Author Archives: Marius

Mașinile pe care le luăm în calcul pentru a înlocui Dusterul

By Marius | August 24, 2020

După cum vă spuneam în articolul precedent, m-am gândit să văd ce oferte avem pentru un SUV nou până în 25.000 euro. Așa că am luat efectiv toate brandurile auto din România, le-am verificat oferta de SUV-uri, am întocmit un shortlist și am trimis mesaje la câțiva dealeri. Shortlist-ul arată așa, cu prețurile de listă de la mai mare la mai mic:

Skoda Karoq 1.5l, 150 cp, DSG, 2WD – 25.211 euro
Hyundai Tucson 1.6l, 177 cp, 7DCT, 4WD – 24.681 euro
Nissan Qashqai 1.3l, 157 cp, DCT, 2WD – 23.640 euro
Renault Kadjar 1.4, 140 cp, EDC , 2WD- 22.350 euro
Suzuki SX4 S-Cross 1.4l, 150 cp, 4WD – 21.600 euro
Ford Puma 1l, 125 cp, 7 speed, 2WD – 20.200 euro – deși la ce reduceri au, cred că ar trebui să mă orientez spre Kuga

Deocamdată am trimis mesaje la reprezentanțele Hyundai, Nissan și Suzuki. Varianta Suzuki s-a anulat, pentru că nici unul dintre cei trei dealeri din București nu mai are SX4 S-Cross cu transmisie automată. Urmează să vină modelul nou, dar prin primăvară 2021.

Nici la Tucson situația nu este excepțională. Doi dintre dealerii care m-au contactat nu prea mai au varianta cu transmisie automată, pentru că, din nou, și la ei urmează să vină modelul nou prin toamnă. Aveau doar unul cu echiparea de top, pe la 33.000 euro. Dar aici mă întreb dacă nu cumva ar fi o idee bună să caut la mai mulți dealeri din jurul Bucureștiului sau din țară, și știind această informație, poate forțez un pic nota și iau o mașină din stoc la un preț mai bun.

Nissan pare să aibă Qashqai-ul automat pe stoc. O să fac un test-drive, deși nu pot să spun că rezonez nici cu ideea de mașină aproape-franțuzească reîmpachetată. Și nici cu numele mașinii, pe care probabil că nu voi reuși să-l scriu niciodată corect din prima 🙂 Totuși, mi se pare că arată foarte bine.

În rest, francezii de la PSA au niște prețuri de listă opulente pentru SUV-ulețele lor, deci nici nu m-am obosit. Jeep-ul Compass pornește de la 28.000 euro. Și Kia Sportage mi se pare că are un preț cam mare. La Toyota nu prea te atingi, că le-au făcut pe toate hibride. C-HR ar fi în buget dar mi se pare mic, RAV4 e deja peste. Honda are H-RV-ul care din câte știu este mai mic față de ce mi-aș dori, iar CRV-ul este peste buget. La fel și la Mazda, care are CX-3-ul mic și CX-30-ul este peste buget. Ne-am orientat la mașini care să fie similare ca dimensiuni cu Dusterul, nu la CUV-uri. Tiguanul mi se pare scump, dar ar mai fi o variantă în grupul VAG care arată bine, în persoana lui Seat Ateca. N-am reușit să aflu nimic de pe site-ul lor celor de la SEAT, dar mai încercăm. Cam astea-s toate conform specificațiilor mele 🙂

Așadar, urmează să trimit mailuri la Skoda, Seat, Renault, poate și Ford, dacă sunt cuminți.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Premium Barbeque Box de la Hard Rock Cafe – am făcut burgeri pe grătar pentru prima dată

By Marius | August 22, 2020

1 Comentariu

Chiar înainte să plecăm în concediu, am văzut pe Facebook o reclamă la Premium Barbeque Box de la Hard Rock Cafe. L-am considerat semn divin, așa că am dat comandă de un kit, l-am pus în lada frigorifică și am pornit la drum. L-am desfăcut 500 de kilometri mai târziu într-o pădure, lângă un izvor cu apă rece, și am pus totul pe un grătar de camping.

Dar să începem cu începutul. Premium Barbeque Box conține următoarele preparate:

4 burgeri proaspeți din carne de vită Angus (800 g)
2 coaste de porc marinate și gătite la cuptor (550 g)
12 aripioare de pui marinate și gătite la cuptor (350 g)
Sos Barbecue (90 g)
Sos Chipotle Aioli (90 g)
Sos picant aripioare (60 g)
4 chifle brioche, 8 felii bacon, 8 felii brânză Cheddar
felii de roșii, rondele de ceapă proaspătă, frunze de salată verde.

Am comandat kit-ul prin intermediul acestui link ciudat. Mi s-a părut ciudat pentru că nu pare destul de “branded” în stilul HRC și nici nu l-am găsit pe site-ul lor, așa că am avut emoții până când m-am văzut cu pachetul în mână. Nu poți alege livrare decât pentru ziua următoare, iar dacă vrei să dai o comandă cu ridicare din restaurant, trebuie să comanzi în aceeași zi. Totul costă 189 lei și recomandarea lor este ca ingredientele să fie pregătite în maxim 2 zile.

Noi am ales cu livrare din restaurantul Hard Rock Cafe. Nu am primit o confirmare care să ne spună că este gata comanda, așa că am decis să sun eu la restaurant să întreb dacă pot ridica pachetul. Mi s-a răspuns că pot veni, așa că m-am prezentat la fața locului și am așteptat aproximativ 20 de minute ca pachetul să fie gata. Aveau numele meu pe o listă, deci sigur nu uitaseră de comandă. Bănuiala mea este că au vidat ingredientele chiar atunci, ceea ce nu-i rău. Dar dacă sunteți pe fugă, poate-i sunați și-i rugați să fie gata la o anumită oră. Așa arăta cutia cu ingrediente:

Și așa arătau toate ingredientele, desfășurate pe masa cabanei în care am stat, și luminate cu lumină cam galbenă, de la un fel de candelabru făcut din coarne de cerb:

După cum se vede, chiftelele de burgeri aveau dimensiunea potrivită:

Într-un plic erau instrucțiunile de preparare și câteva surprize în stilul Hard Rock Cafe. Patru vouchere pentru un desert gratis, stegulețe pentru toate preparatele, și ce m-a dat pe spate, un QR Code care ducea către playlist-ul Hard Rock Cafe de pe Spotify:

Noi am făcut de multe ori burgeri și fie am cumpărat, fie am amestecat și format noi carnea pentru chiftele. Dar întotdeauna le-am făcut acasă, în tigaie, niciodată pe un grătar cu foc. Cu atât mai puțin “în deplasare“, pe un teren necunoscut. Prima dată când am văzut grătarul din imagine mi-a venit să plâng, crezând că n-o să fie nimic de capul lui.

În cele din urmă s-a dovedit foarte practic și ingenios. Acel țăruș este bătut cumva oblic în pământ, iar grătarul stă în tensiune pe el. Așa că îl poți mișca stânga/dreapta foarte ușor, sau îl poți ridica și coborî în funcție de cât de puternică este flacăra. Așa arătau coastele și aripioarele + burgerii pe grătar:

Privire de sus, după ce aripioarele și coastele erau deja gata:

Și în timp ce montam burgerii:

Burgerii au ieșit foarte buni. Medium, nu medium rare, așa cum îmi plac mie în mod normal, dar foarte buni datorită fumului și flăcării de la grătar. Ciocănelele au fost din cele mici în dimensiune, așa că s-au mâncat ca popcorn-ul, iar coastele au fost fragede și au avut un gust bun din cauză că le-am glazurat cu sos barbeque cât timp au stat pe grătar.

Mi-ar fi plăcut să am o poză mai bună cu rezultatul final, dar eram după un drum cu mașina de opt ore, era noapte și ne era foame, deci doar atât s-a putut:

În concluzie, recomand cu căldură (get it?!) Premium Barbeque Box de la Hard Rock Cafe. Mi s-a părut o experiență mișto, mai presus de o simplă cutie cu ingrediente pentru mâncare. Iar prețul mi se pare foarte corect pentru toate ingredientele din kit.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Care este cel mai ostil oraș din România prin care ați trecut?

By Marius | August 21, 2020

7 Comentarii

Săptămâna trecută ne-am plimbat prin țară, iar ieri, la întoarcere, am trecut printr-un oraș magic. Nu vă spun numele, vă las să ghiciți din articol despre ce oraș este vorba.

Sens giratoriu 1. Intrăm noi ușor și precaut, iar din dreapta noastră intră fără să ne dea prioritate o ditamai basculanta, pe principiul “not a fuck was given“. Frână că ne prăpădim, apoi glume cu “ah, am intrat în oraș-oarecare-din-România” și ne vedem de drum.

Mergem mai departe și la un moment dat trebuia să facem dreapta într-o intersecție în “T”. Ezităm un pic cât să le dăm prioritate pietonilor de pe strada pe care urma să intrăm, moment în care de pe contrasens un BMW atacă decisiv și face stânga înaintea noastră, forțându-ne să apăsăm mai cu simț de răspundere pe frâne.

Parcăm mașina într-o parcare și mergem pe jos 5 minute până la un restaurant (ca fraierii!).

Restaurant cu doar două sau trei mese ocupate la terasă. Nu ne întâmpină nimeni, ne așezăm la o masă oarecare. Apare și chelnerul, gabarit stil Micuțu, cu tot cu sila lui Micuțu din sketch-ul cu instalatorul, mască sub nas. Ne întinde niște meniuri pe masă, fără să zică nimic. Între timp eu îi făceam loc pe masă, dând telefoane și sticluțe de dezinfectant la o parte. Nu zice nimic.

Vine mult mai târziu să ne ia comanda.

Noi: “Am vrea o ciorbă de perișoare…”.
El: “N-avem.”
Noi: “Atunci o ciorbă de văcuță…”
El: “N-avem decât de burtă.”
Noi, după ce îi dăm toată comanda: “Asta este tot, mulțumim!”
El: Nimic.

Vine cu mâncarea și o pune pe masă. Nu zice nimic.

Terminăm de mâncat, vine să ia farfuriile, îl ajutăm la debarasare. Nimic.

Plătim cu cardul. Nu zice nimic. Nu zicem nici noi nimic. Plecăm până la urmă, că simțeam că-l deranjăm.

Apoi ne urcăm în mașină și decidem să ne mai plimbăm un pic prin oraș, să facem un pic de auto-turism. Adică turism din mașină, că nu mai aveam curaj să ne dăm jos. 🙂

Sens giratoriu 2. Așteptăm cuminți pe banda 1 să dăm prioritate. Când ne punem în mișcare, un Logan pătrunde agresiv prin stânga noastră și ne ia fața.

Sens giratoriu 3. Așteptăm să dăm prioritate. Un alt Logan se strecoară prin dreapta noastră și se duce.

Sens giratoriu 4. Intrăm rapid în sens pe banda a doua și dăm la fel de rapid semnal dreapta, că urmează să schimbăm pe banda 1 și să ieșim. Unui Logan MCV nu-i pasă, intră el în sens pe banda 1 în fața noastră, ne ia fața și iese el primul. Îi dăm claxon, ne arată semnul victoriei.

Toate chestiile astea s-au întâmplat în condițiile în care noi eram într-o mașină electrică, care practic accelerează instant. Adică dacă chiar voiam să ne băgăm, ne-am fi băgat. Doar că noi conduceam la politețe și n-am vrut să forțăm sensurile, pe când aici se circulă pe bază de șmecherie și valoare.

Faza amuzantă este că acum 5 ani, când am trecut ultima oară prin acest oraș magic, aceeași impresie de Vestul Sălbatic am avut-o. Am trecut acum prin el și din curiozitatea de a vedea dacă s-a schimbat ceva.

Acum vă las pe voi să ghiciți care-i orașul și eventual să-mi spuneți care vi se pare cel mai ostil oraș din cele prin care ați trecut prin țară.

UPDATE: Bineînțeles că-i vorba de Craiova! 😀

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Am comandat de două ori prin Tazz. Prima dată a fost ok :)

By Marius | August 18, 2020

1 Comentariu

Pentru că aveam poftă de o pizza cât mai aproape de original, am comandat într-o seară de la Fomizza prin Tazz. Am dat comandă de pe site, pentru că prefer oricând să folosesc laptopul pentru a compara mai rapid meniuri. Pe telefon este mai greu, deci apreciez că Tazz are și variantă desktop și sper să nu renunțe la ea.

Totul ok, comanda ajuns în aproximativ 60 de minute, după ce livratorul a urcat inițial vreo 3 etaje prin blocul de lângă noi până să găsească blocul nostru. Pizzele au ajuns … “nu reci”.

Am luat o Pizza la Morte Sua cu pancetta afumată, pecorino și trufe și o Pizza Pistacchio Napoletano cu scarmoza afumată, roșii uscate și fistic.

Foarte bune ambele, iar ingredientele mai neconvenționale precum trufele și fisticul nu au acaparat gustul de pizza, ci doar au dat un mic indiciu că e un ingredient în plus. Surprinzător, deși sunt un mare fan al trufelor, mi-a plăcut mai mult pizza cu fistic.

Bun, și pentru că la prima comandă am primit un voucher de 20 de lei care expira în 2-3 zile (la final de iulie), am zis să mai dăm o comandă. Și am comandat de pe telefon, de la Hard Rock Cafe, pentru că și aceștia aveau o ofertă cu un burger + un meniu de copii gratuit.

Am luat un Java Lava pentru mine și un meniu pentru copii (adică pentru Alice). La meniu am avut de ales între un mini-burger, niște pui și încă ceva. Am ales preparatul din pui, pentru că ea spunea că vrea să mănânce mai light.

Ora 20.04. Am plasat comanda și deja visam la burgerul de la HRC. Doar că aplicația nu îmi arăta timpul de livrare. Atunci am realizat că nici înainte să dau comanda nu îmi era indicat în dreptul restaurantului timpul mediu de livrare “Heh, cât poate să dureze?! Sunt la 10 minute distanță de noi și e ora 8 seara, e liber orașul. Hai să dăm play la un film și mai vedem noi.”

Ora 21.10. Vibrează telefonul. Trecuse deja o oră deci îmi sticleau ochii și salivam ca un bulldog care simte miros de friptură. Deschid telefonul și … bam:

Recunosc că am plâns un pic. Mă gândeam că în tot acest timp aș fi putut să-mi fac eu un burger de la zero dacă luam niște chiftele de burgeri de la Lidl sau de la Mega. În fine, am trecut la planul B. Am scos ingredientele din frigider și ne-am apucat să facem guacamole. Și la cât de foame îmi era, am făcut vreun kg.

Ora 22.04. Fix când am înfipt al doilea nacho (nachos?!) în guacamole, a sunat și telefonul. I-am spus livratorului ce număr să formeze la interfon și apoi a urcat agale. L-am studiat un pic de la distanță și mi s-a părut că din atitudinea lui se aștepta să fie certat.

Nu i-am spus nimic. L-am întrebat doar dacă este ultima comandă (la HRC deja închisese) și mi-a spus că nu este ultima lui comandă. Apoi mi-a spus că de fapt comanda mea a fost trimisă inițial undeva prin Berceni, iar apoi a refăcut-o și din această cauză a durat atât. Am fost politicos cu el, că nu sunt genul arțăgos. Ba chiar i-am dat și tips.

Ora 22.05. Imaginați-vă niște cântece angelice pe fundal. Am ajuns la momentul de mult visat. După două ore de așteptare, desfacem punga cu mâncare.

Și găsim … doi burgeri.

Deși pe chitanță scria corect, un Java Lava + un meniu cu pui pentru copii, aici erau doi burgeri. Pe chitanță mai scria un detaliu interesant. Ceva de genul:

Timp de preparare – 10 minute;
Timp până la pick-up – 80 de minute

Cred că nici burgerul meu nu era ce trebuie, pentru că nu am văzut acel ardei chili deasupra. Nu era nici cel Legendary, pentru că nu avea inele de ceapă. Până în această zi nu știu ce burger a fost, pentru că m-am grăbit să îl mănânc 🙂

Acum mă gândesc cu amuzament că poate cineva din Berceni a avut parte de o livrare rapidă și de o surpriză picantă.

În concluzie, prima comandă prin Tazz a fost OK, a doua ar fi fost amuzantă dacă nu îmi era foame. Trebuie să mai comand o dată ca să dau verdictul final.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Review: Monitor BenQ EX2780Q – IPS de 27″ cu 144 Hz și subwoofer

By Marius | August 17, 2020

2 Comentarii

Monitoarele de 27 de inch cu rezoluție 2K și 144 de Hz sunt considerate soluțiile optime pentru gaming. Dar monitoarele cu panel IPS și cu 144 Hz cum este BenQ EX2780Q sunt destul de rare și foarte dorite. De ce? Pentru că panelul IPS oferă cea mai bună calitate a culorii (pentru procesare foto/video șamd), iar 144 Hz un refresh rate foarte bun pentru jocuri. În mod tradițional combinația de IPS și 144 Hz creștea foarte mult prețul monitorului.

Iar cum eu am deja un monitor BenQ 4K de care sunt foarte mulțumit, am zis să văd și cum se comportă un monitor mai nou și cu specificații mai bune de la ei.

Specificațiile pentru BenQ EX2780Q

Display IPS de 27″ cu rezoluție 2K 2560 x 1440;
Luminozitate de 350 niți, contrast 1000:1;
Unghi de vizionare de 178 de grade;
Timp de răspuns 5ms (GtG), refresh rate de 144Hz;
Acoperire 95% din spectrul DCI-P3;
Sistem audio 2.1 integrat de la treVolo (2 x 2W + subwoofer de 5W);
Două porturi HDMI, un Display Port 1.4, un USB Type C cu DP Alt mode și un jack;
FreeSync;
Tehnologie Flicker-free, Low Blue Light, Brightness Intelligence Plus, Smart Focus;
Telecomandă, rotița pentru volum;
Cântărește 7.7 kg;
Preț la momentul review-ului: 2.412 lei la eMAG;

Design și construcție

Întotdeauna mi-a plăcut design-ul de la BenQ și nici acest monitor nu face excepție. Are o ramă foarte subțire, cu excepția zonei de jos, unde are o grilă în spatele căreia sunt difuzoarele. Grila este ușor perforată, de o culoare crem închis metalizat, iar în centru are o zonă neagră unde sunt integrați mai mulți senzori. Stativul este format dintr-un cadru metalic de culoarea grilei.

În partea din spate se poate observa o grilă din partea superioară pentru subwoofer și butoanele pentru meniu:

Așa sunt dispuse porturile:

Iar stativul are o soluție foarte ingenioasă pentru wire management:

Revenind în partea frontală. Un detaliu pe care l-am observat mai târziu este rotița de volum din partea stângă (foarte utilă!):

Așa arată telecomanda:

Am apreciat telecomanda mai mult decât m-aș fi așteptat. Am pus-o pe padul de cauciuc cu care a venit, în interiorul standului de la stativ. Are butoane pentru controlul rapid pentru volum, modul HDR, modul BI, tipul de low blue light și un fel de equilzer pentru difuzoare. Mult mai confortabil să le ajustezi pe toate de aici decât din butoanele din spate.

Monitorul nu face decât un tilt pe verticală și singurul lucru pe care l-aș fi dorit în plus ar fi fost un reglaj pe înălțime. Chiar și așa, tot i-aș da nota 10 la design, mai ales datorită faptului că nu are suprafețe glossy.

Tehnologii integrate și experiența de vizionare pe EX2780Q

Primul lucru care m-a uimit când l-am pornit a fost sunetul foarte bun. No bullshit, subwoofer-ul chiar își face treaba. Sunetul este plăcut, cald, nu plasticos/metalic cum se aude de obicei din difuzoarele stock de la monitor. Cred că sistemul de la treVolo este de ajuns pentru a înlocui două boxe de birou.

Apoi mi-au plăcut tehnologiile specifice BenQ.

HDRi-ul este discutabil. Teoretic îți trebuie luminozitate mult mai mare de 350 de niți (unii zic că undeva pe la 500-600) ca să poți să simți o reală diferență.

Eu l-am ținut în principiu pe OFF și îl mai activam în jocuri pe Game HDRi, dacă nu uitam. Practic eu cred că umblă la contrast pentru a scoate niște imagini mai sharp, cu treceri mai bruște între tonuri.

Eye Care are multe moduri care îmi plac. Monitorul are un luxmetru integrat, așa că îl poți seta să modifice luminozitatea în funcție de lumina din cameră, poți seta un interval după care să te atenționeze să te uiți în altă parte, poți pune filtru pe roșu sau pe verde șamd.

Poți alege unul dintre modurile de Low Blue Light precum: Multimedia, Web Surfing, Office, Reading și ePaper. Așa arată pe ePaper:

În jocuri s-a comportat bine. Chiar dacă este cu FreeSync, am bifat sincronizarea refresh rate-ului din NVIDIA Control Panel, am fost avertizat că nu este încă “validat” ca G-SYNC Compatible, dar a funcționat bine în CS:GO.

Concluzie pentru BenQ EX2780Q

În concluzie, BenQ EX2780Q este un monitor care oferă soluția optimă pentru cei care doresc culori reproduse corect dar și gaming un pic mai avansat. Nu l-aș recomanda doar ca pe un monitor de gaming ci ca pe un monitor bun, cu un preț corect, care face câte puțin din toate: are și design plăcut, sunet și imagine bune, ok și pentru multimedia și pentru jocuri. În final pot să spun că am apreciat foarte mult telecomanda și sunetul său.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Oare este un moment bun pentru a cumpăra o mașină nouă?

By Marius | August 14, 2020

4 Comentarii

Este deja a doua sau a treia oară când ameninț că ne gândim să cumpărăm o mașină nouă. Primele gânduri le-am avut prin 2017, când voiam o a doua mașină. Între timp am realizat că nu avem nevoie de două mașini și ne gândim să schimbăm unicul Duster cu un SUV cu motor pe benzină și cu cutie automată. Dacă se poate și 4×4, ar fi ideal, dacă nu, asta e.

Problema este că până acum nu am avut un incentive adevărat pentru a face asta. Dusterul merge bine, se urcă pe pietre, ieri i-am făcut ITP-ul, e valabil până în 2022, all good. Dacă l-aș vinde, l-aș vinde pentru că nu vreau să îl las să se deprecieze mai mult și să ajung să-l dau pe un prețul unui sac de cartofi. Totuși, tocmai a împlinit 10 ani.

Articolul ăsta m-a pus pe gânduri și așa am ajuns să caut mașină. M-am gândit dacă nu cumva găsesc oferte bune la mașini rămase în stocuri pe la dealeri.

Și ca să fie totul și mai interesant, și ai mei își caută o mașină de oraș, undeva pe la 10.000 euro. Avem și o rablă care stă degeaba, deci luptăm pe două planuri.

În concluzie, voi cei ce sunteți în căutare de mașini, ce părere aveți? E un moment bun să ne agităm acum un pic în speranța că prindem oferte bune la mașini nevândute din pandemie? Sau având în vedere că nu ne presează mai nimic, ar merita să mai așteptăm până pe final de an, când poate se mai înăspresc hunger games printre dealeri?

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Review căști true wireless Panasonic RZ-S300W cu Google Assistant

By Marius | August 13, 2020

0 Comentarii

Panasonic a lansat recent două modele de căști true wireless: Panasonic RZ-S300W și Panasonic RZ-S500W. Modelul testat de mine este RZ-S300W, și pe lângă diferențele de contrucție, marea deosebire față de RZ-S500W este că nu vine cu active noise canceling. Vin însă cu o calitate bună a sunetului și cu Google Assistant.

Iată câteva detalii despre ele:

Conectare Bluetooth prin codec SBC sau AAC;
Difuzoare de 6 mm;
Greutate de 4 grame pentru fiecare cască și 45 de grame pentru cutie;
Autonomie a căștilor de 7 ore sau maxim 30 de ore în total cu cea a cutiuței;
Microfon pentru convorbiri, funcție de amplificare a zgomotului de fond;
Compatibile cu Android și iOS și asistenți vocali precum Google Assistant, Siri și Alexa;
Preț: 599 lei eMAG

Căștile vin într-o cutie simplă, alături de cutiuța de încărcare, cablu de încărcare USB Type-C și dopuri siliconice de mărimi XS, S, M și L pentru urechi.

Design și construcție

Cutia în care vin nu pot să zic că m-a atras la capitolul design. Mi se pare un pic cam mare și din această cauză parcă este mai greu de strecurat într-un buzunar. Căștile stau într-o poziție verticală în ea și cred că dacă poziția lor ar fi fost la un unghi de 30 grade sau chiar pe orizontală, cutia ar fi putut fi făcută în așa fel încât să fie mai plată.

Căștile stau binișor în cutie, cu mențiunea că mi-ar fi plăcut să fie acolo un magnet mai puternic, care să îndrepte căștile în poziția corectă indiferent cum le dai drumul în cutie. Pe parcursul utilizării s-a întâmplat să le dau drumul și apoi să fiu nevoit să mai apăs cu degetul pe ele ca să se așeze mai bine.

Căștile n-arată rău. Au vârful cu dopul care intră în ureche destul de lung, și sunt construite “pe verticală”, așa că se înfig bine în urechi și având în vedere greutatea de doar 4 grame, sunt confortabile. Nu mi s-a întâmplat să îmi cadă din ureche vreodată, deși trebuie să menționez că nici nu am alergat în această perioadă.

După ce sunt puse în ureche arată pur și simplu ca un cerc, iar când sunt pornite se vede și un mic led albastru care licăre. Apropo, poate v-am mai spus, dar nu sunt adeptul căștilor stil teardrop, cum sunt AirPod-urile.

Singurul lucru care nu îmi place la design este acel inel din plastic argintiu. Nu știu de ce, mi se pare în plus. Cred că dacă nu ar fi fost cu rizuri sau dacă ar fi renunțat complet la el mi-ar fi plăcut mai mult căștile.

Sunet și software

Cred că cel mai bine aș descrie sunetul drept clar și corect. Nu este “îmbogățit” artificial cu diverse elemente. Căștile par mai degrabă construite pe o reproducere fidelă a sunetului, decât orientate către un bass mai puternic. Încă un lucru care mi-a plăcut a fost că nu au zgomot alb. Dacă le dai la maxim nu vei auzi fâșâit sau alte asemenea elemente. Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost volumul maxim, care parcă nu a fost la fel de puternic precum mi-aș fi dorit.

Căștile redau muzica folosind codecul SBC sau AAC. Mi-ar fi plăcut să includă și aptX sau poate chiar LDAC pentru o frecvența mai înaltă. Citiți aici mai multe despre codarea audio pe Bluetooth.

Deși nu au anulare activă a zgomotului, din cauză că se înfig bine în urechi, elimină destul de mult zgomotele din jur. Dacă vrei să auzi zgomotele din jur sau să porți o conversație fără să le dai jos, te ajută funcția de “Ambient Sound Control”, care prin intermediul microfoanelor preia zgomotul din jur, îl amplifică și îl livrează în căști. Calitatea sunetului din convorbiri este ok. Interlocutorul te va auzi bine la telefon, dar va ști că nu vorbești direct în microfonul telefonului.

Ambele căști au senzor tactil și se controlează în felul următor:

casca dreaptă – double tap pentru next song, triple tap pentru previous song;
casca stângă – single tap pentru play/pause, double tap pentru volum mai tare, triple tap pentru volum mai încet, apăsare lungă pentru asistent vocal;

Am folosit și Google Assistant prin intermediul căștilor. A funcționat ca și cum l-aș fi folosit prin telefon. Nu am nimic de reproșat aici.

Aplicația de Android se numește Panasonic Audio Connect și nu-i o mare minune a tehnicii. Eu știu explicația lor oficială, și anume că “aplicația este doar un suport pentru căști”, dar mie mi se pare că experiență cu căștile ar fi fost puternic îmbunătățită de o aplicație mai bună. Panasonic Audio Connect nu face altceva decât să arate bateria căștilor, să permită activarea/dezactivarea Ambient Sound Control și a Sound Enhancement-ului. De la Sound Enhancement poți schimba profilul sunetului pe Bass Enhancer, Clear Voice, sau poți intra în Equalizer. În rest, mai poți seta intervalul de auto power off și cam atât.

Mi-aș fi dorit mai multe de la această aplicație. De exemplu să schimb modul în care reacționează la tap-uri. Poate eu vreau play/pause pe casca dreaptă, nu pe stângă. Și încă o chestie pe care nu am înțeles-o: căștile au un LED care clipește în permanență și care nu poate fi dezactivat din aplicație. Sper totuși ca aceste inconveniente să fie rezolvate printr update-urile următoare.

Ca un ultima aspect, autonomia este și ea ok dacă este conform specificațiilor: vreo 7 ore pentru căști și maxim 30 de ore dacă sunt încărcate de cutiuță. Eu nu le-am avut disponibile destul de mult pentru a mă convinge dacă este așa, dar feeling-ul îmi spune că specificațiile nu mint.

Concluzie pentru Panasonic RZ-S300W

În concluzie, Panasonic RZ-S300W sunt niște căști cu sunet de calitate și confortabile datorită greutății scăzute. Totuși, fac parte dintr-o categorie de produse unde competiția este acerbă, iar modelul de la Panasonic nu impresionează cu adevărat prin nimic. Va fi greu să se diferențieze față de alte model de pe piață.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook