Am petrecut câteva zile prin Sibiu, un prilej bun ca să încercăm mai multe restaurante și să le aranjăm într-un top în funcție de preferințele personale.
Syndicat Gourmet
Update: Din păcate Syndicat Gourmet s-a închis 🙁
Primul în topul preferințelor ar fi Syndicat Gourmet, unde am fost pentru că am văzut că este cel mai bun restaurant din Sibiu conform ghidului Gault & Millau. Nu ne-a dezamăgit și am găsit aici ceea ce speram să găsim. Un restaurant micuț, cu aproximativ 10 mese destul de aproape una de cealaltă, într-o clădire veche din centrul Sibiului.
Meniul este mic, ceea ce-i întotdeauna un semn bun, și va trebui să stați cu dicționarul aproape dacă vreți să-l înțelegeți, pentru că are multe regionalisme și arhaisme. Găsiți aici chestii precum sloi de oaie cu peltea de gutui, cotlet de noatin, limbă de vită cu sos de heciumpeci, fleică de porc cu piure de topinambur șamd.
Ca aperitive am încercat sloiul de oaie (18 lei), care-i un fel de carne de oaie la garniță, dar cu șuvițe de carne în stilul unui pulled pork. Alături de mămăliguță, arată cam așa (nu, acela nu este un mic):
Am mai încercat și samosa cu miel și sos de mentă (15 lei) și un foie gras (18 lei) care era pe meniul zilnic. Foarte bune toate aperitivele.
Pentru felul principal am ales piept de rață de curte, sfeclă roșie și chutney de merișoare (55 lei) și cotlet de noatin cu salată picantă, sos de miel și rădăcinoase la cuptor (65 lei). Rața a fost bine făcută, rozalie în interior și cu piele crocantă la exterior:
Noatin este un regionalism pentru miel bătrân sau berbec tânăr, de maxim un an, depinde ce vă place mai mult. Cu siguranță a fost un fel mult mai interesant și mai gustos decât rața. Îl recomand și celor care nu mănâncă în mod normal carne de oaie, pentru că nu se simte atât de pregnant nici gustul nici mirosul de oaie.
Syndicat Gourmet merită o steluță în plus doar pentru faptul că este primul restaurant în care la sugestia celui care ne-a servit, vinul roșu, pentru că era baricat, a fost turnat încă din timp ce serveam aperitivul în decantor, pentru a se aera.
Am mâncat și trei deserturi. Negresa cu sfeclă roșie cred că ar fi bună pentru cei care preferă dulciurile fără zahăr, iar la tarta cu mere am fost cu toții plăcut surprinși de gustul de înghețată de cătină. Mi-ar plăcea să găsesc separat pe undeva doar înghețata. Cel de-al treilea desert cred că a fost tarta cu fructe de pădure. Au fost 16 lei deserturile, dar dacă ajungeți la Syndicat Gorumet, mai degrabă v-aș recomanda să vă concentrați pe aperitive și pe felurile principale, pentru că acolo este poezia.
Dacă ar fi să aleg ceva ce nu mi-a plăcut, aș putea reproșa că la masa de lângă noi s-au așezat niște clienți în vârstă, care pentru că făceau pe mofturoșii, au fost serviți cu tot felul de tratații din partea casei. Nu-i o problemă reală, dar chestia asta m-a făcut să mă simt mai puțin special decât ceilalți clienți.
Oricum, nu încape discuție că Syndicat Gourmet este primul restaurant pe care ar trebui să-l încercați dacă ajungeți în Sibiu. Merită primul loc din Sibiu în topul Galt Millau.
Pardon Cafe & Bistro
După o vizită la muzeul de istorie naturală, ni s-a făcut poftă de o friptură de stegosaur, așa că am ajuns peste drum, la Pardon Cafe. Decor este ușor steam-punk, cu multe elemente de alamă iar în spatele localului au câteva mese chiar lângă bucătărie. Ne-a plăcut și decorul și servirea. Și mâncarea. Am comandat două ciorbe, o pastramă și o pulpă de rață.
Așa arăta platoul cu pastrama, alături de o porție de legume rumenite. Nu am le-am mâncat eu, dar se pare că nu au fost plângeri la adresa lor 🙂
Am comandat și o pulpă de rață iar ca garnitură am ales boabe de porumb în loc de varză sau cartofi. Pielea nu a fost crocantă, însă pulpa de rață a fost îndeajuns de fragedă încât să o mănânc folosind doar furculița, nu și cuțitul.
În final, un desert numit “tort izvor de ciocolată”. A fost bun și interesant ca aspect:
Restaurant Hermania
Restaurantul Hermania ne-a fost recomandat de mult timp însă d-abia acum ne-am făcut curaj să intrăm. Decorul este cu aspect rustic, cu tot cu un șemineu funcțional. Cred că pe timp de iarnă acel șemineu este senzația localului.
Pentru produsele culinare au contract cu băcănia și cu păstrăvăria Albota și în general încearcă să aplice principiul “from farm to table” în meniu. Aici a fost prima dată când am avut curaj să încercăm untură pe pâine, care a venit în următoarea formă de agregare:
A fost cremoasă, cu bucățele minuscule de jumări și cu ceapă alături. A fost ok, dacă n-ați mâncat niciodată merită încercată, dar nu pot să spun că-i ceva ce aș comanda cu regularitate.
Pe lângă ea am mai comandat un platou de brânzeturi cu dulceață de ardei iute. Platoul a fost interesant iar porția generoasă:
Pentru felul doi am ales un tigaia sasului (50 lei), care conținea diverse cărnuri, varză acră, spätzle și dulceață de ceapă. Cărnurile nu pot să zic că au fost ceva deosebit iar în privința spätzle-ului (gustare nemțească pe bază de făinoase, ou, piper) îl declar învingător pe cel pe care l-am mâncat în Munchen, cu mult piper și ceapă crocantă deasupra.
Am încercat și file-ul de păstrăv în crustă de muștar (37 lei), însă a fost mai mult un păstrăv pane. Mă așteptam chiar să aibă crustă.
Și aici s-a comandat o pulpă de rață pe varză roșie cu spätzle și mere la grătar (45 lei), că altfel nu se putea. Bună, fragedă, cu mențiunea de mai sus pentru spätzle 🙂
Taverna Akropolis
Deși un restaurant grecesc nu pare o alegere tipică pentru centrul Sibiului, am mâncat de 2-3 ori la Taverna Akropolis și de fiecare dată a fost foarte bun. Țin minte că porțiile au fost destul de generoase de fiecare dată, mai ales cea de gyros la cuptor (30 lei):
Cred că aș recomanda orice preparat grecesc de aici fără să-mi fie teamă. Deși nu am fost aici și în ultima noastră vizită, dacă vreți ceva bun și consistent, recomand. Îi găsiți pe strada Turnului, unde au câteva măsuțe afară.
Notă: Articolul a fost scris la începutul lui martie, fix înainte de izolare. Am tot amânat publicarea lui sperând că lucrurile vor reveni la normal. La Pardon Cafe și la Akropolis sigur au loc de măsuțe afară. Sper ca și cei de la Syndicat Gourmet și de la Hermania să fi găsit între timp o modalitate prin care să se adapteze la situația actuală. Dacă ați trecut recent pe la unul dintre ele, m-aș bucura dacă mi-ați putea spune cum s-au adaptat.
Urmărește Revoblog.ro și pe Google News
Share pe Facebook
