Author Archives: Marius

M-am întors la Facultatea de Electronică pentru a vedea absolvirea studenților din Orange Educational Program (și cum mai e prin ETTI)

By | November 2, 2022

M-au invitat cei de la Orange să particip la gala de absolvire a trei promoții de Orange Educational Program (OEP) din ETTI. Și m-am dus cu plăcere, ca să văd cum mai arată Facultatea de Electronică, cum mai arată o parte din profesori și cum arată modelul de student_absolvent_etti_v2022.

V-am mai că sunt un fan al acestui program. Am avut și noi cursuri în “Sala Orange” pe vremuri și era cea mai mișto sală din toată facultatea. Era o plăcere să faci cursuri acolo, într-o sală bine luminată, cu scaune moi, baie proprie și wifi la discreție. Alice e un exemplu de succes al acestui curs (#mândrudeea). A primit bursă de la Orange, fost șefă de promoție la OEP, apoi a fost angajată direct la Orange.

 

Anul acesta s-au împlinit 25 de ani de la prima ediție a programului și a fost celebrată absolvirea a trei generații (2020-2021-2022). Vă dați seama? Este un parteneriat care există între Orange și ETTI din ’97. Practic de când s-a născut telefonia mobilă în România și părinții noștri puneau mâna pe primele telefoane GSM. Între timp Dialog s-a transformat în Orange, s-au schimbat oamenii din conducerea Orange, s-au schimbat decanii Facultății de Electronică, s-au schimbat tehnologiile, am ajuns deja la 5G, iar parteneriatul încă stă în picioare.

Diplomele pentru cei 99 de absolvenți au fost înmânate chiar din Liudmila Climoc, CEO Orange. Mă gândeam ieri că nu țin minte să mai fi văzut vreodată un CEO de multinațională care să-și blocheze atât timp din program pentru un astfel de eveniment (a durat vreo 3 ore).

Vestea bună este că de ceva timp, programul s-a extins la nivel național, practic la toate universitățile mari din România:

Apropo de studenți. M-am bucurat să văd foarte multe fete absolvente ale programului. De altfel, cam așa arată și statisticile Orange. Peste 50% din bursierii Orange sunt fete. Per total la ETTI mi s-a părut întotdeauna că e un raport ok de fete/băieți, deci poveștile cu fetele care nu aleg facultăți tehnice sunt doar mituri în cazul ETTI. (#MythBusted!).

La festivitate a participat și Mihnea Udrea, decanul facultății, care arată aproape neschimbat de acum 10 ani de când ne-a fost profesor, și e la fel de emoționat să vorbească la microfon ca atunci 🙂

Festivitatea a avut loc în Aulă, care, (surprinzător!!) și ea ca acum 10 ani. Eu am constatat că în continuare am trac de prima bancă și mi-am adus aminte că se copiază mai bine de pe partea cu ușa de intrare (mi-a spus și mie cineva).

Diferența a fost că acum aveam semnal 4G în sală. Dacă vă aduceți aminte, era o sală “dificilă”, pentru că în cazul unui curs plictisitor, bateria telefonului se termina rapid și nu prea existau power bank-uri la discreție atunci. La fel de dificilă era și “comunicația cu exteriorul” în cazul vreunui examen sau parțial. Din fericire problemele par acum rezolvate. Ah, ce-mi place avansul tehnologic! 🙂

De fapt, cam toată Facultatea este neschimbată. Afară, pe aleea care duce către intrare era un morman de nisip în care cineva tocmai călcase din neatenție când voiam să fac poza, iar scările ar avea nevoie de reparații. Din fericire, cineva a pus un covor persan chiar la intrare, ceea ce anulează toate imperfecțiunile și îi dă un aer (și mai) burghez facultății.

La interior, tot așa cum o știți. Am asistat totuși la o minune. La un moment dat unul dintre studenți a urcat folosind liftul de la parter. Cred că vreo săptămână a funcționat în total cât timp am fost noi studenți, deci momentul la care am asistat chiar a fost special 🙂

Mi-a fost un pic frică să intru în A102, așa că i-am făcut doar o poză de la distanță. O pun la pachet cu scările către mezanin, pe care probabil că le-am urcat de mii de ori, și pe care multe cafele au fost vărsate.

În concluzie, mi-a făcut o reală plăcere să mă plimb din nou pe holurile ETTI, să observ studenții și câțiva profesori și să scriu acest articol. N-am mai avut de ceva timp atât de multe flashback-uri de memorie și m-am bucurat să constat că amintirile încă mai sunt vii pe hard disk (see what I did there?!).

Mulțumesc Orange pentru invitație și felicitări pentru investiția continuă în ETTI!

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Poliția Română. Două ipostaze

By | November 1, 2022

Când au un bombardier în față:

Stimate conducător auto, vă rugăm frumos să binevoiți în a coborî din mașina dumneavoastră. Vă rugăm frumos. Știm că este o mașină scumpicică și ne este un pic frică să îi spargem geamul, că nu știm pe cine supărăm. Așa că dacă nu vă deranjează prea tare, vă rugăm să coborâți. În caz contrar, vom chema jandarmii, care vă vor ruga de dumneavoastră și mai tare

https://youtu.be/xZnXN4OFZ2Y

Când au niște copii în față:

Ce faceți buei, infractorilor?! Toată lumea în picioare! Stați drepți când vorbiți cu mine, da? Scoateți tot ce aveți în buzunare, puneți pe bancă. Mai repede, că mă grăbesc!

Așa arată o acțiune preventivă a IPJ Ilfov într-o școală gimnazială. Fără mandat, fără să se prezinte, fără bun simț, fără logică. Mergem să intimidăm niște infractori. Să ne știe de frică.

Atât. Alte comentarii nici nu-și mai au rostul. De altfel, nici Bode, nici președintele țării, care mai este și profesor, n-au avut nimic de comentat.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Prima experiență cu un sistem format din Sonos Ray și Sub Mini

By | October 31, 2022

V-am mai povestit de Sonos la lansarea oficială din România. Este un producător de sisteme audio wireless din California, care neoficial mai este numit și Apple-ul sistemelor audio. După ce le-am văzut pe viu toate produsele, am decis să iau la test două dintre ele. Este vorba despre soundbar-ul Sonos Ray și subwoofer-ul Sub Mini.

Și nu le-am ales întâmplător. Ideea este că, după cum probabil intuiți, produsele de la Sonos nu-s tocmai accesibile. Și nu numai asta, dar sunt și foarte puternice. Probabil că ei le gândesc pentru genul de vile cu open space mare ca la ei acasă, în California, doar că chestia asta le face un pic cam overkill pentru un apartament din Europa. Și-au dat și ei seama de asta, iar primele două produse într-o direcție mai “scaled down” sunt Sonos Ray și Sub Mini. Ray este un soundbar mai compact, conceput cu ideea de a fi integrat în orice comodă TV, spre deosebire de Sonos Arc, care este destul de mare. Sub Mini este o variantă mai prietenoasă cu vecinii a subwoofer-ului mare de la ei (Sonos Sub). Să le vedem în acțiune așadar.

Design Sonos Ray și Sonos Sub

Ambele produse sunt destul de minimaliste ca design. Eu le-am primit în varianta albă, însă există și pe negru.

Pe partea din față, Ray nu are decât o grilă perforată, logo-ul Sonos și un LED verde de status.

Pe partea de sus are doar trei butoane: play/pause, volume up și volume down.

În spate are un buton de pairing, slotul pentru cablul de alimentare, mufa pentru Ethernet și … surpriză … slotul pentru conexiunea optică cu TV. Da, probabil nici nu știația asta, dar TV-ul vostru are și un port pentru conexiune optică (i se mai zice și SPDIF). Sonos este primul device pe care l-am conectat vreodată pe cablu optic (care se mai numește și TOSLINK).

Sub mini este în primul rând foarte greu (7kg). Pentru dimensiunea lui, nu mă așteptam să fie atât de greu. Apoi, are un design un pic mai nonconformist.

Arată ca un cilindru cu suprafețele netede, fără nicio grilă sau perforație pe niciuna dintre suprafețe. Are în schimb o gaură în centru, iar în interior se văd două woofere puse față în față.

Pe spate are doar butonul de pairing, iar dedesubt are mufa pentru alimentare și cea pentru Ethernet. Și atât.

Setup extrem de ușor

În primul rând trebuie să conectezi Ray-ul la televizor. Soundbar-ul acționează practic ca unitatea centrală a sistemului. Nu poți folosi Sub Mini individual, fără un alt produs Sonos.

Sonos are un proces foarte mișto de setup. În principiu soundbar-ul are un passcode printat pe el. Însă aplicația mi-a cerut acces la microfon și la sunet astfel încât să emită o semnătură sonoră pe care soundbar-ul s-o recunoască și să trimită înapoi o altă semnătură sonoră. Mișto, fără coduri, stres. A mers instant.

Aplicația mi-a pair-uit și telecomanda TV-ului cu Ray, astfel încât butonul de volum de la TV devine butonul de volum al întregului sistem.

Următorul pas a fost să adauge și Sub Mini. Și aici Sonos a folosit puțină magie, de data aceasta cu lumină. LED-ul subwoofer-ului a început să flash-uiască, iar aplicația m-a pus să pun telefonul deasupra subwoofer-ului.

Și asta a fost tot. Fără “pune produsul în pairing mode apăsând butonul x de 5 ori la intervale de 2.3 secunde”, fără “introdu codul pin”, fără nimic altceva. Foarte mișto procesul de setup.

Aplicația Sonos

Aplicația este destul de simplistă. În termeni de setări, ai un EQ destul de simplist pentru sistem (Ray + Sub Mini) și o setare pentru nivelul de bass al subwoofer-ului. De asemenea poți seta un volum maxim pentru sistem, poți dezactiva LED-urile și butoanele touch de pe device-uri.

De fapt eu am folosit aplicația Sonos doar pentru un singur lucru. Ca să adaug serviciile muzicale pe care le folosesc. Suportă o mulțime, printre care Spotify, YouTube Music, Apple Music, Audible, Audiobooks.com, Deezer, Last.fm, Plex, Stitcher și Tidal. Eu l-am logat cu Spotify și mai departe am făcut totul de acolo. În Spotify mi-a apărut sistemul ca un output separat, denumit “Living Room”. Iar la Living Room mă puteam conecta ori eu, ori Alice cu contul ei, ori amândoi. Singurul glitch pe care l-am observat a fost că dacă se conecta ea, eu puteam să adaug melodii în queue, să dau skip/stop/pause, dar nu puteam modifica volumul din aplicația mea de Spotify.

Singura nemulțumire pe care o am cu Sonos, și am mai spus-o și acum doi ani, este că în România nu se integrează cu Android Assistant. Din păcate asta este un inconvenient pentru mine, deoarece eram obișnuit să folosesc comenzi vocale de genul “Hey, Google, play Senjutsu by Iron Maiden” sau mai știu eu ce. De asemenea, pe lângă lipsa comenzilor vocale, difuzoarele Sonos nu apar în Google Home.

Rămân mereu cu un gust amar când un serviciu asociat unui produs hardware nu este disponibil în România pentru că rămân cu impresia că plătesc pentru un feature pe care nu-l primesc.

Sunet și experiență

Sunetul a fost pe placul meu de când le-am scos din cutie. Fără să stau să fac setări, fără să umblu la EQ, fără să dau mai mult sau mai puțin bass. Chiar și cu subwoofer-ul setat pe zero la bass (așa cum l-am și ținut de altfel), bass-ul se simte chiar de la volumul minim, iar chestia asta mi s-a părut remarcabilă. Mai am un subwoofer pe care l-am cumpărat mai de mult ca pe o soluție provizorie, iar acolo bass-ul se simte de pe la jumătatea volumului.

Sunetul e plăcut, fără să sune înfundat, fără nicio frecvență care să fie overpowering. Are un sunet foarte clar și bine calibrat. Este genul acela de sistem pe care pui o melodie pe care o știi de când erai copil și la care acum mai descoperi un instrument sau un beat care pe alte sisteme se pierdea prin restul instrumentelor.

Și filmele sunt augmentate, chiar și la volum mic, așa cum ne uităm noi la ele. Nu pot decât să-mi imaginez cât de mișto s-ar auzi și cu câte un difuzor în cele patru colțuri ale camerei pentru Surround.

Încă un plus este că fiind conectat pe SPDIF, sistemul merge indiferent dacă te uiți la TV, la Netflix din aplicația TV-ului sau la un alt serviciu printr-un media player. De exemplu noi avem un sistem 2.1 conectat pe jack la TV și folosim un Chromecast cu Google TV pentru Disney+ și HBO Max. Când ne uităm la Netflix din aplicația TV-ului, sistemul audio merge și el și se aude mai bine. Când ne uităm la ceva pe Chromecast, sunetul se duce către difuzoarele TV-ului și nu se mai aude așa de bine.

Concluzie

Concluzia este că Sonos este exact ce trebuie. Este pentru oamenii care vor calitate și lucruri simple, care merg bine din prima. Nu cred că aș mai cumpăra un Home Cinema clasic știind că există Sonos.

Și știu că am zis că nu mă ating de Sonos până nu fac și Google Asisstant să funcționeze pentru România, dar tare mă tem să nu păcătuiesc de acest sfânt Black Friday.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Am văzut Rings Of Power 8K pe un TV Samsung Neo QLED 8K (și OLED-ul nou de la Samsung)

By | October 28, 2022

Eu nu știam asta, dar se pare că Samsung a lucrat în colaborare cu Amazon și a scos o variantă 8K a serialului Lord Of The Rings: Rings Of Power, care nu-i disponibilă decât pe televizoarele Neo QLED 8K. Știi cum e, când faci cel mai scump serial TV din istorie (465 de milioane de dolari buget), ce te mai costă să-l faci și 8K? Un mizilic.

Știu serialul, m-am uitat cu Alice încă de la primul episod și până la final de sezon. Eh, aseară am văzut câteva secvențe din el și pe acel QLED 8K (85QN900A). Dimensiunea lui este impresionantă. Are 214 cm diagonală! 7.680 pixeli pe orizontală și 4.320 pixeli pe verticală. Peste 33 de milioane de pixeli în total!

E imposibil să vă transmit prin niște poze aceeași informație pe care o transmitea TV-ul. Am încercat și să fac un video dar nici acela n-are nicio treabă. Pot însă să vă descriu ceva ce n-am mai văzut până acum la un TV. Mă uitam la secvențele cu torțe din Khazad-dûm și efectiv vedeam efectul de fata morgana în jurul torțelor. Era atât de vibrantă flacăra aia încât aproape că simțeam căldura. Pe cuvânt că dacă aș avea un astfel de TV aș pune un video cu un șemineu și nu mi-ar mai trebui încălzire de la Termoenergetica. Este incredibilă senzația.

TV OLED de la Samsung

În camera de lângă era și modelul Samsung OLED 55S95B.

Practic este vorba despre primul model OLED de la Samsung. Este de fapt o combinație între Quantum DOT și OLED care ia ce este mai bun din ambele lumi. Panelul OLED ajută la iluminarea (sau stingerea) individuală a fiecărui pixel, iar cristalele Quantum DOT ajută la reproducerea foarte precisă a culorii.

Pentru acesta sunt cu adevărat entuziasmat, pentru că fuziunea dintre Quantum DOT și OLED este o premieră. Și pentru că este mai tangibil ca preț. Mă aștept ca această tehnologie să domine piața în câțiva ani.

Cu alte cuvinte, în sfârșit încep să iau și eu în calcul un TV nou și acum d-abia aștept să-mi permit un OLED cu Quantum DOT.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Blocul nostru ar fi putut fi avea panouri fotovoltaice și pompă de căldură, dar PNL și PSD s-au opus

By | October 28, 2022

Blocul nostru era printre cele 14 blocuri selectate pentru a participa în programul pilot numit “Termoficare de la soare“.

Ce presupune programul? Instalarea de panouri fotovoltaice pe acoperișul blocului, plus pompe de căldură aer-apă sau sol-apă, în funcție de ce pretează.

Blocul urma să devină prosumator, energia electrică generată de panourile fotovoltaice urma să alimenteze pompa de căldură iar surplusul să fie injectat în rețeaua electrică. Urmând ca la nevoie, pompa să tragă din rețea națională energie electrică atunci când nu făcea față cu încălzirea blocului doar de la soare. În teorie, timp de 8 luni pe an, sistemul ar fi trebuit să asigure tot necesarul de energie termică, fără cost suplimentar din partea asociației. Fără poluare, fără risipă, fără nimic.

Nu era nevoie nici de debranșare, iar sistemul acesta era gândit să funcționeze fie în serie, fie în paralel cu agentul termic livrat de Termoenergetica.

Programul era finanțat în proporție de 90% din fonduri UE, iar costul revenit per apartament era de aproximativ 1.500 lei, plătibil eșalonat pe o perioadă de 10 ani. Să zicem deci un 15-20 de lei pe lună.

Blocul nostru se preta pentru program pentru că era anvelopat și pentru că fiind de 4 etaje, avea o suprafață mare pe care se pot monta panourile și relativ puține apartamente (28 la număr), care ar trebui alimentate. Pe lângă asta, ar mai fi și cealaltă problemă … faptul că nu avem mai niciodată apă caldă de la sistemul centralizat. De exemplu în momentul în care scriu acest articol se împlinește o săptămână de când nu avem apă caldă. De căldură nici nu se mai pune problema.

În fine. Programul a fost propus în martie-aprilie anul acesta. Blocul nostru s-a înscris printre primele (în ianuarie 2022), teoretic implementarea trebuia să fie finalizată până în luna noiembrie.

Doar că nu. Consilierii PNL și PSD de la Sectorul 1, atât de atenți cu banii contribuabililor, nu au votat bugetul Sectorului 1 și nici acest proiect, susținând că este o risipă de bani. Din aprilie și până acum, primarul s-a certat în fiecare ședință de consiliu cu ei pe tema asta.

Iar acum au consilierii PNL și PSD au distrus programul definitiv. Au modificat criteriile de selecție a blocurilor pentru includerea în program și au votat proiectul, dar cu amendamente, astfel încât să se restrângă la doar două blocuri de 10 etaje din Sectorul 1. Proiectul va fi continuat numai după ce se va întocmi un bilanț energetic pe o perioadă de cel puțin 5 luni reci, atunci s-ar putea extinde proiectul.

Da, consilierii de la PNL, acel partid care a atribuit contractul de salubritate cu costuri exagerate Romprestului pe 25 de ani. Consilierii aceluiași partid pe vremea căruia s-a dezafectat CET-ul Pipera în anul 2008 (Chiliman la S1 și Videanu la Generală). Aceștia sunt consilierii care sunt acum preocupați de cheltuirea judicioasă a banilor și a bugetului cetățeanului.

Nu zic, poate programul chiar nu este fezabil. Dar în momentul de față este singura soluție propusă. Singura și cea mai rapidă.

Deci consilierii PSD + PNL s-au opus singurei soluții (din nou, bună, rea, rămâne de văzut) pe care Sectorul 1 o avea pentru a face căldură în locuințe. Fără ca ei să vină cu o soluție de rezolvare a problemei. Doar atât. S-au opus.

Iată-i pe acești consilieri PSD și PNL. Îi trec mai jos, că aș vrea să le țin minte numele.

PSD PNL
Caraian Alberto-Iosif Ciungu Daniel-Constantin
Chirvasă Viorel-Daniel Gheorghe Dinu-Nicolae
Iordan Florea Halit Raluca Nicoleta
Jurubiță Geanin-Georgian Oianu Adrian-Viorel
Miloș-Olteanu Iuliana-Dorina Podaru Dan-Niculae
Popa Daniela Porumb Ramona
Regalia Ruxandra-Eugenia
Tudose Cristian-Adrian
Țâră Daniel

Vreau să le țin minte numele în cazul în care conjunctura ne va aduce împreună, să-mi aduc aminte să-i întreb ei ce soluție concretă au pentru blocurile din Sectorul 1 la care nu ajunge căldura.

Sau, după caz, în funcție de ascensiunea acestora pe traseu de partid, să-mi aduc aminte de această întâmplare când îmi vor cere votul la locale sau la parlamentare.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Nokia revine!? Am văzut telefoanele lor pentru 2022

By | October 27, 2022

Încurcate sunt căile smartphone-urilor. Poate mai țineți minte că divizia de telefoane mobile de la Nokia a fost cumpărată de Microsoft în 2014, care a redenumit-o în Microsoft Mobile și apoi a închis-o 3 ani mai târziu, în 2017.

Ei bine, brandul Nokia Mobile s-a reîntors pe piață în 2016, sub conducerea HMD Global. De fapt HMD Global a cumpărat brandul Nokia Mobile de la Microsoft, înainte ca aceștia să includă divizia mobilă. Iar HMD Global este o companie fondată de foști angajați Nokia, în al cărui acționariat este și brandul Nokia mare, dar și acționari precum FIH Mobile (Foxconn), Qualcomm și Google. Foxconn are 14.38%, Nokia are 10.10%, nu se știe însă ce proporție au Google și Qualcomm. V-am spus că e încurcată treaba.

Au început cu pași mici și cu feature phones, reeditări ale vechilor modele (am cumpărat și eu un 3310 în 2017), apoi au lansat și midrange-uri Android. Ușor ușor încearcă să se strecoare din nou și să penetreze piața. Pentru anul acesta au o strategie (ciudată?!) și niște smartphone-uri interesante pe care eu le-am văzut deja.

O idee nouă de abonament

Strategia ciudată vine din dorința de a oferi telefoane cu impact mic asupra mediului și cu durată mare de viață. Iar ideea nouă cu care vin este aceea de a nu vinde telefoane utilizatorilor, ci de a lăsa utilizatorii să se … aboneze la ele.

nokia circular romania

Adică tu vei închiria telefonul de la ei, iar pe parcursul perioadei în care îl folosești decizi dacă vrei să faci upgrade la un telefon mai bun și să-l dai înapoi pe cel vechi. Nokia se angajează să facă refurbish la telefonul pe care l-ai dat înapoi, să-l doneze sau dacă nu se mai poate face nimic cu el, să-l recicleze. Abonamentul se numește Circular și funcționează deocamdată în UK și Germania. Este gândit în același timp și ca o asigurare pentru telefon. Orice pierdere, deteriorare sau furt a telefonului va fi rezolvată de Nokia fără cost adițional.

Ca să fiu sincer, nu-i o idee rea. Sunt sceptic însă cu privire la succesul lui în România. Am întrebat despre el și deocamdată nu au un plan concret pentru țara noastră. Probabil așa va rămâne.

Nokia X30 vine cu PureView și Android stock

Și telefoanele lor sunt gândite să fie cu impact cât mai mic asupra mediului. Nokia X30 5G, care-i midrange-ul lor premium, are cadrul din aluminiu 100% reciclat, capacul din spate este construit în proporție de 65% din materiale reciclate și are și eSIM, ca să elimine și risipa cu SIM-ul. Garantează inclusiv pentru ciclurile de încărcare ale bateriei, un concept pe care l-am văzut și la Oppo Reno8. Nokia spune că bateria rezistă la minim 800 de cicluri de încărcare și că nu își pierde mai mult de 20% din capacitate după aceste 800 de încărcări. Și pe deasupra, Nokia oferă 3 ani de update-uri la sistemul de operare, 3 ani de update-uri de securitate și 3 ani garanție.

Are AMOLED de 6.43 inch cu Punch Hole și 90 Hz, Gorilla Glass Victus, protecție IP67. Vine cu un chipset Snapdragon 695, 128 GB spațiu de stocare și 6 GB RAM.

nokia x30 romania

Modulul de camere este alcătuit din cameră de 50 MP cu f/1.8, senzor de 1 µm, stabilizare optică și detecție de fază și camera ultrawide de 13 MP,  f/2.4. Camera frontală este de 16 MP și f/2.4. Pe partea de cameră integrează tehnologiile PureView și Capture Fusion, care folosește informația și de la camera ultra-wide, chiar dacă faci poză cu cea principală.

cameră foto nokia x30

Din păcate filmarea maximă este limitată la 1080p, nu face și 4K, dar are niște chestii interesante la capitolul filmare. Poți filma 21:9 în format H-Log pentru a folosi LUT ulterior.

Are baterie de 4200 mAh și fast charging la 33 W. Ce mi s-a părut dubios însă este că n-are decât USB Type C 2.0. Nu are 3.0. Aici pare o mică economie făcută din partea Nokia.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la telefon a fost faptul că are un Android 12 cât se poate de stock. Meniurile clasice de Android, iconițele din Android șamd. Pare că Nokia nu a instalat nimic peste. Probabil în acest mod reușesc să ofere update-uri trei ani, că nu au de bibilit la fiecare framwork și aplicație instalată peste Android-ul stock.

Nokia G60

Nokia G60 e modelul mai accesibil. Doar 60% din spate este reciclat aici, dar mi-a plăcut foooarte mult cum arată acel capac de pe spate. Are un pattern foarte interesant cu picățele metalizate.

nokia g60 românia

Aici vorbim despre display de 6.58 inch (mă întreb cum aleg dimensiunile astea cu virgulă), cu decupare în V și cu tehnologie IPS LCD de 120 Hz.

Tot Snapdragon 695 ca chipset, însă cu un modul de camere triplu:

  • Cea principală 50 MP, f/1.8, dar cu senzor mai mic, de 0.64µm și doar cu detecție de fază, nu și OIS;
  • Camera ultrawide de 5 MP, f/2.2;
  • Camera pentru depth de 2 MP, f/2.4.

Camera frontală este de 8 MP iar filmarea, tot așa, maxim 1080p.

Bateria este un pic mai mare, de 4.200 mAh, încărcare rapidă la maxim 20W și tot USB Type C 2.0.

Nu știu de ce am impresia că acest model va prinde mai mult.

Tablete și alte accesorii

Nokia duce pe piața din România și cu alte dispozitive. Tableta Nokia T21 este o tabletă de 10″ (sau 10.4″, ca să fiu mai exact), cu rezoluție 2K, cadru din aluminiu, conectivitate 4G, baterie de 8200 mAh cu fast charge la 18W și USB Type C tot 2.0 și nu în ultimul rând, suport pentru stylus. Chipsetul este un Unisoc T612 despre care nu știu mai nimic.

De asemenea au în ofertă și niște căști cu ANC (Nokia Clarity Earbuds 2 Pro) și boxe Bluetooth (Nokia Portable Wireless Speaker 2). Nu știu exact de ce au ținut să intre și pe această zonă de produse, pentru că mi se pare o nișă ultra-competitivă, cu mii de opțiuni. Greu să te diferențiezi cu un produs care are drept atu faptul că este conceput din materiale reciclabile.

În fine, Nokia are mult de muncă până să devină din nou un nume impunător în rândul producătorilor de smartphone. Însă cu puțin ajutor din partea lui Google și Qualcomm și mulți bani investiți în marketing (ceea ce e un pic contrar naturii lor), s-ar putea să aibă șanse.

Până atunci, dacă nu vreți un telefon chinezesc sau aveți ceva împotriva Samsung, Nokia este unul dintre puținele branduri ne-chinezești pe care le puteți lua în considerare. Intră în galeria selectă alături de Pixel (care nu se livrează oficial în România), Motorola (care este discutabil cât de ne-chinezesc este) și ASUS.

P.S: Nu au jocul Snake, am verificat. Dar au Nokia Tune 🙂

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Am fost la rafting pe Râul Buzău. În octombrie. La 7 grade celsius.

By | October 26, 2022

But wait! There’s more. Experiența a presupus trezirea la ora 02:30 noaptea. Deci practic doar 2 ore și jumătate de somn 🙂 La ora 03:00 eram la punctul de întâlnire, de unde am luat un microbuz, iar la ora 06:30 eram la punctul de sosire, în localitatea Valea Lupului, la Vibe Camping.

Afară cred că erau 3-4 grade când ne-am dat jos din microbuz, practic ca în frigider. Am băut un ceai fierbinte, am semi-mâncat un mic dejun și am plecat să ne echipăm. Adică să ne punem costumele de neopren.

Echiparea s-a produs într-o baracă și a fost așa mai în stilul military (vedeți baraca parțial în poza de mai jos). Dat repede toate hainele jos, pus costumul de neopren o miliesecundă mai târziu. Apoi încălțat rapid cu ghetele de cauciuc sau ce erau, pus vestă de salvare și cască de protecție.

Asta se întâmpla pe la 07:15-07:30 dimineața. La ora 08:00 eram deja pe un platou de unde urma să pornim pe râul Buzău. Estimez că acum erau vreo 6-7 grade în aer, însă pe platou bătea un vânt destul de neplăcut. Era însă o senzație foarte ciudată, pentru că acel costum de neopren proteja foarte bine și practic nu simțeam frigul decât la față și la picioare, unde ghetele erau un pic umede de la tura de rafting din ziua precedentă.

Cei de la Green Adventure ne-au făcut instructajul, ne-am ales echipajul (6 persoane + 1 instructor) și apoi am așteptat să se dea hidrocentrala din zonă drumul la apă pe râul Buzău, ca să putem pleca. Altfel râul nu avea debit destul de mare și ar fi fost mai dificil de navigat.

Spuneam că noi am fost 6+1 în barcă. Au fost și bărci de 4+1. Cei din bărcile de 4+1 se uitau cu invidie la noi spunând că în șase oameni ar trebui să fie mai ușor, pentru că se împarte efortul. Eu cred că e mai ok să fie mai puține persoane în barcă, pentru că atunci ea nu mai stă scufundată atât de mult în apă. Plutești mai ușor și nu mai atingi cu fundul de diverse pietre, care să te facă să dai din greu la vâsle să te deblochezi.

Se stă cu fundul pe marginea bărcii și cu picioarele în interior. Barca are o cordelină pe margine, de care să te ții în caz de pericol, și un slot în care bagi piciorul. Încălțămintea aceea are quick release, să ți se desprindă repede piciorul în caz că se răstoarnă barca. Ideea este să stai cât mai aplecat în afara bărcii, deci cumva lăsat pe spate, pentru ca în cazul unui șoc, energia cinetică să nu te proiecteze în sus și să sari din barcă, ci cumva să se disipe mai bine pe orizontală.

S-a dat semnalul, am dus barca la apă și ne-am urcat în ea. Primul lucru pe care îl observi este că barca ia apă. Dacă te sperie apa, s-ar putea să nu îți placă atunci când intri în barcă și vezi că este semi-inundată și simți apa rece la picioare. Pluteau prin ea sticlele de apă pe care le luasem pentru drum. Pe lângă sticle, singurul lucru care mai era în barcă era o trusă de prim ajutor. Am lăsat cu toții telefoanele pe mal (din această cauză nu am foarte multe poze), pentru că așa ni s-a sugerat că ar fi mai bine 🙂  Am luat doar ceasul primit în teste special pentru această tură, un Samsung Galaxy Watch 5 Pro. Iată-mă mai jos, chiar uitându-mă la ceas:

Gândind în retrospectivă, aș fi putut să iau și telefonul cu mine, dar ar fi fost complicat. Vâsla se ține cu două mâini. Mi-ar fi trebuit un fel de pungă impermeabilă sau o husă impermeabilă de genul celor care se prind la gât. Sunt scurte momente de respiro și să zicem că atunci aș fi putut să-l scot. Ideea este că ar trebui să-l poți scoate și băga rapid la loc.

Ne-am pus pe vâslit. Primele minute a fost mai greu, pentru că trebuia:

a) să ne coordonăm între noi și să nu dăm vâslă în vâslă, pentru că spațiul e înghesuit în barcă;
b) să ne coordonăm toți 6 cu ceea ce ne spunea instructorul, altfel vâsleam ineficient. Toți înainte pentru full speed ahead, dreapta înainte pentru “virat brusc la dreapta”, stânga înainte, stânga înapoi, dreapta înapoi, stânga înainte și dreapta înapoi, dreapta înainte și stânga înapoi, toți înapoi șamd. Toate permutările posibile.

După 5 minute de vâslit te încălzești rapid, oricât de rece ar fi afară. Râul n-a fost chiar criminal, dar n-a fost nici “a walk in the park”. Ideea este că râul are multe stânci, și trebuie să vâslești rapid pentru ca apa să nu te izbească de stâncă. Șocul este destul de brutal și o persoană din barca noastră era să cadă de trei ori din această cauză. Din celelalte bărci chiar au fost oameni care au căzut în apă. De mai multe ori.

Iată-ne aici, vâslind cu viteză către niște ape învolburate:

Și nu vrei să cazi în apă. Nu neapărat că te îneci, că ai vestă. Dar dacă dai cu genunchiul sau cu fața în vreo piatră, nu ți-ar fi prea bine. Se pot întâmpla luxații, entorse, rupturi, depinde de cât de creativ și neatent ești. Pe lângă asta, sunt și multe crengi de la copaci de pe mal care atârnă în apă. Trebuie să vâslești repede ca să nu te ducă apa spre ele.

La un moment dat ne-am blocat într-o stâncă și efectiv nu am mai avut ce să facem. A trebuit să sărim în apă, mai întâi doi dintre noi, apoi patru, și să împingem barca departe de acea stâncă. Surprinzător, nu mi s-a părut așa de rece apa.

Ah, despre vâltori și cascade v-am spus? Dap, sunt și d-astea. Sunt momente în care dacă nu ai destul de multă viteză, poți trece prin vreo vâltoare care să te învârtă bine acolo. Spre ultima partea a traseului am căzut printr-o cascadă în care efectiv simți cum îți pleacă barca de sub tine.

În concluzie, aș zice că nu-i de speriat tura pe care am făcut-o noi, dar trebuie să iei lucrurile cât de cât în serios ca să nu ai neplăceri. Aș mai merge? Sigur că da.

Iată și ce a zis Watch5 Pro despre sesiunea respectivă de rafting:

Am pornit înregistrarea la ceva timp după ce ajunsesem deja la apă, deci probabil a fost 3 ore cu totul și aproape 13 km de vâslit pe cursul râului. Am consumat doar 1032 calorii, pentru că sunt slab și deci vâslitul nu a fost un efort foarte mare pentru mine.

Pulsul mediu a fost 109 bătăi pe minut, iar maximul a fost de 141 bpm. Nicio surpriză aici, mă așteptam să am pulsul scăzut, pentru că nu-s genul care să se panicheze, chiar dacă nu știu să înot 🙂 Ba chiar maximul e un pic mai mult decât mă așteptam. Dacă urc rapid trei etaje, am pulsul mai mare de atât. Conform ceasului, efortul maxim a durat undeva la patru minute. În rest, medium și low effort. M-a obosit mai mult trasul bărcii la mal.

Am terminat cu totul pe la 11:20, iar pe mal ne așteptau cei de la Vibe Camping cu o ciorbă fierbinte. Best ciorbă ever, ca să zic așa. După vâslit la 7 grade și apă rece, a mers la fix.

Iată cum arată din S Health raportul complet al acelei ture, plus raportul complet pe zi. Am mai și mers pe jos vreo 3 km, că simțeam că nu am făcut destulă mișcare 🙂 Apoi am leșinat de somn pe la ora 10 seara și am dormit fix 10 ore.

Știți că nu-s neapărat un fan al smartwatch-urilor, dar Galaxy Watch5 chiar este mișto, nu numai pentru înregistrarea continuă a pulsului. Mi-a plăcut și că știe să facă EKG sau să îți ia tensiunea. Și dacă ar fi să aleg funcția care mi-a plăcut cea mai mult, a fost cea de monitorizare a … sforăitului.

Altfel, 2 zile jumătate de autonomie și integrare foarte bună cu telefonul, care este tot Samsung, evident.

În concluzie, mișto la rafting, chiar dacă a fost la 7 grade celsius. Vă sfătuiesc să încercați măcar o dată în viață, chiar dacă sunteți ca mine și nu știți să înotați. Mie mi-ar plăcea să mai bag o fisă.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook