Week-end-ul trecut am făcut o vizită la Domeniul Manasia pentru un prânz gourmet și o plimbare pe iarba verde a domeniului. Voiam de mult să luăm un prânz acolo, așa că ne-am bucurat că măsurile de relaxare ne-au permis să luăm masa la terasă, în curtea domeniului.
Am făcut rezervare pe site cu două-trei zile înainte și după un drum de aproximativ o oră pe E85, ne-am prezentat la fața locului. Am prins o vreme în general plăcută, dar și cu mici ploi din jumătate în jumătate de oră. Oricum, pe parcursul celor șase ore petrecute acolo am avut destul timp să ne bucurăm și de soare.
Mesele erau așezate în curtea din spatele conacului, la o distanță confortabilă una de cealaltă. De ajuns de departe încât să nu auzi conversațiile celor din jur, dar nu îndeajuns de departe încât să nu simțim mirosul de la țigările de foi ale unui domn respectabil.
Pentru început am primit un aperitiv din partea casei, o feliuță de pâine cu maia, unsă cu niște pate de rață și ornată cu o bucățică de brânză prăjită și un inel de ceapă prăjită.
Nu știu dacă asta ar trebui să fie de bine sau de rău, dar din punctul meu de vedere acesta mi s-a părut cel mai bun preparat dintre cele pe care le-am gustat atunci.
Aperitivul principal era de fapt un ceviche de păstrăv cu castravete, două feluri de roșii și wasabi:
A fost bun, dar aveam mai multe așteptări de la acest preparat. În viziunea mea fiecare picătură de sos ar fi trebuit să ofere un gust diferit peștelui. În realitate nu am putut să îmi dau seama dacă au fost două sau trei sosuri acolo, pentru că gusturile erau cam plate. Nu am reușit să identificăm bine nici wasabi-ul, care cred că era cel de sub pește. Star-ul acestui preparat a fost felia crocantă de roșie deshidratată.
Felul principal a fost un mușchiuleț de porc gătit sous vide, înfășurat într-o frunză de varză, în sos demiglace cu muștar, cu topinambur, piure de vânătă și conopidă murată alături.
Nu ne-a plăcut, iar părerea este unanimă. Mușchiulețul a fost bine gătit. Și celelalte ingrediente au avut un gust bun dacă le judecai pe fiecare în parte, însă per ansamblu totul avea un gust mult prea dulce. Dacă ar fi să aleg un singur element din acest fel, piureul de vinete mi s-a părut foarte cremos și interesant, deși a fost și el dulce. Dacă ar fi trebuit să renunț la ceva, cu siguranță aș fi renunțat la foile de varză.
Desertul a fost în schimb foarte bun. Tartă cu lychee și căpșuni:
Între feluri ne-am plimbat prin grădina domeniului, așa că experiența a fost per total foarte plăcută. Pe pajiște erau câțiva copii care se jucau cu părinții sau cu animalele de companie. Sunt diverse bănci și locuri prin grădină și la o adică se poate sta și pe iarbă. Știu că uneori se organizează și picnicuri. Atmosferă foarte relaxată după cum spuneam.
Înainte de plecare am făcut și turul conacului. Doamna care ne-a fost ghid a fost foarte amabilă și foarte bine pregătită cu toate informațiile necesare. Din păcate însă conacul a trecut prin mâinile comuniștilor înainte să ajungă proprietate privată, așa că nu s-a păstrat mai nimic din mobila originală. A fost restaurat după viziunea arhitecților, cu mobilă specifică acelor ani, cumpărată de la licitații. Nu pun decât o poză din interior, restul camerelor vă îndemn să le descoperiți la fața locului.
În concluzie, aș spune că ne-am simțit bine la Domeniul Manasia, dar pe principiul “am venit pentru mâncare dar ne-a plăcut altceva”. La 160 de lei de persoană, cât a costat meniul, nu se compară cu Noua, unde un meniu cu aperitiv și main course costă tot atât, dar gusturile sunt la superlativ. Chiar dacă mâncarea nu a fost pe măsura așteptărilor, dacă socotim la pachet și vizita unui monument istoric și plimbarea, atunci Domeniul Manasia merită o vizită. Cred că ar fi foarte potrivit și pentru nunți sau evenimente corporate. Chiar mă mir că nu l-am vizitat în acest context până acum.
Urmărește Revoblog.ro și pe Google News
Share pe Facebook
Și spatele îmi place, și dacă îmi permiteți, aș spune că m-a trimis cu gândul la Porsche Macan.
