V-am mai spus despre Samuelle și în 2019. Le-am făcut recent o vizită și l-a lăsat din nou cu servire foarte ok și mâncare bună.
Am început cu niște aperitive. Tonul roșu (Kyoto) în crustă de susan pe pat de legume pe mine unul nu m-a impresionat. But I’m not a fish guy.
Mi-a plăcut în schimb Little Italy, care este un platou cu baby calamar, calamar, creveți, zucchini și sos alioli. Fructele de mare au fost excelent pregătite. Crusta chiar a fost crocantă iar fructele de mare din interior au fost fragede și nu gumoase, așa cum se mai întâmplă pe la alte restaurante.
Bineînțeles, și Duc d’Orleans (parfait de foie gras) a fost bun, cu dulceață de ceapă, sos de mere verzi, pere și șofran.
La felul principal doi dintre meseni au încercat butterfish cu piure cu cerneală de sepie (Alaska Old Harbour) și un mușchiuleț de porc cu piure cu trufe (Val Gardena), care cred că au fost ok. În partea noastră a mesei s-a comandat un medalion de vită (Via Toledo) cu anghinare, piper verde, cremă de trufe, ardei capia și anghinare.
A fost făcut așa cum trebuie. Eu nu prea înțeleg rolul ardeiului capia în acest preparat, care mi se pare din complet alt film. Însă cei care l-au comandat nu s-au plâns 🙂
Eu am comandat piept de rață în crustă cu piper verde, miere, morcov, sparanghel și sos demiglace. Cam dulce (nu văzusem că are miere când am comandat). Totuși, având în vedere că este cu miere, nu a fost exagerat de dulce și a fost bun per total. Cu mențiunea că în acel sos crusta nu prea mai are cum să fie crocantă și parcă mi-aș fi dorit totuși să fi fost crocantă. Mi-a făcut poftă de un piept de rață de la Lidl, așa cum vă spuneam mai de mult că îl “gătesc” eu.
Preparatul serii a fost însă această porție de ravioli cu carne de căprioară, roșii cherry și parmezan, pe care a comandat-o Alice. Cortina D’ampezzo se numește în meniu.
Ce credeți că era acel “suport” în care era servit?
Eu am crezut că-i un fel de tortilla de porumb ca la taco.
Alice a crezut că este pâine sau ceva ca o dosa.
Nu.
Este un glorios strat de parmezan topit, care a fost senzațional. Ne-a satisfăcut tuturor de la masă pofta de a mânca brânză prăjită crocantă.
Servirea a fost foarte ok, mâncarea bună și interesantă, iar localul este liniștit, aerisit și când am fost noi era mai mult gol decât plin, ceea ce ne-a plăcut. Meniul este cuprinzător, așa încât e imposibil să nu împace pe toată lumea. Prețurile sunt medii spre mari însă este normal având în vedere zona și faptul că totuși restaurantul a fost prin topul Gault Millau. Aș zice chiar că sunt cinstite luând aceste date ale problemei în considerare.
În final ne-am declarat foarte mulțumiți cu toții. Chiar ar trebui să mergem mai des pe la Samuelle.