Știți povestea. La raft e afișat un preț mai mic, iar după ce treceți de casa de marcat și vă uitați pe bon, constatați că prețul de pe bon este mai mare. Chestia asta se întâmplă cu precădere la anumite lanțuri de supermarket-uri mai mult decât la altele și se va întâmpla din ce în ce mai des în perioada următoare.
De ce se întâmplă asta? Haideți să le ușurez eu treaba celor din departamentele de PR și să explic mai bine ce se întâmplă.
Sigur, primul instinct este să zici: “Ha! Vor să mă țepuiască! Sunt interese mari la mijloc! Big supermarket! Masoni! Reptilieni! Soroș!“. Și sincer să fiu, este un reflex total justificat, pentru că până la urmă cel care pierde este clientul.
Doar că intenția supermarket-ului nu este să te țepuiască. Cel puțin nu așa. Dacă vă gândiți un pic logic, sunt multe metode mult mai puțin evidente de a țepui decât aceasta.
Nu. Explicația este că prețurile sunt aliniate la nivel național și atunci când se modifică, se modifică automat și în sistemul de gestiune (deci și în casa de marcat). Problema este că etichetele de la raft trebuie printate și afișate din nou. Iar asta ia timp. Dacă memo-ul cu “schimbă prețurile la produsele x,y,z” nu ajunge la managerul magazinului la timp sau dacă pur și simplu sunt prea multe produse și prea puțini angajați, aceștia nu vor ajunge să schimbe la timp toate prețurile.
Sigur, este exclusiv vina lor.
Însă imaginați-vă că sunt anumite produse care vin de la transport cu eticheta de preț deja tipărită pe fiecare în parte. Mă refer aici mai ales la produsele cu gramaj variabil (mezeluri, brânzeturi). Imaginați-vă că se schimbă prețul pentru toate acele sute de produse. Cum gestionezi asta ca manager de magazin? Scoți produsele de la vânzare până le schimbi eticheta? Oprești tot magazinul și pui toți oamenii să răzuiască etichete?
Din această cauză spun că se întâmplă la anumite magazine mai des. Se întâmplă mai des la cele care au etichetele afișate pe hârtie, nu prin etichetele acelea electronice.
Și se va întâmpla și mai des din cauza inflației. Probabil că vom ajunge să crească prețul cafelei între când ai luat-o de pe raft și până ai ajuns la casă 🙂
Dar de ce nu investesc toate magazinele în acele etichete electronice? Sau de ce nu angajează mai mulți oameni? Pentru că ambele costă, iar aceste costuri în plus se adună și în cele din urmă ar fi introduse tot în prețurile produselor, care în final ar ajunge să coste și mai mult. Strategia magazinelor tip “discount retailer” este să țină prețurile produselor mici tocmai prin reducerea acestor costuri.
Sigur, e nasol că se întâmplă chestia, dar cred că-i nasol pentru ambele părți. Clientul se simte țepuit și își pierde încrederea în magazin. Magazinul nu face profit din acea diferență, pentru că oricum la el în gestiune apar prețurile mari/noi/actualizate. Dacă a vândut o bere cu 6 lei în loc de 5 cât scria pe etichetă, acel leu nu rămâne undeva în plus. Mai mult, în cazul unei sesizări, și-o ia pe coajă și de la ANPC. V-am spus părerea mea, dacă vor să facă mânării, cred că au alte metode mult mai subtile.
Cam atât. Mie nu mi s-a întâmplat asta, unora li se întâmplă dubios de des. Așa că am scris acest articol pentru că văd că cei care pățesc asta o iau foarte personal și pleacă la vânătoare de vrăjitoare de fiecare dată.
Dacă vi se întâmplă chestia asta în magazine, e dreptul vostru să faceți retur la produs sau să cereți returnarea diferenței. Dar e bine să știți și explicația.
