Mă uitam la testul cu primul metrou care circulă pe magistrala M5 Drumul Taberei – Eroilor și aproape că nu îmi vine să cred. Mă obișnuisem să vorbesc despre metroul din Drumul Taberei ca despre un basm, o utopie. Cred că locuitorilor din Drumul Taberei le-a curs o lacrimă atunci când au văzut clipul. Îl pun și eu mai jos, să ne mai curgă o lacrimă:
Atât de aproape și totuși departe. Încă mai sunt probleme la sistemul de ventilație și la o stație de pompare a apei, iar din această cauză al (cine mai știe câtelea) termen de finalizare de 30 iunie nu va fi respectat. Sică spune că aceste ultime două probleme s-ar putea remedia “în decurs de o lună jumătate, maxim două”. Și teoretic ar trebui să fie în interesul lui, că vin alegerile și i-ar sta bine cu un o magistrală de metrou finalizată.
Totuși, după 17 miniștri ai Transporturilor și opt directori generali ai Metrorex, mai îndrăznește cineva să spere? Ce ziceți? Va fi gata în 2020?
Laptopul meu este în general cool, însă când mă joc, inevitabil se încălzește, și ajunge să-mi transpire podul palmei pe el. Pentru că nu vreau să-i deteriorez tastatura sau carcasa, pentru sesiuni mai lungi de gaming am conectat o tastatură mecanică ROG Claymore la el. După vreo două luni de folosire, sunt pregătit să ofer câteva păreri.
În primul rând, de ce o tastatură mecanică?
Tastaturile mecanice sunt acele tastaturi zgomotoase, cum se făceau încă de la începutul tastaturilor: mari, grele și cu taste cu acționare mecanică. Și atunci, de ce ar vrea cineva o astfel de tastatură acum? Pentru că spre deosebire de tastaturile noi, cu membrană de cauciuc și contact electric, cele mecanice au câteva avantaje majore. Sunt mult mai rezistente, nu se tocesc, nu se blochează tastele, oferă un feedback mai bun pentru scris și cel mai important sunt mult mai precise, ceea ce le face foarte apreciate de gameri.
Switch-uri Cherry MX Brown
Tastaturile mecanice vin în mai multe variante, în funcție de scopul lor. Cele mai populare sunt cele cu switch-urile de la Cherry MX, o firmă nemțească. Switch-urile acestora sunt clasificate în funcție de culoarea lor. Cherry Black, Silent Red, Red și Speed Silver sunt switch-uri liniare. Speed Silver, Green, și blue sunt switch-uri tactile (cele mai zgomotoase dintre toate), folosite de obicei de persoane care introduc multe date în calculator. Switch-urile Grey, Clear (adică albe) și Brown sunt tactile, dar sunt ceva mai silențioase. Din ce am citit, se pare că switch-urile Brown oferă compromisul optim între un feedback bun și un sunet relativ scăzut. Dacă vreți să aprofundați mai mult pe tema asta, vă recomand acest video:
Zgomot ROG Claymore cu switch-uri Cherry Brown
Apropo, când spun “sunet relativ scăzut”, mă refer prin comparație cu alte tastaturi mecanice cu switch-uri de alte culori. Dacă trebuie să compar această tastatură cu oricare altă tastatură cu membrană de cauciuc, cu siguranță aceasta este mai zgomotoasă. Dacă nu închid ușa când mă joc, se aude din oricare colț al casei, iar zgomotul nu-i tocmai de ignorat.
Construcție solidă, aderență bună și numpad detașabil
ROG Claymore este construită pe un cadru de aluminiu și din această cauză este rezistentă, dar și destul de grea. Eu aș zice că dacă nu vrei să te plimbi cu ea prin rucsac, ăsta-i un avantaj. Picioarele de cauciuc de pe spate au o aderență foarte bună și nu mi s-a întâmplat niciodată să se miște în timp ce mă joc sau tastez. Ba chiar opune rezistență când vrei să o împingi mai încolo pe masă.
Un lucru inedit la această tastatură este numpad-ul detașabil. Bănuiesc că dacă vrei să ocupe mai puțin spațiu pe birou sau dacă vrei să o iei în rucsac, îi poți scoate acel numpad. Totuși, eu sunt un fan al numpad-ului, așa că am folosit-o întotdeauna împreună cu el. Plus că scroll-ul acela mi se pare excelent ca slider de volum în Windows. Am devenit dependent de el.
Partea interesantă? Poți pune numpad-ul pe partea stângă a tastaturii. De ce ai vrea să faci asta? Pentru că pe fiecare cifră de pe numpad îți poți seta macro-uri (scurtături) pentru diverse lucruri și le poți selecta cu mâna stângă, fără să iei mâna dreaptă de pe mouse.
Experiență la tastare
Switch-urile tactile oferă o experiență foarte bună de tastare. Față de o tastatură obișnuită, este o cursă mai lungă din momentul apăsării până atunci când face “clanc”. Necesită un pic de timp să te obișnuiești cu ea, dar mi se pare foarte confortabilă pentru tastat. Cea mai mare diferență se observă în timpul jocurilor, unde nu am mai avut momente de genul “mi s-a părut că am apăsat pe tastă dar n-a făcut nimic…”. Tastatura este 100% anti-ghosting și are N-Key Rollover, adică acceptă și înregistrează oricâte apăsări de taste simultan.
Personalizări multiple și compatibilitate cu Philips Hue
Bineînțeles, ca orice tastatură de gaming care se respectă, poate să licăre în toate culorile curcubeului și în toate modurile posibile. Așa că le poți arăta tuturor cât de colorată este personalitatea ta. ROG Claymore știe să facă o mulțime de efecte: de la pulsații până la valuri mexicane, sau să pâlpâie pe muzică.
Prin aplicația ROG Armory Crate o poți conecta și cu bridge-ul de Hue. Am încercat și eu, dar sincronizarea nu mi s-a părut foarte stabilă, așa că am renunțat. La un moment dat îmi pâlpâiau becurile prin casă atunci când jucam World Of Tanks și apăsam pe taste.
Eu am folosit-o doar în două moduri: fie complet aprinsă, fie pe un profil personal. Ideea este că poți selecta tu individual ce tastă să rămână aprinsă, așa că eu am făcut un profil pentru CS:GO, în care nu mi se aprind decât tastele direcționale, butonul de defuse, butoanele de arme șamd.
Macro-uri și remapări de taste
Tastatura are deja niște taste multimedia foarte folositoare în Windows. Însă dacă vrei, poți schimba tu destinația fiecărei taste și poți selecta ce anume să facă acea tastă sau combinația dintre două sau mai multe taste.
O altă funcție utilă este cea de macro recording. Adică apeși pe “record”, apoi faci o combinație de taste, o salvezi și o asignezi unei taste. De exemplu atunci când apeși pe butonul “P”, în timpul unui meci de CS: GO, să scrii pe chat “bomb A”, sau “rush mid”, sau “numai din cauza voastră am pierdut runda asta!!!”.
În concluzie
Cu siguranță este cea mai complexă tastatură pe care am tastat vreodată. Construcție solidă, aderență bună, experiență bună la tastare, posibilități nelimitate de personalizare, macro-uri, remapări, tot ce trebuie. Dar și un preț pe măsură. La patru ani de la lansare, ROG Claymore se găsește la prețuri între 830 și 1.373 de lei. Acum o găsiți pe stoc la diverse prețuri la eMAG, PC Garage sau evoMAG.
Ieri am fost în Băneasa cu scopul declarat de a returna un produs de la Reserved. Reserved care s-a mutat din septembrie din Băneasa. În fine, am trecut și pe lângă IKEA, unde intrarea arăta așa:
Coada era până în parcarea din spate, doar că nu știu de ce. Sigur, în interior erau doi paznici care scanau de zor, iar prin acea ușă rotativă nu se intra decât în grupuri de 2-3 persoane din aceeași familie, ceea ce ar fi o posibilă explicație. Doar că IKEA este deja deschis de ceva timp, noi am mai fost recent și atmosfera a fost lejeră. Habar n-am ce a fost special ieri, însă dacă așa va fi în continuare, mă gândesc că este mai rapid să înveți tâmplărie și să-ți faci singur mobila decât să stai la coadă:)
The Last Of Us a fost primul joc pe care l-am terminat acum 4 ani când ne-am cumpărat PlayStation 4. Am vrut să-l joc pentru că nu am auzit decât laude despre el și s-a dovedit că nu erau vorbe goale. Jocul este o capodoperă. Alice a stat lângă mine pe tot parcursul jocului și l-am privit atunci ca pe un film foarte foarte bine făcut. Jocul este din perspectiva lui Joel, un tip care are sarcina de a escorta o fată de 14 ani – pe Ellie – în siguranță prin Statele Unite, care se află într-un scenariu post-apocaliptic din cauza unei infecții cu o ciupercă ce transformă oamenii în creaturi canibale și agresive. Jocul este din start unul pentru public matur. Personajele sunt complexe, sunt multe scene dramatice, multe răsturnări de situație, multe alegeri imprevizibile, și nu este genul de joc cu “cei buni câștigă”. Chiar și la final, nu știi care sunt tipii buni și care sunt cei răi.
Mie mi-a plăcut atât de mult încât deși am mai terminat multe jocuri pe PlayStation de atunci (toate PlayStation Exclusives), acesta a rămas preferatul meu. Este pe locul întâi într-un top în care totuși există și God Of War. Am decretat atunci că a meritat să ne cumpărăm consola doar ca să jucăm acest joc.
The Last Of Us Part II
Acum s-a lansat The Last Of Us Part II, în care Ellie a mai crescut, este o adolescentă care mai face uneori și prostii. Am apucat să joc vreo două ore din Part II (până la prima scenă dramatică) și mi se pare că este exact ce trebuie să fie. Sarcasm, acțiune îmbinată foarte frumos cu cinematics, scene desenate superb, multe semne de întrebare și câteva secvențe pentru public matur. Și nici măcar n-am vorbit de grafică. La fel ca în prima parte, povestea jocului este complexă și situațiile prin care treci nu au neapărat un final fericit. Este genul de joc în care te aștepți să se întâmple A sau B și se întâmplă varianta Y. Practic, The Last Of Us Part II este în același stil care a făcut ca The Last Of Us Part I să fie un joc excepțional. Îți dă periodic universul peste cap cu câte o scenă dubioasă. Iar acest lucru le pică greu unora la stomac, poate și din această cauză jocul este unul controversat. Pentru mine chestia asta este exact ceea ce contează.
În concluzie, ce voiam să vă spun este că The Last Of Us Part II este exact ceea ce trebuie să fie. D-abia aștept să îl termin. Și sper să fiu la fel de entuziasmat și la sfârșitul lui 🙂
Pe cei de la Arrosticini probabil că îi știți de la diverse festivaluri de street food (mai țineți minte?) unde erau prezenți mai tot timpul cu food truck-ul lor. Fac niște frigărui de berbecuț excepționale, gătite așa cum trebuie. Sunt atât de bune încât sunt preferatele lui Alice, deși ea nu prea mânca friptură sau carne de oaie/berbecuț înainte să le încerce.
În ultimul timp, cei de la Arrosticini au început să vândă kit-uri de frigărui pentru acasă. Am luat și noi o dată. Și încă o dată. Periodic vând și kit-uri de friptură și alte preparate din oaie. Am comandat și un astfel de kit săptămâna trecută și a fost și acesta foarte bun, așa că am zis să povestesc mai multe aici.
În primul rând, kit-ul de frigărui de berbecuț costă 120 de lei și în pachet sunt 30 de frigărui vidate, alături de un sos, o legătură de ierburi (pe care le folosesc ca să ung frigăruile cu sos cât timp sunt pe grătar), o punguță de sare grunjoasă și niște murături senzaționale cu rondele de morcovi, ridichi și ceapă.
Iată cum arată kit-ul înainte de preparare:
Prima dată când le-am comandat le-am gătit în cuptor. Mai întâi le-am uns cu sos folosind acel mănunchi de ierburi, le-am băgat la cuptor și le-am mai uns o dată după 5-7 minute. Au stat în total vreo 12-15 minute la cuptor, și la sfârșit le-am servit alături de o garnitură de cartofi fierți și apoi copți.
A doua oară când am comandat le-am făcut pe grătar, după aceeași procedură. Pot să vă spun că gustul a fost la fel de bun de ambele dăți. Bucățelele de carne au fost tăiate și alese perfect, cât să conțină cantitatea optimă de grăsime, să nu dureze prea mult prepararea și să fie moi și bune la sfârșit. Eu vă recomand să încercați frigăruile de la Arrosticini chiar dacă nu vă place carnea de oaie, pentru că vă veți schimba părerea.
În fiecare săptămână, cei de la Arrosticini colaborează cu câte un chef celebru și pun în vânzare câte un kit cu un preparat din carne de oaie. În prima ediție au avut o pulpă de oaie pregătită de Alex Petricean, au mai avut o shaorma gourmet de berbecuț, iar noi am comandat săptămâna trecută un kit de piept de berbecuț umplut cu cremă de alune, ceapă verde și fenicul, în sos de măduvă, servit cu țelină murată și broccolini (165 lei). Așa arăta kit-ul:
L-am gătit câteva ore la cuptor, am aruncat broccolini-ul în tigaie 10 minute, am băgat pâinea cu maia 10 minute la cuptor și le-am pus pe toate pe masă. Farfuria nu a arătat foarte elegant, pentru că pieptul s-a “derulat” când l-am pus în farfurie, dar gustul a fost foarte bun. Dacă mi-ar fi spus cineva că o să-mi placă atât de mult țelina murată, nu l-aș fi crezut. A fost dulceagă, ca și cum ar fi avut miere, un gust ușor sweet & sour.
În concluzie, dacă vreți să mâncați frigărui de berbecuț excelente, sau preparate bune din oaie, vă recomand să-i urmăriți pe cei de la Arrosticini pe Facebook. Anunță acolo periodic ce bunătăți au, iar comenzile se plasează prin WhatsApp. Pot fi livrate prin Uber sau ridicate personal în week-end de pe Strada Dianei (zona Universitate).
Supă de linte kibbeh cu lămâie – 1.28 lei. Tartar de somon tahitian cu cocos – 7.08 lei. Fish and Chips – 5.71 lei. Acestea sunt câteva prețuri din meniul Kaufland PopUp Restaurant, un restaurant-concept cu tentă de fine dining, unde nu plătești decât ingredientele puse în mâncare. Restaurantul este în Pipera, în incinta Si Lounge, un pic mai ascuns. Voiam de mult să trec pe acolo, cam de vreun an știu de el. Recent au redeschis terasa, și dacă tot aveam poftă de o bere la terasă, le-am făcut o vizită.
Când spuneam un pic mai ascuns, mă refer la faptul că este în capătul unei parcări, într-o hală care arată ca un container. Având în vedere evenimentele recente, a trebuit să fac o rezervare, iar la intrare am fost întâmpinat de o tabletă cu senzor de temperatură:
Cam așa arată terasa:
Atmosferă destul de relaxată, câțiva copii care se jucau, o scenă pentru mici concerte în week-end, mese destul de distanțate și câteva iglu-uri. Toți cei din personal purtau mască, pe masă era dezinfectant “din partea casei”, iar meniul ne-a fost prezentat pe tablete, care ulterior am văzut că au fost dezinfectate.
Meniul este alcătuit de Samuel Le Torriellec, un chef destul de apreciat în București, iar ideea celor de la Kaufland este de a oferi un restaurant fine dining, dar fără grija prețurilor. După cum vă spuneam, prețurile sunt infime. Pun câteva pagini din meniu ca să vă convingeți:
Noi am comandat trei aperitive: tartar de somon tahitian cu cocos (7.08 lei), jumări de pui crocante cu sos thay red curry (3.13 lei) și tempura de creveți cu sos sweet chilli (6.80 lei). Tartarul și aripioarele de pui au fost ok, dar creveții tempura au fost atât de buni încât am mai comandat o porție. Și acum mi-a rămas gândul la ei, și cred că o să mai dau o tură până acolo doar ca să comand vreo patru porții.
La felul doi am avut porc teriyaki cu orez (9.43 lei), tagliatelle de vită cu ceapă caramelizată (16.37 lei), somon la grătar lăcuit cu ghimbir (12.99 lei) si osso bucco de creveți (11.71 lei).
Mi s-a părut amuzant că porția de tagliatelle de vită nu conținea tagliatelle iar la osso bucco de creveți erau doar creveții făcuți într-un sos în stilul celui din osso bucco. De altfel ospătarul ne-a avertizat cu privință la acest aspect, iar noi am fost ok cu asta. Mâncarea mi s-a părut bună, dar nu ieșită din comun din punct de vedere al gustului. Creveții mei parcă ar mai fi mers asezonați cu un condiment care să le dea un pic de substanță. Am avut și o garnitură de cartofi prăjiți care păreau genul acela de cartofi congelați și tăiați cu rizuri. În fine, putem spune că mâncarea a fost excepțională raportată la prețul pe care l-am plătit 🙂
Am consumat și câteva băuturi, iar aici prețurile sunt normale, ca în orice bar. O Silva la 330 este 10 lei, o Cola la 250 ml este 8 lei, am luat și un cocktail cu tatratea, la sugestia cititorilor. Cocktail-ul s-a numit Bahama, a fost 25 de lei și a fost pe bază de tatratea, rom, suc de portocale și suc de ananas. Bunicel, mi-a adus aminte de Mauritius 🙂
În total, am plătit 217.24 de lei pentru băuturi, cinci aperitive și patru feluri de mâncare pentru – ați ghicit – patru persoane. Dacă nu punem la calcul băuturile, nu am plătit decât 82.15 lei pentru toată mâncarea. Adică o medie de 20 de lei per persoană. Nu știu de când nu am mai mâncat undeva în București un aperitiv și o porție de mâncare cu 20 de lei.
În concluzie, voi reveni la Kaufland PopUp Restaurant pentru o porție de creveți tempura. Dacă vreți să le faceți și voi o vizită, găsiți pe site-ul lor toate detaliile, inclusiv meniul complet. Vă sfătuiesc să faceți rezervare înainte să mergeți.
Mai țineți minte când vă spuneam că lupta dintre Nicușor Dan și Firea va fi amuzantă? Dacă nu mai sunteți la curent cu ce se întâmplă prin politică, haideți să vă fac eu un scurt rezumat. Nicușor Dan a început campania pentru primărie, iar șleahta Firea și PSD îl șicanează pe unde apucă.
De exemplu acum două săptămâni Nicușor Dan a anunțat o conferință de presă undeva de pe Bulevardul Ghencea. La conferință și-a făcut apariția Aurelian Bădulescu, viceprimarul Capitalei, care a venit cu un dulap după el. A încercat să se poziționeze cât mai aproape de Nicușor Dan și să-l incomodeze. S-a ajuns la îmbrânceli și la replici de genul “M-ai lovit la operație”.
După ce s-a terminat cu circul, Bădulescu a declarat ulterior că de fapt el voia să susțină o conferință de presă, dar Nicușor nu l-a lăsat.
Săptămâna aceasta Nicușor a încercat să susțină o conferința din Sectorul 5. Doar că cineva a trimis acolo niște mașini de gunoi care se învârteau în cerc și claxonau. La un moment dat chiar au stropit participanții la conferință cu o substanță, probabil dezinfectant (se vede începând cu minutul 3):
Din ce înțeleg eu, aceasta este modalitatea prin care Firea participă la “dialog”, că altfel n-am mai văzut-o la față de mult timp. Părerea mea este că acestea sunt niște gesturi de disperare. E nasol cu pandemia, că Firea își baza campania pe pomeni electorale, excursii cu pensionarii și paranghelii prin piețele publice. Cred că acum planurile ei s-au dus pe apa sâmbetei, așa că ea nu știe ce să mai facă, și se întoarce la rădăcini.
Singura soluție care îi mai rămâne este să transforme pandemia într-un exercițiu de imagine și să distribuie materiale promoționale COVID19. Dar parcă nici așa nu merge, că alegătorii PSD nu cred nici în coronavirus. Nasol, nu?
În altă ordine de idei, săracul Nicușor oricum pare mereu chinuit. Atacându-l în felul ăsta nu vei face decât să crești tuturor simpatia față de el. Și pe lângă asta, în ultimul video Nicușor face un lucru pe care nu l-am mai văzut niciodată la el: vorbește tare.
Firea pare că se auto-sabotează cu tehnica asta. Nu pot să zic decât că…
