Hoinaru pune o întrebare interesantă: de ce avem aşa multe servicii de delivery?
Părerea mea este că răspunsul poate fi găsit într-un articol de la începutul anului:
Ultimele date indicau că un român plătește în medie 15,5 euro pentru mâncarea comandată online, în timp ce bulgarii alocă 11,7 euro, iar ungurii cheltuiesc 8,1 euro, România fiind indicată drept țara din regiune cu cel mai mare potențial de creștere în ceea ce privește piața de comenzi online de mâncare, bazat pe argumentul că doar până în 10% dintre utilizatorii de internet aleg deocamdată să comande mâncare online.
Piața locală de comenzi de mâncare este estimată la 200 de milioane de euro anual, dar cu potențial de dublare în următorii 3 ani. Din estimările operatorilor de restaurante, volumul livrărilor de mâncare la domiciliu ocupă acum în jur de 7-8% din întreaga piață locală HoReCa, evaluată la aproximativ 2,5 miliarde de euro. [Profit – februarie 2018]
Pentru că este loc de creștere, iar piața este enormă, mai ales în regiune, unde oamenii nu sunt obișnuiți să comande telefonic, cum se întâmplă de mult timp în America. Românii d-abia acum descoperă că este mai convenabil să comande mâncare decât să gătească. Iar concomitent, internetul și smartphone-urile ajung în mâinile a din ce în ce mai mulți români.
Pe lângă asta, avem tot mai multe corporații și se face din ce în ce mai mult overtime. Sunt angajați care iau două, poate chiar trei mese la birou. Și în condițiile astea, nu-ți mai vine să faci tocăniță în cele două ore care ți-au mai rămas când ajungi acasă.
Probabil că planul serviciilor mici este să se dezvolte bine într-o regiune mică, iar apoi speră că unui serviciu mai mare, cum ar fi Uber Eats sau Takeway, i-ar fi mai convenabil să-i cumpere pe ei decât să construiască de la zero.
Citește și: Lista mea cu servicii de mâncare la domiciliu.
