul de 4.7 litri. Am făcut la el mult chilli con carne, am făcut friptură de miel într-un an de Paște, am făcut gulaș, curry, am făcut multe coaste a căror carne se desprinde de pe oase, am făcut pulled pork în toate felurile posibile. Și nu în ultimul rând, am făcut tot felul de găini de țară. Le știți pe acelea atât de ațoase încât par că s-au luptat parte în parte cu dinozaurii și au câștigat? Eh, ies excelent de fragede la slow cooker. Avantajul este că la cel de 4.7 litri intră o astfel de orătanie întreagă.
În fine, mă așteptam ca o astfel de găină să-i vină de hac. Însă am descoperit că e crăpat în timp ce făceam niște coaste în sos coreean. Am mișcat eu de el, a curs niște lichid din oală direct pe zona de metal și a sărit rapid siguranța. Inițial am crezut că e doar condens. Însă când m-am uitat mai bine, oala avea o crăpătură fină, prin care curgeau picături de apă.
Bănuiala mea este că era așa de mai mult timp. Am stat și m-am gândit și am ajuns la concluzia că posibil un șoc termic să-l fi dovedit. Nu cred că trecerea de la cald la rece este posibilă brusc, pentru că totuși oala aceea are o inerție termică. Mai degrabă cred că i se trage de la trecerea rapidă de la rece la cald.
La un moment dat am început să băgăm acea mare oală cu totul la frigider. Posibil ca la un moment dat să fi servit ultima porție din ea și să o fi băgat direct la mașina de spălat, să fie spălată cu apă fierbinte. Posibil ca atunci să se fi crăpat.
În fine, dacă aveți unul, nu faceți ca noi! Din fericire, nu este deloc scump. L-am găsit pe site-ul Crock-Pot România la 200 de lei.
Burgerii smashed sunt acum la mare modă. Cred că orice restaurant care se respectă a sărit pe trend și a adăugat în meniu cel puțin un model de burgeri smashed.
Teoretic, burgerii smashed ar trebui să fie apreciați pentru că prin presarea puternică a chiftelei de carne pe plită, se creează o crustă brună, crocantă și extrem de aromată. Așadar, prin reacția Maillard, burgerul ar trebui să aibă un gust mai puternic, mai aromat.
Pentru că tot mai multe restaurante îi adaugă în meniu, inevitabil am mai încercat și eu. Problema este că aș estima că doar în 3 din 10 cazuri burgerii aceștia chiar sunt reușiți. Cei mai buni burgeri smashed pe care îi poți mânca din punctul meu de vedere sunt la Mario’s Osteria. Pe locul doi aș pune Modelier și am mai mâncat unul demn de menționat de la Ramore. În rest, am tot încercat burgeri smashed în speranța că o să îi pot recomanda pe aici, dar am fost mai mereu dezamăgit.
Vivo este însă restaurantul meu preferat de burgeri. Având în vedere că sunt și pe lângă casă, probabil că am mâncat… nu vreau să mă gândesc câți burgeri de la ei. De fiecare dată burgerii au avut același gust inconfundabil. Niciodată nu au greșit o comandă, niciodată nu au uitat să pună un ingredient, niciodată nu s-a întâmplat să simt ceva în neregulă la vreun regulament. Dacă ar exista un premiu pentru consecvență în bucătărie, cred că Vivo ar depăși și McDonald’s din punctul meu de vedere.
Așa că atunci când am văzut că au băgat doi smashed burgers la ei în meniu am zis că nu pot să nu încerc. Drept urmare, când ne-au vizitat niște prieteni, am comandat burgerii clasici, dar și cele două sortimente de smashed burgers din meniu.
Eu am ales un New York Style Smashed. Acest burger are un preț peste media celor din meniu (55 lei) și conține carne de vită, brânză cheddar, ketchup, muștar și relish (adică niște legume murate – de obicei castraveți – tocate mărunt).
De când i-am scos din pungă mi-am dat seama care erau cei smashed, pentru că erau pe jumătate cât ceilalți ca înălțime.
Cel de la Vivo nu era rău. Era binișor făcut, avea două chiftele de carne, ketchup și muștar, niște murături ca să balanseze prin aciditate celelalte gusturi. Poate doar cam dulce pentru gusturile mele. Dar pur și simplu nu se compară cu ceilalți burgeri ai lor.
Când mănânc un dublu cheeseburger de la ei pur și simplu simt cum mă satisface atât din punct de vedere al gustului cât și la nivel spiritual 🙂
Ori acest smashed burger e și mai mic, este și mai scump, iar ca gust este la 50% din gustul celuilalt din punctul meu de vedere.
În concluzie, m-am lămurit. Dacă nici la Vivo nu am găsit unul care să fie excelent, înseamnă că burgerii smashed nu sunt pentru mine. Din acest moment declar acest capitol din viața mea închis 🙂
Da, o să avem serial Harry Potter. Am văzut trailerul și trebuie să recunosc că mă simt ciudat. Trailerul bifează parca toate cerințele pe care ar putea să le aibă fanii filmelor Harry Potter de la un serial. Sunt prezentate sumar toate scenele celebre. De la problemele cu familia adoptivă, la “decolarea” de la Platform 9¾, la întâlnirea cu toate celelalte personaje celebre.
Parca din imaginea de prezentare a trailerului băiatul nu seamănă deloc cu Daniel Radcliffe, dar pe parcursul trailerului asemănarea este destul de izbitoare.
Avem niște momente cheie în trailer, care trezesc niște sentimente destul de puternice…
Îl vedem pe Hagrid… care nu mai este.
O vedem pe Minerva… care nu mai este.
Îl vedem pe Dumbledore…care nu mai sunt.
Apoi îl vedem pe Snape… de culoare și dread-uri… și ne aducem aminte că totuși suntem în 2026 și nu se poate să nu facem schimbări d-astea de dragul diversității.
Am trecut prin toate stările văzând trailerul. Inițial m-am gândit: “hai frate, remake după Harry Potter? Dar nici n-a trecut atât de mult timp!”, dar apoi m-am uitat la anul în care au ecranizat Harry Potter 1: 2001…
În fine, va fi un serial făcut de generația nouă pentru generația nouă. Probabil că Draco Malfoy va fi și influencer pe TikTok în film. Nu cred că noi cei care am copilărit cu Harry Potter ar trebui să avem așteptări sau pretenții de la acest serial.
Cred că acum știu cum s-au simțit adulții fani Star Wars când au văzut Star Wars Episode 1 la cinema.
Dacă nu aveți un PlayStation 5 și intenționați să cumpărați unul, cred că ar fi bine să faceți achiziția mai devreme decât mai târziu. Sony a anunțat oficial că va crește prețurile începând cu 2 aprilie.
Presupun că știți deja motivul: criza memoriilor și probleme cu lanțurile de aprovizionare. De altfel, nu este prima dată când Sony crește prețul pentru PlayStation 5. Chiar eu am mai scris pe aici și am cumpărat unul chiar înaintea unui astfel de anunț.
PlayStation 5 Pro – 4.000 lei (dacă îl găsiți pe undeva)
Sony spune că noile prețuri vor fi următoarele:
PS5 Digital Edition – €599.99
PS5 – €649.99
PS5 Pro – €899.99
În concluzie, după scumpiri, probabil că PS5 Digital va fi undeva pe la 3000 – 3100 lei, PlayStation 5 cu disc va ajunge pe la 3.300 lei iar PlayStation 5 Pro pe la 4.500 – 4.600 de lei.
Bineînțeles, va crește și prețul pentru PlayStation Portal, iar noul preț pentru Europa va fi 249 €.
Ce să zic, mă felicit că am cumpărat PS5 la începutul ciclului de viață. În anii trecuți consola se ieftinea pe măsură ce trecea timpul, însă se pare că pentru PlayStation 5 situația stă exact pe invers. S-a lansat din start cu stocuri destul de mici (dacă vă mai aduceți aminte ce nebunie a fost la lansare), iar pe măsură ce trece timpul, prețul consolei crește.
Eu am luat PS5 în 2022 și m-am jucat de toți banii până acum. Am jucat Horizon Forbidden West, God Of War Ragnarok + DLC-ul, ambele Alan Wake-uri, iar Alice a jucat câteva jocuri Assassin’s Creed. Și simt că am mai jucat câteva, dar nu îmi vin acum în minte.
Oricum, dacă vreți un PS5, eu nu aș aștepta în speranța că-i va mai scădea prețul de Black Friday. Probabil că de Black Friday va ajunge în cel mai bun caz la prețul de azi, de dinainte de scumpiri.
Probabil că ați observat, ca și mine, că sunt din ce în ce mai mulți livratori care merg cu bicicletele pe trotuar.
În caz că nu știați, codul rutier spune că circulația bicicletelor pe trotuar este interzisă și sancționabilă prin lege, cu două excepții:
Dacă pe trotuar este pistă de biciclete;
Dacă biciclistul are sub 14 ani.
Eu am biroul pe o stradă destul de neprietenoasă, atât cu pietonii, cât și cu mașinile. Adică sens unic, mai mereu se stă în coloană, și cu niște trotuare minuscule, pe care încape o singură persoană. Dacă mai adaugi și faptul că este o stradă de 400 m lungime pe care sunt vreo 20 de restaurante și cafenele, obții rețeta perfectă pentru frustrări.
Zilele trecute am asistat la o ceartă între un pieton și un curier. Livratorul avea o bicicletă electrică și era pe trotuar. Practic, fiind trotuarul atât de îngust, bicicleta nu poate trece pe lângă pieton, trebuie să se oprească ori unul ori altul și să facă loc. Pietonul îi spunea să meargă pe stradă, iar livratorul îl întreba în engleză de ce, că nu l-a lovit, etc.
Din punctul meu de vedere bicicletele clasice mai au o scuză, că sunt mici și mai puțin periculoase. Dar aș trage linia măcar la bicicletele electrice și scutere, care sunt mari, grele, iar cele din urmă sunt și zgomotoase și produc un disconfort pentru pietoni. Nu vreau să mă gândesc la ce se poate întâmpla în cazul unui accident cu un pieton sau mai grav, cu un copil. Și încep să văd din ce în ce mai multe scutere pe trotuar.
Și atunci întrebarea este: a cui este vina?
Și scriu acest articol pentru că am auzit câteva variante.
A livratorilor, că nu respectă reguile de circulație.
A companiilor de livrare, că nu stau cu bățul pe livratori.
A traficului supra-aglomerat.
Părerea mea este că nu este niciunul din motivele de mai sus. Vina este exclusiv a Poliției. Sau mai bine zis… a Poliției lipsă. Dacă livratorii nu sunt sancționați, nu au motiv să își îndrepte comportamentul. Iar companiile de livrare nici atât.
Tot se plânge Ciucu că nu sunt bani la buget. Ia să ne punem pe dat amenzi livratorilor, că eu zic că se fac bani de buget. Și cu niște amenzi pentru parcări. Și cu niște amenzi pentru încălcat reguli de circulație și în 2 ani depășim Dubaiul.
Roborock a lansat Saros 20, versiune actualizată a modelului pe care îl folosesc de anul trecut (review aici). Așa că am vrut să profit de această ocazie ca să vă spun cum s-a comportat cel de anul trecut până acum.
Cum se comportă Saros 10R după un an de folosire
Pe scurt, chiar își merită titlul de “cel mai bun robot de aspirare”. Îl folosim cam de 1-2 ori pe săptămână și de anul trecut până acum, o sigură dată nu a putut să termine aspirarea. I-a intrat un cablu mai gros sub unul dintre mopuri, i-a smuls acel mop, iar robotul s-a oprit din aspirare pe principiul “da ce-am făcut șefu?!”.
La modelul anterior, tot un Roborock, în ultimul timp se întâmpla cam la 2 din 10 aspirări să rămână blocat pe undeva, mai ales de când a apărut în viața noastră dușmanul natural al aspiratorului robot. Mă refer bineînțeles la cel mic, care lasă ba piese de Lego, ba sfori, ba plușuri, ba jucării de la Kinder prin toate colțurile ascunse ale casei.
Două minusuri are Saros 10R față de Roborock-ul cumpărat în urmă cu 7-8 ani. În primul rând, uneori dă niște “Internal Error – Sidebrush Error”. Sunt aspirări la care nu dă deloc această eroare și sunt aspirări la care o dă de 10 ori, de mă scoate din sărite și ajung să dau mute la notificări. L-am urmărit în schimb și în ciuda acestei erori, robotul își face treaba ca un erou. Bănuiala mea este că se lovește la perie într-un anumit scenariu mai atipic și atunci tot zice “au, peria!” până când termină aspirarea. Recunosc că nici n-am avut chef să-i dau factory reset ca să văd dacă această eroare nu cumva dispare definitiv.
A doua particularitate ar fi faptul că vechiul aspirator, cel cu LiDAR, era mai tupeist. Se lovea de obiecte (de exemplu de scaune) și le împingea ca să-și facă loc. Sistemul acesta cu StarSight este mai delicat. Am constatat că dacă pun scaunele din bucătărie într-o anumită poziție, din dorința de a nu le lovi/dărâma, zice “nu mă bag man!” și nu mai intră sub masa de bucătărie să aspire. Bine, aici are o setare cu privire la coliziuni. Eu l-am pus pe “balanced”. Posibil ca odată pus pe setarea “pune-i la pământ!”, să se comporte ca un bombardier din Militari și să înceapă s-o dea parte în parte cu mobila din casă.
În rest numai plusuri. E la fel de rapid ca cele pe LiDAR, are putere mare de aspirare, mopul este binevenit, se golește singur, se usucă singur, e minunat. Un mare bonus aș spune că este și peria în V. Pur și simplu nu a mai trebuit să o curăț de fire de păr înfășurate ca înainte.
Apropo, știți de câte ori a trebuit să golesc sacul de praf de anul trecut și până acum? De niciodată.
Ce aduce nou Roborock Saros 20?
Din ce am văzut, Roborock Saros 20 are aceeași înălțime (deci intră în aceleași spații), are același sistem AdaptaLift deci poate urca obstacole de aceeași înălțime, are același sistem de navigație StarSight 2.0 și deci detectează același tip de obstacole (minim 2×2 cm), e la fel pe partea de mentenanță, mop și uscare, și are aceleași opțiuni în aplicație.
Roborock a făcut doar două schimbări notabile din punctul meu de vedere. La prima a decis să asculte de feedback-ul meu și a renunțat la docking station-ul glossy. Acum este unul mat pe care probabil nu se vor mai vedea urme de praf sau amprente.
A doua schimbare este legată de puterea de aspirare. Saros 10R avea 19.000 de Pascali, Saros 20 are 36.000 Pascali. În realitate eu nu am simțit niciodată nevoia la al meu de mai multă putere (dar nici nu am animal de companie). Cel vechi al nostru, Roborock s5 Max, avea 2.000 de Pascali putere.
În concluzie, cel mai probabil Saros 20 este cel mai bun aspirator robot pe care-l puteți cumpăra în 2026. Mă uitam la competiție și am văzut că abia acum încep și ei să implementeze ceea ce Roborock avea deja de anul trecut, deci e clar cine este liderul în acest domeniu.
Saros 20 are însă și un preț pe măsură. În momentul lansării este listat la eMAG la 7400 lei, la care se mai adaugă un voucher de reducere de 500 de lei. Deci să zicem că prețul său este 6.900 lei. Saros 10R este listat la eMAG la 6.678 lei. Părerea mea este că dacă vreți să cumpărați un aspirator robot super avansat, oricare dintre cele două e bun. Eu l-aș lua pe cel care este mai iefin dintre cele două.
Noua gamă de telefoane Galaxy A de la Samsung urmează să se lanseze în curând, însă se pare că eMAG deja a listat Samsung A57 și Samsung A37.
Între noi fie vorba, cred că cei de la eMAG nici nu au avut mult de muncit pentru completarea specificațiilor la modelele acestea, pentru că “noua” serie Galaxy A conține de fapt cam aceleași telefoane ca anul trecut, cu un +1 la nume, dar cu prețuri mult mai mari. De fapt, pe alocuri chiar avem downgrade.
La nivel de design mi se pare că arată la fel. Sunt convins însă că Samsung se va lăuda cu cei 0.5 mm în minus la grosime și cu cele 19 grame în minus (la A57 vs A56 mă refer). Ah, și cu niște culori noi “awesome”, bineînțeles.
Specificații Samsung A57
Spate din sticlă, cadru aluminiu, Corning Gorilla Glass Victus+ (la fel ca anul trecut);
Display 6.7″, Super AMOLED+, 120Hz, HDR10+, 1200 niți (HBM), 1900 niți max (la fel ca anul trecut);
Exynos 1680 (pe 4 nm probabil);
Variante de 128/256 cu 8 GB RAM și 512 GB cu 12 GB RAM;
Camere foto de 12 MP (wide), cameră ultrawide de 12 MP, cameră macro de 5 MP, cameră de selfie de 12 MP;
Android 16, One UI 8;
Baterie de 5000 mAh (la fel ca anul trecut), încărcare tot pe 45W probabil;
Spuneam de downgrade? Senzorul foto principal de anul trecut avea 50 MP, anul acesta are 12 MP. Sigur, au trecut vremurile când toată lumea credea că mai mulți MP înseamnă poze mai bune, dar cu siguranță în ochii clienților acesta este un downgrade. De asemenea, zvonurile spun că anul acesta telefoanele mid-range de la Samsung nu vor mai avea display de la Samsung ci de la TCL.
Dar prețurile cum sunt? Păi cum să fie… mai mari. Considerabil mai mari. Samsung A56 costa 2.300 lei la lansare anul trecut. Samsung A57 costă 2.700 lei. Deci o diferență de 400 de lei pentru un telefon la fel sau poate chiar mai slab decât cel de anul trecut.
Situația este cam la fel și aici. De fapt, parcă aici sunt și mai puține “noutăți”.
Specificații Samsung A37
Ramă din plastic, spate din plastic, Gorilla Glass Victus+ pe display (la fel ca anul trecut);
Display 6.7″ Super AMOLED, 120Hz, 1200 niți (HBM), 1900 niți max (la fel ca anul trecut);
Chipsetul este posibil să nu mai fie Snapdragon de la Qualcomm, ci Exynos;
Variante de 6 GB RAM+128 GB stocare și 8+256 GB;
Camere foto de 12 MP (principală / wide – aici nu sunt 100% sigur), ultrawide 8 MP, macro de 5 MP;
Android 16, One UI 8;
Baterie de 5000 mAh (la fel ca anul trecut), încărcare tot pe 45W probabil;
Așadar și aici schimbările par pe minus. Iar prețurile? Pe plus, evident! Galaxy A37 cu 6 GB RAM și 128 GB stocare costă 2.200 lei la lansare. Galaxy A36 costa 1700 de lei dacă nu mă înșel. Deci aici avem o diferență și mai mare, de 500 de lei.
Evident, probabil Samsung va regla din oferte prețurile acestea în următoarele săptămâni / luni. Totuși, știu că Samsung are speranțe mari de la această gamă, fiind în mod tradițional cele mai vândute smartphone-uri de la ei. Însă cred că vor avea de investit serios în “promoții”. Prin combinația aceasta de specificații învechite cu prețuri mai mari mi se par greu de recomandat, într-un segment de piață ultra-competitiv.
