Author Archives: Marius

Dacia a vândut mai multe Sandero decât Dacia 1300!

By Marius | April 22, 2022

Dacia a aniversat recent 10 milioane de vehicule produse, ocazie cu care a publicat niște cifre interesante. Ba chiar am aflat dintr-un infografic că sunt și modele de Dacia pe care nu le-am văzut niciodată.

Și cum eu sunt un fan al datelor am zis să le pun și în acest articol, să rămână peste veacuri, când Dacia nu va avea decât modele electrice și pe hidrogen, iar locuitorii Terrei vor citi revoblog.ro direct prin Neuralink.

Cel mai interesant este podiumul modelelor vândute:

Dacia Sandero / Sandero Stepway – 2.600.000 unități vândute;
Dacia 1300/1310 și derivate – 2.300.000 unități vândute;
Dacia Duster – 2.100.000 unități vândute;

Știam că Sandero se vinde foarte bine. Dar mi se pare o performanță să reușești să vinzi în 15 ani (de atât timp se fabrică) mai multe unități de Sandero decât Dacia 1300/1310 care s-a vândut timp de 35 de ani. Practic Dacia a vândut mai mult sau mai puțin același număr de modele dar de două ori mai repede. E adevărat, Sandero se vinde în foarte multe țări (44 mai exact), dar și 1300 s-a vândut și în alte câteva țări din fostul bloc sovietic, ba chiar și în UK, Danemarca, Olanda, Canada, China, Coreea de Nord sau America de Sud.

Fără îndoială, Sandero are mega succes. La un moment dat chiar a fost la un pas să fie folosită drept mașină pentru “Star in a reasonably priced car” la Top Gear. Sunt curios cum ar fi arătat topul acum dacă s-ar fi întâmplat asta.

De asemenea, revenind la top, observați că Logan-ul nu prinde Top 3, deși românii cred că Logan-ul este cea mai vândută Dacia peste tot. Duster e pe locul 3, iar vehiculul cu nr. 10 milioane tot un Duster a fost. Încă un detaliu important este că în timp ce Sandero este făcut în toate uzinele Dacia din lume, Duster este fabricat exclusiv în România. Deci toate cele 2.100.000 unități vândute au fost produse la noi.

Și apropo de uzine, iată cele 5 uzine Dacia din lume:

Ultima dintre ele produce Spring-uri pe bandă rulantă.

Iată și un infografic cu modele produse de Dacia.

Din toate cele de acolo, nu cred că am văzut în viața mea un model de Dacia 2000. Știu că era o mașină doar pentru “elita partidului comunist”, dar nu cred că am văzut vreodată una pe stradă. Nici măcar la expoziție. Sau posibil să fi văzut și să o fi confundat cu Renault 20.

Oricum, bine de știut că în anii ’80 a existat o Dacia cu motor de 2l pe injecție, cutie automată, computer de bord și are condiționat.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Serviciul de Paşapoarte din Plaza e special…

By Marius | April 21, 2022

2 Comentarii

Ne-am făcut rezervare pentru a ne reînnoi împreună pașapoartele la Plaza. Rezervare la 15.58, cu slot de 7 minute pentru fiecare. Ambii programați la ghișeul 18.

Am zis: “OMG! Oamenii ăștia sunt atât de preciși încât își asumă că tot procesul pentru un pașaport nu are cum să dureze mai mult de 7 minute! Știu şi ghișeul la care vom intra de dinainte!! Is this real life?! Hai să fim la 15.45 acolo, că nu-i de glumit”.

Zis şi făcut. Venim din Aviației în Plaza din timp. Pierdem timp dar reușim să parcăm în cea mai cocalarizată parcare din București. Spun asta pentru că înainte era de vis parcarea de la Plaza. Acum pare că cei de la Plaza au dat liber la mârlănii. Se parcheză în sensul giratoriu, pe treceri, pe avarii pe unele dintre benzi. Se intră pe ieșiri, se iese pe intrări. E o junglă și o aventură să te strecori pe acolo și să găsești un loc de parcare.

În fine. La 15.35 eram la Pașapoarte. Aici erau două cozi, ambele sub formă de grămadă. Practic erau niște oameni care stăteau la ușa (deschisă) a direcției de pașapoarte.

Zic: “ok, hai să ne așezăm la coada de programări”. Aici nu era nicio ordine inteligibilă. Erau în fața noastră oameni care aveau programări la 16.30, erau în spatele nostru oameni care întârziaseră la programarea de la ora 15. Ok.

Şi stăm. Se face .40. Nimic. Se face .45. Nimic. Se face .50, moment în care toată grămada intră în interiorul direcției de pașapoarte. Ok, hai și noi, poate intrăm bulk, cine știe?

Intrăm şi noi. Se plimbau vreo 3 funcționari la cămașă cu mânecă scurtă, un funcționar la costum de serviciu cu epoleți şi chestii și un funcționar la costum de boss, care doar lua pulsul, nu intervenea. Și vine la noi funcționarul la costum cu epoleți, profund jignit că toți oamenii care au programare au îndrăznit să intre. “Păi ce faceți aici? Păi așa se face? De ce ați intrat toți de-odată? Nu intrăm așa oricum într-o instituție.”

Eu în acest moment cred că dădeam ochii peste cap cu atât de multă forță încât generam curent electric din cauza rotației lor.

“Păi avem programare (boss).”

Păi la ce oră aveți programare?

Unii spun că pe la 16.13, alții la 16.27, și le spune să iasă afară și să aștepte afară, că “vă chemăm noi”.

Eu: Păi nu era mai ușor să puneți un afiș pe ușă în care să explicați asta?

Vine şi la noi. “La ce oră aveți programare?”

Eu: La 15.58.

El: Păi e 15.52, mergeți afară și vă chemăm noi.

Eu: Când?! Că e 15.52.

El: Păi se intră cu maxim 2 minute mai devreme, deci la 16.56.

Eu: Ok, și nu era mai ușor să puneți un afiș pe ușă pe care să scrie asta?

El: …

Ok, ne dăm doi pași în spate, în buza ușii. Se face 15.55. Ne cheamă altcineva în interior. “Vă rugăm să stați lângă această linie.”

Ok. Stăm. Se face 15.58. Se face 16. Se face 16-și-ceva.

Între timp în jurul nostru funcționarii se întrebau: “La ce oră suntem ? La 15.58!”. Nu le-am mai zi că e cam 17-şi-ceva.

Apoi pe la 16-şi-ceva-în-plus vine tipul în costum cu epoleți care ne zice să stăm la alt ghișeu (nu la 18), că probabil acolo se va rezolva mai repede. Ok, ne mutăm. Apoi vine alt funcționar care ne spune să stăm la un al doilea ghișeu, că sigur acolo se rezolvă mai repede. Ok, sigur. Și în final ne cheamă cineva dintr-un al treilea birou, că terminase deja cu programarea anterioară.

Jumătate de oră mai târziu, după aceste multe complicații total inutile, am rezolvat cu pașapoartele. N-a fost nevoie decât de 4 oameni care să ne direcționeze și să complice un proces care ar fi trebuit să fie ultra-simplu și să rezolve o problemă care s-ar fi putut rezolvat cu un simplu afiș pe o ușă.

Hai că s-a lucrat eficient și astăzi.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Am văzut NEO QLED-urile Samsung pe 2022 + The Frame și The Serif

By Marius | April 20, 2022

2 Comentarii

Am văzut gama de televizoare premium cu care Samsung se prezintă pe 2022. Îmbunătățirile față de anul trecut, când au trecut la miniLED, sunt mici, dar de bun augur. În principiu chestii de finețe. Au crescut capacitatea procesorului de la 12 la 14 biți – pentru control mai precis al iluminării mini LED-urilor, au mai adăugat niște rețele neuronale, au mai făcut niște optimizări pe partea de AI. Au și un mod de calibrare cu ajutorul telefonului.

Și deși în fiecare an au spus că TV-urile lor sunt și foarte bune pentru gaming, anul acesta mi se pare că au făcut pași cu adevărat consistenți în acea direcție. Au crescut refresh rate-ul până la 144 Hz, au parteneriat cu AMD FreeSync Premium Pro și au integrări mai bune cu GeForce Now și Stadia.

Neo QLED 8K

Iată-l, în toată … suprafața lui. Pare genul de TV potrivit pentru living-ul pe două niveluri al unei vile.

Evident, face upscaling de la 4K la 8K. Am stat la un metru de el și pot să confirm că nu se văd pixelii. Are 20 de rețele neuronale care se ocupă de calitatea imaginii.

Iată și ce ramă subțire are display-ul. Practic din față este invizibilă. Iar ca grosime, panel-ul este doar un pic mai gros decât telefonul meu.

Iar acest TV mai vine cu ceva interesant pentru un TV Samsung. În sfârșit au renunțat la încăpățânare și au pus Dolby Atmos în loc de Object Tracking Sound. Am pus un demo pe el. Se aude foarte-foarte bine, cu tot cu soundbar-ul slim integrat și corelat cu sunetul de la TV, iar bassul este de ajuns să facă diverse chestii să zornăie prin cameră. Totuși, dacă aș avea bani de un asemenea TV, l-aș conecta obligatoriu la un sistem surround și aș pune sub-woofer-ul sub canapea, ca să simt cum vine bass-ul de sub mine.

Neo QLED 4K

Iată și un modest QLED 4K. Tot ce am spus despre 8K se aplică și la acesta.

Singura diferență pe care am văzut-o a fost la rama care înconjoară display-ul, care e un pic altfel.

Deci sunt atât de subțiri încât pentru a pune și sigla pe ramă, au trebuit să facă asta:

Samsung The Frame

E genul de TV “de designer”, pentru o sufragerie făcută cu bun gust, unde nu vrei o pată neagră pe perete. Și atunci iei așa ceva:

Am zis … “heh, figuri”. Doar că televizorul ăsta are ceva foarte interesant. Are un magazin cu opere de artă, din care poți “închiria” diferite tablouri și le poți seta ca wallpaper, inclusiv atunci când stingi TV-ul. Și atunci când îl stingi poți să juri că nu e un TV ci un tablou. Asta din cauză că display-ul este mat, nu lucios, și atunci nu se reflectă lumina din el, exact ca la un tablou. Nu mi-aș pune Klimt pe perete, că deja tablourile lui sunt ca un Rolex fals, le vezi pe toate drumurile.

Dar priviți această bucată a lui Erin Hanson:

Ai putea să juri că e o pânză reală acolo:

Ah, și încă o chestie mișto la acest TV. Îi poți schimba ramele (sunt disponibile mai multe culori):

The Serif

Cel din urmă este singurul TV pe care poți pune un mileu, un pește, o pisică:

Tot așa, făcut de designeri, pentru sufragerii de designer, cu un aspect retro.

Pot să înțeleg design-ul, însă prefer oricând un TV cu rame subțiri, nu cu cozoroc.

În concluzie, cu excepția The Serif, îmi puteți face oricând unul dintre aceste televizoare cadou. Ok, bine, fie, îl accept și pe cel din urmă, că are display mat, și asta îmi place. Aș fi ok chiar și cu un Sero, pe care să-l rotesc ca să mă uit pe Instagram.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Oferta Orange Love pentru fibră + TV + mobil mi se pare foarte bună

By Marius | April 18, 2022

7 Comentarii

Eu am abonament de mobil de la un operator și TV + fibră de la altul. La mobil plătesc 50 de lei pentru un abonament care îmi oferă totul nelimitat și 7.5 GB trafic de date. La cablu și internet plătim cam 80 de lei pentru toate canalele TV și viteză de 500 Mbps. În total 130 lei. Nu mi se pare mult.

Sau nu mi se părea mult. Până când am aruncat ochii pe oferta Orange Love.

Ce este Orange Love?

Este prima ofertă comună de servicii fix-mobil de când Orange România a cumpărat pachetul majoritar din acțiunile Telekom Romania Communications. Practic e o ofertă prin care ei încearcă să te convingă să te duci la Orange cu toate serviciile. Sau cu aproape toate, că există și această variantă.

Dacă aș trece la Orange Love și aș vrea doar cablu și fibră, aș plăti 42 de lei. Adică la jumătate față de ce plătesc acum. Și aș primi:

130 de canale TV – dintre care 38 HD și Orange Sport 3 și 4, cu competiții precum Champions League, WRC și cel mai important pentru mine: NBA!
HBO și HBO Max gratuite timp de 12 luni;
un router cu WiFi 6 cadou;
un voucher de până la 100 € reducere la device-uri – dar asta doar dacă aș fi deja abonat Orange – Yoxo nu cred că se pune 🙁

Dacă aş vrea telefonie mobilă + cablu + fibră așa cum am acum, dar de la un singur operator, aș plăti 73 de lei pe lună timp de 6 luni și apoi 84 de lei pe lună. Practic aproape pe jumătate mai ieftin în primele luni decât plătesc în prezent. Și cu 20 GB date mobile în loc de 7.5 GB.

Sau altfel spus, cu banii pe care îi dau eu acum pe cele trei servicii aș putea să cumpăr cel mai scump serviciu de la Orange, să am și mai multe beneficii incluse și să mai rămân și cu bani. Aș avea viteză de 1.8 Gbps, care din câte știu eu este o premieră la nivel național și este practic cea mai rapidă viteză de internet disponibilă în momentul de față în România. Vorbesc despre pachetul de mai jos.

Oferta mi se pare bună pentru oricine.

Singura problemă care m-ar putea împiedica să trec pe Orange Love dacă nu aș sta în București ar fi acoperirea. Însă Orange are și variantă de pachet cu internet fix prin 4G, în caz că fibra “clasică” nu ajunge. Iar cu 4G ajung la 98.31% din populație, deci este aproape imposibil să nu aibă acoperire în zona ta. Și cred că dacă aș vrea să am internet fix prin 4G de la cineva, de la Orange aș vrea. Au cele mai bune viteze conform ANCOM și Ookla.

Iar dacă aș face trecerea pentru ceva, cel mai mult aș face-o pentru customer service. Efectiv toate interacțiunile pe care le-am avut cu Orange până acum pe partea de customer service (inclusiv un telefon dus în service-ul lor) au fost foarte ok.

Mai studiez. But I might just do it.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Am descoperit un show de travel & cooking care este un fel de Top Gear cu mâncare

By Marius | April 17, 2022

0 Comentarii

Practic am râs cu lacrimi la fiecare episod la care ne-am uitat.

Nici nu știu cum să-l descriu. Nu este neapărat un show despre travel în adevăratul sens al cuvântului, că în primul sezon nu sunt decât trei episoade, în care cei trei nebuni nu vizitează decât Italia, Franța și Scoția.

Nu este nici un show despre mâncare, că deși oamenii ăștia gătesc episod de episod, nu prea înveți nimic despre cum să prepari ce prepară ei acolo.

Din această cauză zic că e un fel de Top Gear (sau Grand Tour), în care deși sunt multe mașini, nu e neapărat un show despre mașini, ci sunt 3 nebuni care se dau în spectacol.

Așa și aici. Este un show de entertainment, iar protagoniști sunt Gordon Ramsay, Fred Sirieix și un anume Gino D’Acampo. Pe Gordon îl știți, pe Fred l-am văzut în Million Pound Menu pe Netflix și mi s-a părut un tip amuzant cu accentul lui franțuzesc. Gino nu știu de unde a apărut, dar este italianul tipic. Adică sărit de pe fix. Gălăgios, agitat, copilăros și vulgar.

Show-ul se numește Gordon, Gino and Fred’s Road Trip și îl găsiți pe HBO Max. După cum spuneam, în primul sezon sunt trei episoade în care cei trei se plimbă pe la fiecare dintre ei pe acasă. În al doilea sezon văd că-s mai multe și am văzut episoade filmate în Maroc și Statele Unite.

Se pare că o parte din scene sunt și pe YouTube:

N-am mai râs așa de mult de la special-ul Grand Tour cu “Carnage a trois”. D-abia aștept să văd sezonul doi de la road tripul ăsta! 🙂

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Păreri despre lustrele LED? Aveţi? Sunt ok?

By Marius | April 15, 2022

11 Comentarii

Astăzi eşti tânăr şi mâine te trezeşti că eşti mai preocupat decât trebuie de soluţii de iluminat. Eu sunt genul care nu este niciodată mulţumit de “cantitatea de lumină” pe care o am. Vreau să fie lumină cât mai multă şi cât mai albă cât timp sunt activ şi am de făcut lucruri. Dacă-mi pui lumină caldă îmi taie efectiv din productivitate şi există riscul să adorm în 15 minute. Când am de făcut ceva prin casă, aprind toate becurile în calea mea.

Fără să ne dăm seama, am cam pus Hue-uri în toată casa. “Problema” cu Hue-urile este că sunt destul de banale ca formă. Eu le-am luat pe soclu E27 pe toate, şi atunci arată ca un bec normal. Nu-mi plac lustrele mega-complicate cu zorzoane şi brizbrizuri, aşa că am pus Hue-urile într-un suport simplu de la IKEA.

Mă gândeam să pun ceva mai interesant în una din camere. De fapt am văzut aceste lustre led şi îmi plac. Mi se par super mişto şi futuriste formele lor neregulate şi este genul de aspect pe care nu-l poţi obţine cu un bec clasic. Unele au telecomandă, pot fi comutate între lumină albă şi lumină rece, deci tot ce-mi trebuie.

Aş putea însă să identific două probleme cu aceste lustre led. Prima ar fi faptul că acestea au nevoie şi de un convertor de tensiune integrat cumva în soclu. Iar acel convertor este posibil să se încălzească. Toamna/iarna cred că-i ok, că oricum nu prea ne mai putem baza pe ~~RADET~~ CMTEB 🙂 Dar vara nu cred că mi-ar conveni să mai am parte de încă o sursă de căldură în cameră.

A doua problemă ar avea-o ca sursă tot pe prima. Oare sunt fiabile aceste lustre led? Pentru că dacă se arde acel convertor, adio lustră cu totul. Sau dacă se ard câteva LED-uri, adio lustră cu totul. De fapt aceasta este cea mai mare diferenţă faţă de lustrele clasice şi posibil o problemă. La cele clasice, dacă s-a ars becul, schimbi becul şi ai în continuare lustra. La cele LED, dacă s-a ars ceva pe acolo, schimbi toată lustra.

În fine, am cumpărat deja o aplică cu led pentru … baie. Cu tot cu comandă prin Bluetooth, că n-am găsit fără 🙂

Din construcţie baia de serviciu are doar un bec deasupra oglinzii din faţa chiuvetei, iar mie acela mi se pare insuficient. Plănuiesc să pun această aplică cu LED deasupra cădiţei de duş, unde va fi şi multă umiditate şi nu am avut curaj să pun un bec clasic. Aplica mi se pare că are o protecţie minimă la umezeală. Practic dacă rezistă în aceste condiţii, pot să o declar fiabilă şi să văd dacă mai pun şi prin altă parte a casei.

Sunt însă interesat şi de părerea voastră. Aţi montat vreo astfel de lustră led prin casă? E ok?

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook

Am mâncat de la Popeyes. Păreri? Renunț la KFC? :)

By Marius | April 15, 2022

6 Comentarii

Am reușit să înving sistemul!!! Am reușit să comand de la Popeyes și să ridic comanda în aproximativ 2 minute, fără să stau la coadă.

Cum? Pur și simplu luni seară am descoperit că cei de la Popeyes au și site. Și ce să vezi? Pe site aveau și opțiunea de comandă online. Am adăugat adresa mea și site-ul îmi spunea că aș putea să comand și că mâncarea ar fi gata în 20 de minute. Exact cât mi-ar lua mie să ajung de acasă până în Băneasa. Așa că am dat comanda, am plătit și am plecat spre ei. Când am ajuns în parcare am primit și SMS-ul cu “Your order is ready”.

Așa că am intrat, am trecut pe lângă coada de 500 de metri și am vorbit cu o fată care direcționa coada. Discuția a fost amuzantă:

Bună ziua, am dat o comandă online și am venit să o ridic.
Cum adică? Nu cred că se poate!
Ba da, am și plătit…
Nu știu, mergeți mai în față și întrebați la colegii mei…

Și am vorbit. Colega ei din față m-a întrebat cum mă cheamă, i-am zis numele meu și mi-a pus în brațe acestă pungă opulentă:

Nici măcar n-am așteptat să le împacheteze. Era totul pregătit, cu numele meu pus pe ele. Așa că am luat punga, am tras repede gluga pe ochi și am ieșit trecând pe lângă zecile de oameni care stăteau la coadă (inclusiv curieri Glovo!).

Cred însă că a fost într-adevăr o scăpare a sistemului. Pentru că astăzi pagina de comandă nu mai este disponibilă. Probabil au deschis-o special pentru mine și apoi au închis-o. Anyway, iată ce am comandat:

Am luat acel Share Box pentru că este cel mai variat și conținea câte puțin din fiecare, iar astfel pot să îmi fac o părere despre întregul lor meniu. Să începem cu ce mi-a plăcut.

Sandwich-ul de pui

Este foarte bun față de celelalte pe care le-am mai gustat. Carnea de pui este din belșug şi este fragedă. Nu este plină de ulei, iar crusta puiului este crocantă. Are maioneză, castraveți murați și salată, iar chifla a fost ușor dulce.

Sandwich-ul respectiv mă duce mai mult cu gândul la ceva mai upscale, gen The Fried Chicken Burger de la Vivo (pe care îi recomand), decât la ceva fast food. Cu siguranţă este mai bun decât ultimul sandwich cu pui pe care l-am mâncat de la KFC.

Măricel sandwich-ul. M-aş fi săturat doar cu el + cartofi.

Cajun fries

Măricică porţia mare. Am mâncat o porţie şi jumătate în două persoane. Iată-i:

Cajunii (sau cajunezii?!) sunt printre primele colonii care au ajuns în Louisiana, apropo. Sunt la origine porniţi dintr-o colonie franceză, aşa că integrează în bucătăria lor condimente şi tehnici franţuzeşti, spaniole şi africane.

Cartofii sunt buni. Mi s-au părut cu siguranţă mai buni decât cei de la KFC, dar parcă-mi plac mai mult cei de la Taco Bell.

Crispy tenders de la Popeyes

Sunt cele două din partea dreaptă a pozei.

Au fost … interesante. Cât două crispy mai mari. Am ales varianta clasică, nepicantă. Mi s-au părut bune. Coating-ul a fost mai gros decât la KFC, dar parcă şi carnea mai multă şi mai fragedă. Foarte bune, dar nu aş putea să spun dacă îmi plac mai mult decât cele de la KFC. Va trebui să le încerc şi pe cele picante pentru a delibera.

Ce nu mi-a plăcut?

Aripioarele şi bucăţile de pui. De fapt în mod specific aripioarele. Iată-le într-o poză mai jos, alături de o bucată de pui de formă neregulată şi neidentificată.

După cum se vede şi în poză, sunt mult mai “de culoare” decât restul preparatelor. Pe lângă asta, trei dintre ele au fost cu tot cu fulgi.

Iată mai jos una dintre ele:

Pe mine nu mă deranjează în mod special asta. Am îndepărtat acea parte şi am mâncat-o oricum. Doar că în toată cariera mea de fan KFC, nu am întâlnit decât o singură dată o astfel de situaţie la KFC. Şi era vorba despre o singură aripioară. Aici am nimerit trei în aceeaşi comandă, ceea ce mă face să cred că ar trebui un control mai serios al calităţii.

Ca gust au fost ok. Picante, în linie cu picănţeala de la KFC. Nu pot să spun că m-au impresionat cu altceva anume.

Bucăţile de pui ar fi trebuit să fie 2 picante şi 2 nepicante, deci 4 în total. Au venit doar 3. Probabil le-a dat cu virgulă când au pus acea bucată de formă neregulată în cutie. Poate au considerat-o drept 1.6 bucăţi de pui şi atunci au aproximat la 2. Lăsând gluma la o parte, am mâncat un ciocănel. Ok, dar nu “to die for”. Le voi comanda mai rar, la fel ca pe cele de la KFC.

Ce n-am testat?

Din păcate am uitat să comand şi sos. Cred că nu le-am văzut pe meniul online sau nu ştiu de ce. Se laudă cu 11 sosuri, deci mi-ar fi plăcut să îl testez măcar pe cel de usturoi. Pe lângă asta, probabil că voi gusta şi un American Biscuit, deşi nu pot să zic că mă dă pe spate ideea de aluat prăjit în ulei. Probabil va avea gust ca o gogoaşă.

În concluzie

Popeyes e ok. Dacă nu va mai fi coadă, voi mai comanda şi altă dată de la ei. E bun pentru varietate atunci când vrei un pui prăjit şi mă bucur că au apărut şi în România, că nu am apucat să încerc cât timp am fost în State. Cu siguranţă voi mai încerca sandwich-ul de pui de la ei. Dacă nu va fi coadă. Altfel KFC all the way.

Urmărește Revoblog.ro și pe Google News

Share pe Facebook