Author Archives: Marius

Review: Monitor BenQ EX2780Q – IPS de 27″ cu 144 Hz și subwoofer

By Marius | August 17, 2020

Monitoarele de 27 de inch cu rezoluție 2K și 144 de Hz sunt considerate soluțiile optime pentru gaming. Dar monitoarele cu panel IPS și cu 144 Hz cum este BenQ EX2780Q sunt destul de rare și foarte dorite. De ce? Pentru că panelul IPS oferă cea mai bună calitate a culorii (pentru procesare foto/video șamd), iar 144 Hz un refresh rate foarte bun pentru jocuri. În mod tradițional combinația de IPS și 144 Hz creștea foarte mult prețul monitorului.

Iar cum eu am deja un monitor BenQ 4K de care sunt foarte mulțumit, am zis să văd și cum se comportă un monitor mai nou și cu specificații mai bune de la ei.

Specificațiile pentru BenQ EX2780Q

Display IPS de 27″ cu rezoluție 2K 2560 x 1440;
Luminozitate de 350 niți, contrast 1000:1;
Unghi de vizionare de 178 de grade;
Timp de răspuns 5ms (GtG), refresh rate de 144Hz;
Acoperire 95% din spectrul DCI-P3;
Sistem audio 2.1 integrat de la treVolo (2 x 2W + subwoofer de 5W);
Două porturi HDMI, un Display Port 1.4, un USB Type C cu DP Alt mode și un jack;
FreeSync;
Tehnologie Flicker-free, Low Blue Light, Brightness Intelligence Plus, Smart Focus;
Telecomandă, rotița pentru volum;
Cântărește 7.7 kg;
Preț la momentul review-ului: 2.412 lei la eMAG;

Design și construcție

Întotdeauna mi-a plăcut design-ul de la BenQ și nici acest monitor nu face excepție. Are o ramă foarte subțire, cu excepția zonei de jos, unde are o grilă în spatele căreia sunt difuzoarele. Grila este ușor perforată, de o culoare crem închis metalizat, iar în centru are o zonă neagră unde sunt integrați mai mulți senzori. Stativul este format dintr-un cadru metalic de culoarea grilei.

În partea din spate se poate observa o grilă din partea superioară pentru subwoofer și butoanele pentru meniu:

Așa sunt dispuse porturile:

Iar stativul are o soluție foarte ingenioasă pentru wire management:

Revenind în partea frontală. Un detaliu pe care l-am observat mai târziu este rotița de volum din partea stângă (foarte utilă!):

Așa arată telecomanda:

Am apreciat telecomanda mai mult decât m-aș fi așteptat. Am pus-o pe padul de cauciuc cu care a venit, în interiorul standului de la stativ. Are butoane pentru controlul rapid pentru volum, modul HDR, modul BI, tipul de low blue light și un fel de equilzer pentru difuzoare. Mult mai confortabil să le ajustezi pe toate de aici decât din butoanele din spate.

Monitorul nu face decât un tilt pe verticală și singurul lucru pe care l-aș fi dorit în plus ar fi fost un reglaj pe înălțime. Chiar și așa, tot i-aș da nota 10 la design, mai ales datorită faptului că nu are suprafețe glossy.

Tehnologii integrate și experiența de vizionare pe EX2780Q

Primul lucru care m-a uimit când l-am pornit a fost sunetul foarte bun. No bullshit, subwoofer-ul chiar își face treaba. Sunetul este plăcut, cald, nu plasticos/metalic cum se aude de obicei din difuzoarele stock de la monitor. Cred că sistemul de la treVolo este de ajuns pentru a înlocui două boxe de birou.

Apoi mi-au plăcut tehnologiile specifice BenQ.

HDRi-ul este discutabil. Teoretic îți trebuie luminozitate mult mai mare de 350 de niți (unii zic că undeva pe la 500-600) ca să poți să simți o reală diferență.

Eu l-am ținut în principiu pe OFF și îl mai activam în jocuri pe Game HDRi, dacă nu uitam. Practic eu cred că umblă la contrast pentru a scoate niște imagini mai sharp, cu treceri mai bruște între tonuri.

Eye Care are multe moduri care îmi plac. Monitorul are un luxmetru integrat, așa că îl poți seta să modifice luminozitatea în funcție de lumina din cameră, poți seta un interval după care să te atenționeze să te uiți în altă parte, poți pune filtru pe roșu sau pe verde șamd.

Poți alege unul dintre modurile de Low Blue Light precum: Multimedia, Web Surfing, Office, Reading și ePaper. Așa arată pe ePaper:

În jocuri s-a comportat bine. Chiar dacă este cu FreeSync, am bifat sincronizarea refresh rate-ului din NVIDIA Control Panel, am fost avertizat că nu este încă “validat” ca G-SYNC Compatible, dar a funcționat bine în CS:GO.

Concluzie pentru BenQ EX2780Q

În concluzie, BenQ EX2780Q este un monitor care oferă soluția optimă pentru cei care doresc culori reproduse corect dar și gaming un pic mai avansat. Nu l-aș recomanda doar ca pe un monitor de gaming ci ca pe un monitor bun, cu un preț corect, care face câte puțin din toate: are și design plăcut, sunet și imagine bune, ok și pentru multimedia și pentru jocuri. În final pot să spun că am apreciat foarte mult telecomanda și sunetul său.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Oare este un moment bun pentru a cumpăra o mașină nouă?

By Marius | August 14, 2020

4 Comentarii

Este deja a doua sau a treia oară când ameninț că ne gândim să cumpărăm o mașină nouă. Primele gânduri le-am avut prin 2017, când voiam o a doua mașină. Între timp am realizat că nu avem nevoie de două mașini și ne gândim să schimbăm unicul Duster cu un SUV cu motor pe benzină și cu cutie automată. Dacă se poate și 4×4, ar fi ideal, dacă nu, asta e.

Problema este că până acum nu am avut un incentive adevărat pentru a face asta. Dusterul merge bine, se urcă pe pietre, ieri i-am făcut ITP-ul, e valabil până în 2022, all good. Dacă l-aș vinde, l-aș vinde pentru că nu vreau să îl las să se deprecieze mai mult și să ajung să-l dau pe un prețul unui sac de cartofi. Totuși, tocmai a împlinit 10 ani.

Articolul ăsta m-a pus pe gânduri și așa am ajuns să caut mașină. M-am gândit dacă nu cumva găsesc oferte bune la mașini rămase în stocuri pe la dealeri.

Și ca să fie totul și mai interesant, și ai mei își caută o mașină de oraș, undeva pe la 10.000 euro. Avem și o rablă care stă degeaba, deci luptăm pe două planuri.

În concluzie, voi cei ce sunteți în căutare de mașini, ce părere aveți? E un moment bun să ne agităm acum un pic în speranța că prindem oferte bune la mașini nevândute din pandemie? Sau având în vedere că nu ne presează mai nimic, ar merita să mai așteptăm până pe final de an, când poate se mai înăspresc hunger games printre dealeri?

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Review căști true wireless Panasonic RZ-S300W cu Google Assistant

By Marius | August 13, 2020

0 Comentarii

Panasonic a lansat recent două modele de căști true wireless: Panasonic RZ-S300W și Panasonic RZ-S500W. Modelul testat de mine este RZ-S300W, și pe lângă diferențele de contrucție, marea deosebire față de RZ-S500W este că nu vine cu active noise canceling. Vin însă cu o calitate bună a sunetului și cu Google Assistant.

Iată câteva detalii despre ele:

Conectare Bluetooth prin codec SBC sau AAC;
Difuzoare de 6 mm;
Greutate de 4 grame pentru fiecare cască și 45 de grame pentru cutie;
Autonomie a căștilor de 7 ore sau maxim 30 de ore în total cu cea a cutiuței;
Microfon pentru convorbiri, funcție de amplificare a zgomotului de fond;
Compatibile cu Android și iOS și asistenți vocali precum Google Assistant, Siri și Alexa;
Preț: 599 lei eMAG

Căștile vin într-o cutie simplă, alături de cutiuța de încărcare, cablu de încărcare USB Type-C și dopuri siliconice de mărimi XS, S, M și L pentru urechi.

Design și construcție

Cutia în care vin nu pot să zic că m-a atras la capitolul design. Mi se pare un pic cam mare și din această cauză parcă este mai greu de strecurat într-un buzunar. Căștile stau într-o poziție verticală în ea și cred că dacă poziția lor ar fi fost la un unghi de 30 grade sau chiar pe orizontală, cutia ar fi putut fi făcută în așa fel încât să fie mai plată.

Căștile stau binișor în cutie, cu mențiunea că mi-ar fi plăcut să fie acolo un magnet mai puternic, care să îndrepte căștile în poziția corectă indiferent cum le dai drumul în cutie. Pe parcursul utilizării s-a întâmplat să le dau drumul și apoi să fiu nevoit să mai apăs cu degetul pe ele ca să se așeze mai bine.

Căștile n-arată rău. Au vârful cu dopul care intră în ureche destul de lung, și sunt construite “pe verticală”, așa că se înfig bine în urechi și având în vedere greutatea de doar 4 grame, sunt confortabile. Nu mi s-a întâmplat să îmi cadă din ureche vreodată, deși trebuie să menționez că nici nu am alergat în această perioadă.

După ce sunt puse în ureche arată pur și simplu ca un cerc, iar când sunt pornite se vede și un mic led albastru care licăre. Apropo, poate v-am mai spus, dar nu sunt adeptul căștilor stil teardrop, cum sunt AirPod-urile.

Singurul lucru care nu îmi place la design este acel inel din plastic argintiu. Nu știu de ce, mi se pare în plus. Cred că dacă nu ar fi fost cu rizuri sau dacă ar fi renunțat complet la el mi-ar fi plăcut mai mult căștile.

Sunet și software

Cred că cel mai bine aș descrie sunetul drept clar și corect. Nu este “îmbogățit” artificial cu diverse elemente. Căștile par mai degrabă construite pe o reproducere fidelă a sunetului, decât orientate către un bass mai puternic. Încă un lucru care mi-a plăcut a fost că nu au zgomot alb. Dacă le dai la maxim nu vei auzi fâșâit sau alte asemenea elemente. Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost volumul maxim, care parcă nu a fost la fel de puternic precum mi-aș fi dorit.

Căștile redau muzica folosind codecul SBC sau AAC. Mi-ar fi plăcut să includă și aptX sau poate chiar LDAC pentru o frecvența mai înaltă. Citiți aici mai multe despre codarea audio pe Bluetooth.

Deși nu au anulare activă a zgomotului, din cauză că se înfig bine în urechi, elimină destul de mult zgomotele din jur. Dacă vrei să auzi zgomotele din jur sau să porți o conversație fără să le dai jos, te ajută funcția de “Ambient Sound Control”, care prin intermediul microfoanelor preia zgomotul din jur, îl amplifică și îl livrează în căști. Calitatea sunetului din convorbiri este ok. Interlocutorul te va auzi bine la telefon, dar va ști că nu vorbești direct în microfonul telefonului.

Ambele căști au senzor tactil și se controlează în felul următor:

casca dreaptă – double tap pentru next song, triple tap pentru previous song;
casca stângă – single tap pentru play/pause, double tap pentru volum mai tare, triple tap pentru volum mai încet, apăsare lungă pentru asistent vocal;

Am folosit și Google Assistant prin intermediul căștilor. A funcționat ca și cum l-aș fi folosit prin telefon. Nu am nimic de reproșat aici.

Aplicația de Android se numește Panasonic Audio Connect și nu-i o mare minune a tehnicii. Eu știu explicația lor oficială, și anume că “aplicația este doar un suport pentru căști”, dar mie mi se pare că experiență cu căștile ar fi fost puternic îmbunătățită de o aplicație mai bună. Panasonic Audio Connect nu face altceva decât să arate bateria căștilor, să permită activarea/dezactivarea Ambient Sound Control și a Sound Enhancement-ului. De la Sound Enhancement poți schimba profilul sunetului pe Bass Enhancer, Clear Voice, sau poți intra în Equalizer. În rest, mai poți seta intervalul de auto power off și cam atât.

Mi-aș fi dorit mai multe de la această aplicație. De exemplu să schimb modul în care reacționează la tap-uri. Poate eu vreau play/pause pe casca dreaptă, nu pe stângă. Și încă o chestie pe care nu am înțeles-o: căștile au un LED care clipește în permanență și care nu poate fi dezactivat din aplicație. Sper totuși ca aceste inconveniente să fie rezolvate printr update-urile următoare.

Ca un ultima aspect, autonomia este și ea ok dacă este conform specificațiilor: vreo 7 ore pentru căști și maxim 30 de ore dacă sunt încărcate de cutiuță. Eu nu le-am avut disponibile destul de mult pentru a mă convinge dacă este așa, dar feeling-ul îmi spune că specificațiile nu mint.

Concluzie pentru Panasonic RZ-S300W

În concluzie, Panasonic RZ-S300W sunt niște căști cu sunet de calitate și confortabile datorită greutății scăzute. Totuși, fac parte dintr-o categorie de produse unde competiția este acerbă, iar modelul de la Panasonic nu impresionează cu adevărat prin nimic. Va fi greu să se diferențieze față de alte model de pe piață.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Oare unde au făcut ora de sport elevii din Liceul Tudor Vladimirescu în ultimii 10 ani?

By Marius | August 12, 2020

1 Comentariu

Când am intrat eu la liceu, ora de sport tocmai intra și ea în concediu. Am prins jumătate de semestru din fosta sală de sport. Pentru restul anilor aceasta a intrat în renovare pentru a fi transformată în sală de festivități. Se vede în poza de mai jos, cea din stânga, mai lată decât restul clădirii în formă de “U”.

Pe terenul mare de asfalt promisiunea era că va fi construită o sală de sport modernă, cum se făceau atunci din diverse magii cu bani primiți de la minister.

Erau încă disponibile terenurile de mini fotbal și cele cu asfalt, de mini-baschet și respectiv fot-baschet-handbal. În realitate, pentru următorii 3 ani și jumătate nu prea am servit oră de sport, pentru că în general dacă nu ploua sau ningea, profesoarelor le era frică să lase niște descreierați să zburde liber pe afară? Dacă chiar încep să alerge sau să joace baschet și constată că le place?!

Apropo, pune trei terenuri în unul singur și vei obține rețeta sigură pentru certuri și nemulțumiri, că unii vor baschet, că alții vor fotbal șamd.

Așadar, primul lucru care m-a șocat la clipul de la zoso este dispariția celor două panouri de baschet din curtea școlii. Deci nu numai că acea sală de sport nu a fost construită, dar au și dispărut coșurile de baschet șubrede și amărâte.

Eu am terminat liceul prin 2009. Sunt curios dacă de atunci și până acum, ceilalți elevi au făcut sportul la fel cum l-am făcut și noi. Eu am fost mereu nemulțumit de chestia asta. Era perioada în care descopeream baschetul și îi invidiam pe cei de la liceele care aveau sală de sport cu teren de baschet. Dacă reușeam să și învăț să driblez, nu doar să trec cu mingea prin ei, aș fi putut fi următorul LeBron! Acum nu vom ști niciodată!

În rest, cu renovarea … nu o văd o așa de mare crimă. Muncitorii doar își ușurează munca, aruncându-le de la geam. Teoretic, mobilierul acela ar fi putut fi donat. Practic, cineva ar fi trebuit să se ocupe de depozitarea și transportul lui. Deci timp și costuri în plus.

P.S: Mutu mai întâi a renovat școala generală în care am învățat, acum a trecut la liceu. Să vedem dacă află și ce facultate am terminat 😀

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Adevăratul motiv pentru care femeile trăiesc mai mult decât bărbații

By Marius | August 11, 2020

3 Comentarii

Sunt amuzante discuțiile de la petreceri, în care bărbații le zic fetelor chestii de genul “noi trăim mai puțin pentru că ne cicăliți voi“, doar că eu nu cred că este așa 🙂

Eu mi-am format de mult timp o altă teorie, iar recent articolul lui Radu mi-a adus aminte de această teorie a mea. Pe scurt, Radu spune că nu ar trebui să amânăm investigațiile medicale și dă și niște exemple personale în acest sens. În secțiunea de comentarii este cel al unei doamne, în care trece în revistă rutina de check-up anual. Analize de sânge, hormoni, gastro, optică, BTS, tot tacâmul.

Și citind acel comentariu mi-am adus aminte că de mult o admir pe Alice pentru cât de reactivă este. Simte că este ceva în neregulă? Pac, scoate telefonul, deschide aplicația de la Regina Maria, face 2-3 tap-uri și 3 zile mai târziu are programare la medic. O analiză, un consult și aia e. Fetele sunt mult mai mature în privința asta și au mult mai mult grijă de ele.

La polul opus, eu trag de mine vreo doi ani până să ajung la medic. Și când în sfârșit mă duc, probabil că tot datorită presiunilor lui Alice mă duc. La noi la bărbați parcă e o competiție între cine poate ajunge într-o stare mai precară. “Cât zici că ai colesterolul? 250? Pff, ești la juniori! Eu am 300 când mănânc numai legume! Câte hernii de disc ai? Doar una și te plângi?! Eu am trei și tot ridic pietre de moară!”

Cam asta este explicația simplă. Fetele trăiesc mai mult decât noi pentru că sunt mai precaute, fac mai multe controale și descoperă o eventuală problemă mai din timp. În timp ce noi glorificăm afecțiunile. N-ar fi rău să luăm exemplul lor, că aici studiile o demonstrează că se pricep mai bine la trăit mai mult 😛

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Review Xiaomi Redmi Note 9 – ce primești de la un telefon de buget de la Xiaomi?

By Marius | August 10, 2020

2 Comentarii

Eu sunt obișnuit să testez flagship-uri, însă am vrut să testez un telefon de buget din mai multe motive. În primul rând pentru că mă aștept ca datorită prețului, Xiaomi Redmi Note 9 să fie un telefon foarte vândut, iar în al doilea rând pentru că uneori doar așa ajungi să cunoști cu adevărat un producător de smartphone-uri. Văzând ce cum tratează modelele entry level. Haideți să vedem împreuna la ce trebuie să ne așteptăm de la un telefon de 900 de lei.

Specificații Xiaomi Redmi Note 9

Display LCD de 6.53″, rezoluție 1080 x 2340, aspect 19.5:9;
Chipset MediaTek Helio G85 Octa-Core cu GPU Mali-G52;
64 GB capacitate de stocare, 3 GB RAM, slot microSDXC;
Sistem quad-camera cu cameră wide de 48 MP, cameră ultrawide de 8 MP, cameră macro de 2 MP, și cameră de profunzime de 2 MP;
Cameră de selfie cu 13 mp;
Filmare și pe față și pe spate la 18080p@30fps;
Bluetooth 5, NFC, infraroșu, mufă USB 2.0 Type C, jack 3.5 mm, senzor de amprente;
Baterie de 5020 mAh cu fast charging la 18W și reverse charging la 9W;
Android 10;
Preț în momentul review-ului: 800 de lei la ofertă la eMAG;

Un minus la accesorii?

Telefonul vine în pachet cu cablul USB și cu adaptorul de rețea, care este de o dimensiune acceptabilă. E mai mare decât cel de la Huawei P20 Pro, însă nu la fel de mare precum cel de la Oppo. Iată-l mai jos cum arată:

Am apreciat faptul că telefonul a venit cu folie pe display și cu o husă (neagră) în pachet.

Un lucru de care trebuie să țineți cont este lipsa căștilor din pachet. Este posibil ca anumite persoane să considere acest lucru un minus, însă eu prefer așa, decât să vină cu aceleași copii pe care nu le suport după căștile de la Apple.

Design și construcție

Xiaomi Redmi Note 9 este un telefon mare și greoi: cântărește aproape 200 de grame. Are spatele din plastic cu un senzor de amprente poziționat un pic cam sus pentru gustul meu. În rest, telefonul n-arată rău.

În partea din față are camera de selfie tip punch-hole, iar pe lateral are slotul pentru Dual SIM și card microSDXC.

Are încărcare prin USB Type C, însă are și jack pentru căști.

Display-ul este mare, însă nu este foarte luminos în timpul zilei.

Ce poze face Xiaomi Redmi Note 9?

Sistemul quad-camera are următoarele componente:

Camera principală de 48 MP, cu f/1.8, 26mm (wide), senzor 1/2.0″, 0.8µm și autofocus cu detecție de fază. Aceasta-i camera pe care o vei folosi cel mai des.
Camera ultrawide de 8 MP, cu f/2.2, cu 118˚, senzor 1/4.0″ de 1.12µm.
Camera cu zoom 2x (macro) de 2 MP, cu f/2.4 și autofocus;
Camera de adâncime de câmp, de 2MP și f/2.4, care funcționează în tandem cu celelalte camere și pe care nu o poți accesa de una singură;

Nu-i rău. Fotografiile sunt decente în majoritatea situațiilor. Cu puțină pricepere poți scoate niște fotografii foarte bune în lumina naturală. Culorile sunt prea saturate uneori, însă nu-i o mare problemă.

Mi-a plăcut și calitatea camerei de zoom. Iată cum arată perspectiva celor trei camere (ultra wide, wide, zoom):

Camerele încep să își arate limitările, așa cum era de așteptat, în lumină slabă. Nu prea poți face mare lucru cu ele pe timp de noapte.

În privința filmării, poți face clipuri slow motion și hyperlapse-uri, însă trebuie să țineți cont că puteți filma la maxim 1080p și 30 de fps-uri.

Interfața mai trebuie îmbunătățită

Este primul telefon al cărui meniu l-am setat pe limba română. Recunosc că am făcut asta pentru că mă așteptam să mă amuz de diverse cuvinte traduse imprecis. Am avut și astfel de momente, dar per total traducerea este ok.

M-am lovit însă de destul de multe glitch-uri. De exemplu nu am reușit să fac resize la widgets. A mers o dată, nu știu cum am reușit, iar apoi nu am mai putut reproduce asta. Nu am reușit să schimb nici ordinea butoanelor din quick launch. Poate fi un bug sau poate nu m-am priceput eu. Nu poți adăuga un homescreen nou decât pe dreapta (am mai văzut problema asta și la Oppo și mi se pare aiurea). Telefonul nu a vrut să intre în cameră din scurtătura de pe lock screen.

Altceva? Nu are face unlock (doh!), iar senzorul de amprente mi se pare un pic cam lent. Sau poate doar nu-l atingeam eu destul de rapid, având în vedere poziția lui ușor incomodă.

Încă un lucru care merită menționat este prezența reclamelor prin anumite zone ale meniului. Nu sunt enervante, de genul pop-up, ca la cel mai nesimțit telefon pe care l-am testat 🙂 Sunt foarte abil plasate și nu le-am văzut decât în fereastra care mă anunța că o anumită aplicație a fost instalată. Este posibil ca multe persoane nici să nu le observe, dar consider că acest aspect trebuie menționat.

Trebuie menționat însă că eu am testat telefonul imediat ce s-a lansat pe piață. Este posibil ca în timp acele glitch-uri să se rezolve.

Performanță – primești ce plătești

Chipset-ul MediaTek Helio G85 mi se pare un pic subdimensionat. Se simte acest lucru când apeși butonul de “recent apps”, când intri într-o aplicație care are multe lucruri de încărcat (Gmail, Facebook) sau când deschizi mai mult de 7-8 tab-uri în Chrome.

Se simte un pic de throttling și când bateria se apropie de 30%. Cel mai enervant lucru? Uneori când ieșeam dintr-o aplicație mai heavy duty dispăreau butoanele de scurtături. Probabil se întâmpla asta pentru că telefonul ar fi trebuit să-și facă refresh la acele icoane, însă nu mai avea destul RAM disponibil pentru asta. Se rezolva rapid cu un swipe în sus și apoi revenit la meniul principal, dar nu vrei să pățești asta prea des.

Cât ține bateria la Xiaomi Redmi Note 9?

Bateria este de 5020 mAh și deși are quick charging, la cât de mare este, senzația este că se încarcă lent (cam două ore și douăzeci de minute de la 15% la 100% am cronometrat eu).

Partea bună este că o baterie atât de mare se și descarcă greu. Autonomia a fost în jur de 1 zi și 14-16 ore cu wifi, date, gps, waze, utilizare normală. Ei bine, când îl traci pe dark mode, telefonul rezistă lejer cel puțin două zile. Ba chiar m-am apropiat și de trei zile de funcționare. Deci nota 10 cu felicitări pentru acest aspect, având în vedere că are și un display foarte mare.

Concluzie

În concluzie aș spune că Xiaomi Redmi Note 9 este un telefon care oferă o configurație cinstită pentru prețul pe care îl are. Nu vă așteptați însă la minuni. Primești ceea ce plătești. Eu unul l-am folosit timp de 3 săptămâni și nu am tușit din cauză că nu am avut cel mai performant telefon în mână. L-aș recomanda celor care caută un telefon de buget, display mare și autonomie foarte mare.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Într-un univers paralel Liga I încă mai există

By Marius | August 7, 2020

2 Comentarii

Voi știați că recent tocmai s-au încheiat meciurile din Liga I? Eu vă spun sincer că aproape că uitasem că mai avem campionat intern. Mi-am adus aminte de asta când au apărut câteva bule de săpun cu știri despre Liga I. Toate știrile mi se par acum dintr-un univers distant. Am aflat că CFR ar fi campioni după ce i-a bătut pe cei la Universitatea Craiova și că este o poveste complicată cu Dinamo, COVID și niște voturi pentru a evita retrogradarea. Serios, pare că fotbalul interesant a devenit acum atât de interesant încât se joacă pe voturi.

M-am dus și eu pe stadion când aveam între 14 și 16 ani. Am fost stelist, pe vremea când exista Steaua și meciurile se aranjau ca normă. Am scandat, am cântat, m-am bucurat la goluri și mi-a plăcut atmosfera de stadion. Dar cumva am crescut și Liga I a rămas aceeași. S-a rupt filmul complet când a dispărut Steaua și a apărut FCSB.

Aproape 15 ani mai târziu, Liga I a rămas aceeași. Gigi Becali schimbă jucătorii și antrenorii ca pe ciorapi. Discuții, contradicții, declarații. Antrenori vechi reciclați, foști jucători convertiți la antrenori.

Știți ce n-a ajuns până în bula mea în ultimii 15 ani? Un video cu gol superb, o fază frumoasă de atac, un dribling, un voleu, un gest de colegialitate dintre doi jucători de la echipe adverse, un video cu cele mai frumoase goluri din sezon. Chestii despre fotbalul efectiv și nu despre scandalurile și discuțiile din jurul lui. Nu zic, probabil că or fi fost. Dar nimeni nu se concentrează pe asta. Dați o căutare despre “Liga I” și vedeți dacă găsiți pe prima pagină vreo știre despre ceva care să aibă legătură cu fotbalul. Știrile care contează sunt declarațiile lui Becali, Pancu, Prunea și Basarab Panduru. Dacă Ori chestiile astea nu mă vor atrage niciodată să mă uit din nou la Liga 1.

Mă întrebam acum care o fi publicul din target pentru Liga I? Cui îi mai pasă? Cine se duce pe stadion (și de ce)? Care sunt sponsorii? Cine sunt cei care plătesc să le apară numele pe tricourile jucătorilor?

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook